La Mănăstirea Pângăraţi din judeţul Neamţ a avut loc ieri slujba înmormântării pentru vrednicul de pomenire arhimandrit Teofil Lefter, stareţul acestei aşezări monahale. Părintele Teofil a plecat la Domnul în ziua praznicului Întâmpinării Domnului, după 25 de ani de vieţuire în monahism. Încă de la primele ore ale dimineţii, pelerinii din toată Moldova, clerici, vieţuitori ai mănăstirilor sau credincioşi, şi-au îndreptat paşii către Mănăstirea Pângăraţi pentru a-şi lua rămas-bun de la părintele Teofil. Vremea rece şi ninsoarea nu i-au împiedicat pe oameni să ajungă la Pângăraţi, locul de unde plecau mereu cu un sfat de la părintele Teofil sau mai îmbogăţiţi duhovniceşte în urma rugăciunilor înălţate. În jurul Bisericii cu hramurile „Sfinţii Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi“ şi „Toţi Sfinţii Români“ au fost aşezate zecile de coroane aduse de către cei care l-au preţuit pe părintele Teofil. În sfântul lăcaş, florile au înconjurat, pe lângă cele patru sfeşnice cu lumânări, sicriul în care se afla fostul stareţ al Mănăstirii Pângăraţi. Sfânta Liturghie din Duminica a 33-a după Rusalii a fost săvârşită de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un sobor de 50 de preoţi şi diaconi.

Mesaj de condoleanţe de la Patriarhul României

Biserica nouă a aşezării monahale a fost arhiplină de numărul mare de oameni adunaţi în jurul sicriului în care se afla părintele Teofil. Rând pe rând, cei care l-au cunoscut pe stareţul aşezării monahale, care a plecat în lumea veşniciei, au trecut prin dreptul sicriului. Clericii şi credincioşii au aprins lumânări şi au sărutat icoana Învierii Domnului. În timpul slujbei, pelerinii au cântat răspunsurile liturgice alături de corul de tineri. Un moment deosebit şi emoţionant din cadrul Sfintei Liturghii a avut loc după citirea Sfintei Evanghelii. Atunci s-au înălţat rugăciuni pentru vrednicul de pomenire arhimandrit Teofil Lefter. Toată biserica a cântat într-un glas „Veşnică pomenire“ pentru părintele la care adesea credincioşii găseau un cuvânt de folos duhovnicesc. Înainte de începerea slujbei, Înalt Preasfinţia Sa a amintit că momentul prohodirii părintelui Teofil este ultima rugăciune lângă „trupul neînsufleţit, dar aşteptător de înviere“ al celui care a fost stareţul Mănăstirii Pângăraţi. Atât la slujba Sfintei Liturghii, cât şi la slujba înmormântării au participat, pe lângă cei aproape 1.500 de credincioşi, stareţi şi stareţe de la mănăstirile din judeţul Neamţ, monahi, monahii, preoţi profesori de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Piatra Neamţ, preoţi parohi şi autorităţi locale şi judeţene. La final, arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, a citit mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la trecerea la cele veşnice a arhimandritului Teofil Lefter.

„Acum 25 de ani, părintele Teofil s-a îmbisericit în viaţa monahală“

Înalt Preasfinţitul Teofan a rostit o predică în care a vorbit despre trecerea la cele veşnice a părintelui Teofil Lefter. „Într-o zi de 2 februarie, în faţa icoanei Sfânta Ana de la Mănăstirea Bistriţa, acum 25 de ani, un tânăr se răstignea în faţa sfântului altar, făgăduind că va fi dedicat în exclusivitate lui Dumnezeu şi împărăţiei Sale. Cel mai important moment de care călugărul îşi aduce aminte este tunderea în monahism, când monahul se răstigneşte în faţa lui Dumnezeu şi a obştii mănăstirii. Cu certitudine, părintele şi-a amintit adesea clipa în care şi-a închinat viaţa lui Dumnezeu. În aceeaşi zi de 2 februarie, peste 25 de ani, la vârsta de 52 de ani, părintele Teofil va trece printr-o altă tundere, printr-o altă dedicare, de data aceasta totală, absolută şi veşnică către Dumnezeu. Pe 2 februarie 1987, părintele Teofil, precum Dreptul Simeon, a rostit «Acum slobozeşte-mă, Doamne, de toate poftele cele deşarte, de duhul acestei lumi“. În ziua morţii, de Întâmpinarea Domnului, părintele a rostit aceleaşi cuvinte, de data aceasta oferindu-şi fiinţa întreagă în faţa lui Dumnezeu. Acum 25 de ani, părintele Teofil s-a îmbisericit în viaţa monahală. Anul acesta, pe 2 februarie, părintele a fost îmbisericit în ceruri, bucurându-se de frumuseţea cea nespusă a slavei lui Dumnezeu. Acum 25 de ani, la călugărie, părintele Teofil a fost luat pe braţele mănăstirii pentru a fi purtat spre împărăţia cerurilor. Mersul prin viaţa monahală l-a adus la momentul în care, luat în braţe de Dumnezeu, este aşezat în sânul lui Avraam. Ce taină este aceasta, ca sărbătoarea Întâmpinării Domnului să-i definească cele două sosiri: plecarea din lume şi sosirea în mănăstire şi plecarea din această viaţă şi sosirea în slava împărăţiei cerurilor“, a spus IPS Părinte Mitropolit Teofan, care a evidenţiat în continuare câteva din virtuţile părintelui Teofil.

„Părinte, vei fi stareţ până la sfârşitul vieţii!“

„A fost un om care a iubit deopotrivă viaţa duhovnicească şi cea de ctitorie, încercând să se împartă între clipele de rugăciune şi cele dedicate administrării unei mănăstiri (la Pângăraţi). A fost un iubitor de pustie. Nu de puţine ori, chiar înainte de a cădea în boală, îmi cerea adesea dezlegare de sarcina administrativă de stareţ, ca într-o bună zi să se retragă mai adânc în chiliile pe care le-a construit nu departe de Tarcău, sau aici, în Poiana Sfinţilor Simeon şi Amfilohie. Totdeauna i-am răspuns: «Părinte, vei fi stareţ până la sfârşitul vieţii!», neştiind că momentul plecării din această lume se apropie. A fost om iubitor de canoane şi, în acelaşi timp, înţelegător faţă de omul care cade, care greşeşte, dar care prin pocăinţă are capacitatea să se ridice. A fost un om iubitor de ascultare, având curaj mărturisitor. A simţit nevoia să mărturisească adevărul de credinţă sau calea cea dreaptă pe care o simţea că este cea chemată să definească trecerea Bisericii prin această lume“, a mărturisit Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. A urmat o procesiune în jurul bisericii, după care sicriul cu trupul părintelui Teofil a fost înmormântat lângă sfântul lăcaş sfinţit în luna septembrie a anului 2010.

„Voi veni la Pângăraţi până voi muri pentru că simt că părintele este aici“

Credincioşii din judeţul Neamţ, dar şi din alte zone ale Moldovei au participat la slujba înmormântării părintelui Teofil. Oamenii au primit cu tristeţe vestea trecerii la cele veşnice şi şi-au adus aminte de cuvintele pline de folos ale fostului stareţ de la Pângăraţi. Zamfira Pătrîţanu din Bacău: „Părintele Teofil a fost duhovnicul meu de suflet încă din anul 1993. Mi-l amintesc pe părintele ca un tată. A fost un om extraordinar, ne dădea sfaturi. De fiecare dată când aveam un necaz sau o ispită veneam la părintele pentru a mă spovedi. Voi veni la Pângăraţi până voi muri pentru că simt că părintele este aici, lângă noi“.

Agripina Popa din Pângăraţi: „Ne pare rău că părintele Teofil a plecat prea repede din această lume. Era un om bun. Dumnezeu să-l ierte şi să ne ierte şi pe noi“.

Mihai Timişanu din Alexandru cel Bun - Pângăraţi: „Nu cred să fi venit vreo persoană din această ţară la părintele şi să nu fi primit o vorbă bună. Pe mine personal m-a sfătuit, când i-am spus că am o problemă, să vin mai des pe la biserică“.

Rugăciune neîncetată pentru părintele Teofil

Încă din seara în care părintele Teofil a trecut la Domnul (2 februarie 2012), preoţii şi credincioşii din toată Moldova au început să vină la Mănăstirea Pângăraţi în număr mare. Slujitorii sfintelor altare, în prezenţa enoriaşilor şi a pelerinilor, au oficiat slujba de Parastas. În acelaşi timp, obştea mănăstirii a continuat programul liturgic obişnuit, avându-l în mijlocul sfântului lăcaş pe fostul stareţ al Mănăstirii Pângăraţi. La căpătâiul părintelui au citit necontenit din Psaltire, aşa cum este rânduiala, părinţii din mănăstire şi preoţi din Protopopiatul Piatra Neamţ.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 768

Id: 19785

Data: Feb 5, 2012

Imagine: