Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis clerului şi credincioşilor din Patriarhia Romană scrisoarea pastorală pentru Sfintele Paşti 2023.

Patriarhul Daniel a amintit că Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat anul 2023 ca Anul comemorativ al imnografilor şi cantăreţilor bisericeşti.

„Invăţătura despre Invierea Domnului Iisus Hristos şi despre invierea cea de obşte, cuprinsă in Noul Testament, a fost mărturisită şi talcuită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii in predici, cateheze sau scrieri tematice, deosebite ca valoare teologică şi frumuseţe literară. Pe baza acestora, renumiţi imnografi au compus cantări liturgice prin care se arată lumina, pacea şi bucuria Sărbătorilor Sfintelor Paşti”.

In mesajul pastoral, Preafericirea Sa a precizat că „Sfintele Paşti sunt precedate de o perioadă de post şi pocăinţă, de rugăciune intensă către Dumnezeu, de milostenie şi impăcare cu semenii noştri. De aceea, Ziua Invierii ne indeamnă să ne luminăm viaţa prin iertare şi iubire frăţească pentru toţi oamenii, ca să inviem prin iubire sfantă din robia egoismului”.

Pastorala de Sfintele Paşti 2023 a Patriarhului Daniel,�text integral�și�PDF:

---

† DANIEL

�PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR,
MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREACUCERNICULUI CLER
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

�HAR, BUCURIE ŞI PACE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVANTĂRI!

Hristos a inviat!�

„Prăznuim omorarea morţii, sfăramarea �Iadului şi inceputul altei vieţi, veşnice”.
(Canonul Invierii, Cantarea a 7-a)

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori in Domnul,�

Invierea Domnului nostru Iisus Hristos este adevărul central al credinţei creştine şi lumina permanentă a vieţii Bisericii. De aceea, Sfintele Paşti sunt sărbătoarea cea mai mare a Ortodoxiei, iar duminica, ziua intai a săptămanii, orientează timpul vieţii pămanteşti a creştinului spre viaţa cerească veşnică, potrivit Crezului ortodox: „aştept invierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”.

Invierea lui Hristos este biruinţa iubirii Sale răstignite pe Cruce asupra iadului, asupra diavolului şi asupra morţii, dar şi inceputul unei vieţi noi, viaţa veşnică din Impărăţia cerurilor. Cu alte cuvinte, Invierea lui Hristos nu este reanimarea unui cadavru sau revenirea la viaţa biologică pămantească amestecată cu suferinţa şi moartea. Hristos Cel inviat din morţi este total liber faţă de determinismele spaţiului şi timpului.

El trece prin uşile incuiate cand Se arată ucenicilor in seara Invierii Sale (cf. Ioan 20, 19). Călătoreşte cu Luca şi Cleopa spre Emaus ca un pelerin necunoscut, dar Se descoperă lor la frangerea painii şi apoi Se face nevăzut (cf. Luca 24, 15-31).

Se arată cand şi cand ucenicilor Săi (de zece ori), timp de 40 de zile, vorbindu-le despre tainele Impărăţiei cerurilor (cf. Faptele Apostolilor 1, 3), iar apoi Se inalţă intru slavă la ceruri (cf. Faptele Apostolilor 1, 9; Luca 24, 51), pentru a trimite ucenicilor pe Duhul Sfant Mangaietorul (cf. Ioan 15, 26).

Deşi inălţat intru slavă la ceruri, Hristos Cel răstignit şi inviat din morţi rămane, prin harul Duhului Sfant, tainic prezent impreună cu ucenicii in Biserica Sa (cf. Matei, 28, 20). Viaţa sfantă a Bisericii este viaţa lui Hristos Cel răstignit şi inviat dăruită oamenilor prin Sfintele Taine ale Bisericii.

De pildă, Botezul este participarea la moartea şi invierea lui Hristos (cf. Romani 6, 3 şi 11). Sfanta Euharistie este impărtăşirea cu Trupul şi Sangele lui Hristos Cel răstignit şi inviat, ca arvună a vieţii veşnice (cf. Ioan 6, 54).

Domnul Iisus Hristos, in Evanghelia Sa, spune că la sfarşitul veacurilor va avea loc invierea tuturor celor din morminte: „Vine ceasul cand toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui (Hristos) şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre invierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre invierea judecăţii” (Ioan 5, 28-29).

La judecata finală, Hristos Cel răstignit şi inviat va fi Dreptul Judecător, iar criteriul ultim de judecată va fi iubirea smerită şi milostivă arătată celor aflaţi in nevoi: flămanzi, săraci, bolnavi, intemniţaţi (cf. Matei 25, 31-46; 2 Corinteni 5, 10; 1 Tesaloniceni 4, 16; 2 Tesaloniceni 1, 7-10).

Invierea universală, sau invierea de obşte, nu este un fenomen natural, ci este darul exclusiv al lui Dumnezeu, dăruit oamenilor prin Iisus Hristos. In acest sens, Domnul Iisus Hristos spune Martei din Betania, sora lui Lazăr: „Eu sunt invierea şi viaţa; cel ce crede in Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25).

Chiar dacă va muri cu trupul, va trăi cu sufletul. De asemenea, Sfantul Apostol Pavel spune despre invierea tuturor oamenilor: „precum in Adam toţi (oamenii) mor, aşa şi in Hristos toţi vor invia” (1 Corinteni 15, 22), iar „vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea” (1 Corinteni 15, 26).

Iubiţi credincioşi şi credincioase,�

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat anul 2023 ca fiind şi Anul comemorativ al imnografilor şi cantăreţilor bisericeşti.

Invăţătura despre Invierea Domnului Iisus Hristos şi despre invierea cea de obşte, cuprinsă in Noul Testament, a fost mărturisită şi talcuită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii in predici, cateheze sau scrieri tematice, deosebite ca valoare teologică şi frumuseţe literară.

Pe baza acestora, renumiţi imnografi au compus cantări liturgice prin care se arată lumina, pacea şi bucuria Sărbătorilor Sfintelor Paşti.

De exemplu, biruinţa lui Hristos asupra morţii şi dăruirea arvunei vieţii veşnice tuturor oamenilor ritmează, ca un marş de biruinţă, toată perioada pascală, prin troparul Sfintelor Paşti: „Hristos a inviat din morţi, cu moartea pe moarte călcand, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”.

In mod deosebit, Canonul Invierii, atribuit Sfantului Ioan Damaschin, este o capodoperă teologică şi liturgică a Ortodoxiei universale.

Inspirat de cuvantările la Paşti ale Sfantului Grigorie Teologul, Sfantul Ioan Damaschin descrie preaslăvirea iubirii smerite şi milostive a lui Hristos şi biruinţa Sa asupra iadului, asupra diavolului şi asupra morţii, care devine izvor de bucurie, pace şi speranţă: „Ziua Invierii! Popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de �pe pămant la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantăm cantare de biruinţă�”1.

Sărbătoarea Sfintelor Paşti, ca anticipare a invierii de obşte şi ca pregustare a bucuriei veşnice, face din Biserică icoană şi arvună a Impărăţiei cerurilor, a cerului nou şi a pămantului nou, impodobit cu lumina Invierii: „Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pămantul şi cele de dedesubt. Deci, să prăznuiască toată făptura Invierea lui Hristos, intru Care s-a intărit”2.

Cantarea bisericească prefigurează slăvirea neincetată a lui Dumnezeu in ceruri de către ingeri, dar şi armonia, frumuseţea şi bucuria Raiului. Astfel, Irmosul Cantării a 5-a din Slujba Invierii ne cheamă: „Să alergăm dis-de-dimineaţă şi, in loc de mir, cantare să aducem Stăpanului; şi să vedem pe Hristos, �Soarele Dreptăţii, tuturor viaţă răsărind�”3.

Invierea lui Hristos, ca rod al jertfei şi al şederii Sale in mormant, aduce lumii viaţă, scoţand-o din moarte, din intuneric şi din stricăciune. Domnul Iisus Hristos este asemănat in acest text liturgic cu un soare, de la care vine lumina pentru intreaga lume, pentru că El luminează toate.

Iar lumina lui Hristos izvorăşte tocmai din Mormantul Său, risipind astfel intunericul morţii şi aducand tuturor lumina vieţii, simbolizată de lumanările aprinse.

Prima parte a acestui Irmos este inspirată de cuvintele Profetului Isaia: „Sufletul meu Te-a dorit in vreme de noapte, duhul meu năzuieşte spre Tine; căci cand indreptările Tale vor fi pe pămant, cei ce locuiesc lumea vor invăţa ce este dreptatea” (Isaia 26, 9).

Aceeaşi ravnă plină de iubire faţă de Dumnezeu o exprimă şi Psalmistul David cand spune: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă; insetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, in pămant pustiu şi neumblat şi fără de apă” (Psalmul 62, 1-3). Aşadar, toate cuvintele şi toată viaţa lui Hristos sunt lumină, dar in mod deosebit strălucesc, ca o lumină, sfarşitul vieţii Sale pămanteşti şi Invierea Sa din morţi.

Invierea Domnului Iisus Hristos indreaptă intreaga viaţă creştină spre inviere şi spre Impărăţia cerurilor.

Deoarece fiecare săptămană incepe in calendar cu Ziua Invierii sau Ziua Domnului, cu Duminica, toată viaţa creştină este timp de pregătire pentru invierea de obşte şi pentru bucuria vieţii veşnice in iubirea lui Hristos, a Preasfintei Treimi: „Această aleasă şi sfantă zi, cea dintai a săptămanii, impărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor �este şi sărbătoare a sărbătorilor, in care binecuvantăm pe Hristos in veci�”4.

Talcuind prima Stihiră a Paştilor, Părintele Dumitru Stăniloae arată că Paştile sunt serbate in Ortodoxie ca trecere, in sensul de transcendere a creaţiei in viaţa şi bucuria lui Hristos Cel inviat: „Transcenderea pe care Biserica o numeşte Paşti e trăită intr-o negrăită bucurie, intr-o bucurie de copii nevinovaţi şi zburdalnici. Biserica exprimă această transcendere intr-o inşirare de atribute care ar vrea să fie fără sfarşit, pentru că sunt cu neputinţă de cuprins şi de exprimat, şi prin care incearcă să exprime negrăita stare cu totul nouă in care ea transformă firea: �Paştile cele sfinţite astăzi nouă S-au arătat. Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos-Izbăvitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii�”5.

Sfintele Paşti sunt precedate de o perioadă de post şi pocăinţă, de rugăciune intensă către Dumnezeu, de milostenie şi impăcare cu semenii noştri.

De aceea, Ziua Invierii ne indeamnă să ne luminăm viaţa prin iertare şi iubire frăţească pentru toţi oamenii, ca să inviem prin iubire sfantă din robia egoismului: „Ziua Invierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne imbrăţişăm. Să zicem: Fraţilor! şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Inviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a inviat din morţi, cu moartea pe moarte călcand, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”6.

Troparele de duminică, ale fiecărui glas, care se referă la Invierea lui Hristos, conţin o teologie profundă şi o frumuseţe liturgică plină de lumină pentru suflet.

Ecou al frumuseţii liturgice pascale şi al bucuriei Sărbătorii Sfintelor Paşti, poezia La Paşti, scrisă de George Coşbuc, descrie atmosfera de Paşti din satul romanesc:

Prin pomi e ciripit şi cant,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi sălciile-n albă floare
E pace-n cer şi pe pămant.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.

Şi cat e de frumos in sat!
Creştinii vin tăcuţi din vale
Şi doi de se-ntalnesc in cale
Işi zic: Hristos a inviat!
Şi rade-atata sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Şi-un vant de-abia clătinitor
Şopteşte din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Şi pomii frunţile-şi scoboară,
Că Duhul Sfant prin aer zboară.

E linişte. Şi din altar
Cantarea-n stihuri repetate
Departe pană-n văi străbate
Şi clopotele cantă rar,
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum rad a drag şi plang a jale!

Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-acelaşi gand, din cer adus:
In fapta noastră ni e soarta
Şi viaţa este tot, nu moartea.

Pe deal se suie-ncetişor
Neveste tinere şi fete,
Bătrani cu iarna vieţii-n plete.
Şi-ncet, in urma tuturor,
Vezi şovăind cate-o bătrană,
Cu micul ei nepot de mană.

Ah, iar in minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu că şi-n aceste zile
Tu plangi pe-al tău copil dorit!
La zambet cerul azi ne cheamă
Sunt Paştile! Nu plange, mamă!

Dreptmăritori creştini,�

Lumina, pacea şi bucuria Sfintelor Paşti ne cheamă să arătăm in jurul nostru, prin cuvant frumos şi faptă bună, lumină, pace şi bucurie. Să aducem bucurie acolo unde este intristare şi suferinţă, sărăcie şi singurătate. Să oferim daruri şi semne de preţuire copiilor orfani, bătranilor singuri, bolnavilor şi refugiaţilor, familiilor indurerate şi indoliate.

Să arătăm semne de iubire frăţească şi tuturor romanilor aflaţi printre străini.

Cu prilejul Sfintelor Sărbători de Paşti, vă adresăm tuturor calde doriri de sănătate şi fericire, pace şi bucurie, dimpreună cu salutarea pascală:

– Hristos a inviat!
– Adevărat a inviat!�

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

---

Note:�

1 Canonul Invierii, in Slujba Invierii, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 38.

2 Canonul Invierii, p. 39.

3 Canonul Invierii, p. 42.

4 Canonul Invierii, p. 50.

5 Pr. Dumitru STĂNILOAE, „Paştile – sărbătoarea luminii şi a bucuriei in Ortodoxie”, in: Studii Teologice, XXVII (1975), 5-6, pp. 351-358.

6 Slavă… Şi acum… de la Stihirile Paştilor, in Slujba Invierii, p. 56.

Urmăriți-ne pe Twitter:�@AgentiaBasilica

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 449

Id: 78106

Data: Apr 7, 2023

Imagine: