PASTORALASFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNEcu prilejulANULUI OMAGIAL AL SFINȚILOR ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENAPREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,PREACUCERNICULUI CLERŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞIDIN CUPRINSUL PATRIARHIEI ROMÂNE,Har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfântul Duh, iar de la noi parintesti binecuvântari!Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti frati si surori în Domnul, Anul 2013 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul omagial al Sfinților Împarați Constantin și Elena în Patriarhia Româna, întrucât se împlinesc 1700 de ani de la emiterea, de catre Sfântul Împarat Constantin cel Mare, a Edictului de libertate religioasa de la Mediolanum (Milano), în anul 313. Prin acest document unic, deosebit de important prin consecințele sale în viața Bisericii, a fost garantata libertatea credințelor religioase și proclamarea încetarii persecutiei împotriva crestinilor pe tot cuprinsul vastului Imperiu Roman.

Dupa aproape 300 de ani în care Imperiul Roman adoptase fata de crestinism o atitudine ostila, ce mergea de la toleranta îngaduitoare sau dispretuitoare pâna la persecutia cea mai fatisa si mai violenta, creștinii și-au dobândit libertatea de manifestare religioasa, dupa ce multa vreme au fost închiși, torturați, mutilați și uciși în chinuri mari pentru numele și Evanghelia Mântuitorului Hristos, așa cum El însuși îi avertizase pe ucenicii Sai, zicând:

„Daca M‐au prigonit pe Mine, și pe voi va vor prigoni… Iar toate acestea le vor face voua din cauza numelui Meu” (Ioan 15, 20-21). Pe acești creștini, prigoniți pâna la moarte, Biserica i-a cinstit permanent și i-a inclus în calendar, iar moaștele sfinților martiri episcopi, preoți, diaconi, barbați, femei, tineri și copii din toate starile sociale ale acelor timpuri, precum și ale martirilor târzii sau neomartirilor sunt așezate la temelia sau Altarul tuturor lacașurilor de cult ortodoxe, din cele mai vechi timpuri și pâna azi.

Memoria si evlavia Bisericii îi pastreaza si îi cinstește pe Împaratii Constantin si Elena ca Sf inti, Întocmai cu Apostolii, desi au trait la peste doua secole dupa ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Împarat Constantin este primul conducator creștin al Imperiului Roman și a fost chemat la misiune de Hristos, prin aratarea semnului Sfintei Cruci, asemeni Sfântului Apostol Pavel. Sfântul Împarat Constantin s-a convertit în mod minunat în anul 312 când, în ajunul luptei împotriva lui Maxentiu de la Pons Milvius (podul Vulturului) din apropierea Romei, Hristos Domnul i-a descoperit în lumina pe cer, în miezul zilei, semnul Crucii Sale, însotit de îndemnul: „În acest semn vei învinge!”, iar în timpul nopții, în vis, i-a întarit aceasta dumnezeiasca descoperire.

Astfel, venirea pe tronul Imperiului a Sfântului Împarat Constantin este strâns legata de convertirea sa la credinta în Hristos sub semnul luminos al Sfintei Cruci, iar ascensiunea și importanța sa politica este marcata de emiterea în anul 313, la Mediolanum (Milano), a Edictului de libertate religioasa, o piatra de hotar în istoria lumii, deoarece, luând, dupa cum se spune în tropar, „chemare nu de la oameni, ci de la Dumnezeu”, Sfântul Împarat Constantin a schimbat situatia grea a crestinilor din Imperiul Roman si a deschis noi cai de împlinire a rolului Bisericii în societate.

Și credinta Sfintei Împaratese Elena este pecetluita de semnul de viata facator al Crucii Mântuitorului, pe care ea a descoperit-o, cu multa rugaciune, osteneala si smerenie, în pamântul Ierusalimului, și care, mai apoi, a fost înaltata solemn în vazul poporului crestin de episcopul cetatii, Macarie I, la 14 septembrie 326. În conștiința Bisericii creștine și a întregii umanitați Sfântul Împarat Constantin și mama sa, Sfânta Împarateasa Elena, au ramas nu numai aparatori ai libertații religioase și buni credincioși, ci și mari civilizatori ai epocii lor și aparatori ai demnitații persoanei umane, ai omului creat dupa chipul lui Dumnezeu. Astfel, legislația constantiniana a cuprins legi prin care episcopii și preoții au primit dreptul de a proclama, în biserici, eliberarea sclavilor crestini; legi prin care erau protejate logodna si casatoria si au fost interzise adulterul si avortul; legi care interziceau tortura, uciderea sclavilor de catre stapâni si stigmatizarea fetei oricarui detinut; legi prin care erau protejati copiii abandonati, copiii minori si copiii orfani; legi prin care se interzicea abandonarea copiilor nou nascuti, rapirea copiilor, vânzarea copiilor din motive de saracie, iar parintii saraci trebuiau ajutati de fisc sau din vistieria personala a Împaratului. Toate acestea erau prevederi legale revolutionare pentru mentalitatile sociale pagâne de la începutul secolului al IV‐lea, și au devenit repere definitorii pentru matricea spirituala a Europei si a întregii umanitati.

Ne aducem aminte și îi cinstim pe Sfintii Împarati Constantin si Elena pentru ca, prin viața și faptele lor, au fost marturisitori ai lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu care S-a facut om din iubire pentru oameni si pentru mântuirea lor. De asemenea, îi cinstim pentru ca au fost împreuna lucratori cu Biserica în activitatea social-filantropica și de înnoire morala a societații. Sfintii Împarati nu numai ca au eliberat pe episcopi si preoti din închisoare, aratând un respect deosebit fața de slujitorii Bisericii, dar au daruit Bisericii, pentru a fi locașuri de cult, edificii imperiale de judecata, care au purtat și pe mai departe numele de basilica, nume pastrat în limba româna sub termenul de biserica. Gestul a reprezentat o compensație pentru pierderile suferite de creștini în timpul persecuțiilor, când multe lacașuri de închinare au fost darâmate de împaratii prigonitori romani, iar bunurile aparținând comunitaților creștine au fost rapite de persecutori.

Sfintii Constantin si Elena, deși au condus Imperiul într-o vreme în care împaratul era considerat și cinstit ca zeu, având statuie în templele pagâne, au refuzat aceasta cinstire idolatra și s-au aratat modele de viata crestina și de staruința în credința, de conducatori creștini înțelepți implicați în ajutorarea aproapelui, preocupați de respectarea libertatii si demnitatii umane. Ei sunt rugatori pentru noi în fața tronului lui Dumnezeu, dar si îndrumatori ai noștri prin exemplul vieții lor, întrucât au asigurat o educatie creștina aleasa copiilor și au ocrotit familia creștina. Sfânta Împarateasa Elena este un model de mama creștina care daruieste fiului sau, Sfântul Împarat Constantin, o educatie luminata de credinta în Hristos, care are ca temelie iubirea fata de Dumnezeu si fata de semeni.

Sfinții Împarați Constantin și Elena au înfiintat, sprijinit sau au încurajat activitatea a numeroase asezaminte sociale, ce exprimau dragostea crestina fata de aproapele aflat în suferinta, precum: orfelinate, spitale, leprozerii, asezaminte pentru saraci, pentru fecioare sau vaduve, pentru primirea strainilor. Sfânta Împarateasa Elena s-a implicat direct în construirea la Constantinopol a unui azil pentru vaduve, precum si a unor asezaminte pentru primirea strainilor la Ierusalim, Constantinopol si Sevasta.

În iconografia ortodoxa, Sfintii Împarati Constantin si Elena au între ei asezata Sfânta Cruce, pentru ca Sfântul Constantin a descoperit Crucea pe cer, iar Sfânta Elena în pamânt. Icoana lor transmite astfel un sens duhovnicesc, întelegând ca Sfânta Cruce, semnul iubirii jertfelnice a Fiului lui Dumnezeu întrupat, uneste tainic cerul si pamântul, lumea nevazuta si cea vazuta, cele inteligibile si cele sensibile, în iubirea infinita si eterna a Preasfintei Treimi. În lumina acestui tip de întelepciune divina, Sfintii Împarati Constantin si Elena au înteles ca, dupa modelul si cu puterea lui Hristos, iubirea jertfelnica pentru binele celor multi este flacara si puterea misiunii crestine în lume.

Sfinții Împarați Constantin și Elena au promovat și au protejat dezvoltarea artei și arhitecturii crestine prin construirea de lacasuri de închinare pe tot teritoriul Imperiului: doua biserici în Ierusalim (a Învierii si a Înaltarii), una în Bethleem (a Nasterii Domnului), mai multe biserici în Constantinopol, în Roma, în Trier (Germania), în Nicomidia, precum si în Antiohia. Totodata, prin construirea noii capitale la Constantinopol - inaugurata în 11 mai 330, Sfântul Împarat Constantin a ramas în istoria lumii ca fondator de civilizație și cultura creștina și cel care a zguduit din temelii pagânismul și idolatria.

În pozitia politica înalta pe care au ocupat-0, Sfinții Împarați Constantin și Elena s-au dovedit adevarați slujitori misionari ai lui Hristos și exemple inegalabile de cooperare a Statului cu Biserica. Expresii ale slujirii misionare a Sfinților Împarați Constantin și Elena, ale apostolatului lor mirean în lumina Crucii lui Hristos, au fost mai ales convocarea primului Sinod Ecumenic, la Niceea, în anul 325, Sinod care a proclamat învatatura ortodoxa despre dumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s‐au facut” (Simbolul credintei sau Crezul), și reflectarea valorilor evanghelice în legislatia constantiniana prin cele 361 de norme legislative relevante pentru credința și morala, inclusiv generalizarea duminicii, sarbatoarea saptamânala a creștinilor, ca zi de odihna în Imperiu.

De asemenea, Sfintii Împarati Constantin si Elena, ca slujitori misionari ai lui Hristos, au promovat si sustinut pelerinajul la locurile sfinte. Este binecunoscut faptul ca Împarateasa Elena a facut un pelerinaj la Ierusalim, în anul 326, pentru a gasi Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, iar Împaratul Constantin însusi a mers în pelerinaj la Ierusalim pentru a participa la sfintirea Bisericii Învierii Domnului, în data de 13 septembrie 335.

Sfântul Împarat Constantin, originar din sudul Dunarii, de la Naisus, azi orașul Niș din Serbia, a pastrat o legatura directa atât cu provincia sa natala, Dacia Mediteranea, dar si cu teritoriul actualei Românii, locuit atunci de daco-romani. Realizarile sale cele mai importante în aceasta zona au fost recucerirea unei parți din fosta Dacie Traiana, adica Banatul, Oltenia si Muntenia, pe care o realipeste Imperiului Roman; extinde asupra acestor ținuturi administratia imperiala civila si religioasa și le întareste din punct de vedere militar, înzestrându-le cu cetati, castre, forturi și drumuri de acces, între care podul de piatra, numit și Podul lui Constantin, al carui capat de nord era în cetatea Sucidava (localitatea româneasca Celei).

Odata cu perioada constantiniana, în teritoriul nord dunarean situatia Bisericii și a creștinilor se îmbunatateste, ca urmare a libertatii credintei, a promovarii creștinismului ca religie oficiala si a renasterii vietii urbane, Sfântul Împarat Constantin continuând misiunea apostolica de crestinare a populatiei, începuta de Sfântul Apostol Andrei în Sciția Mica (Dobrogea de azi).

Cinstirea Sfinților Împarați Constantin și Elena în Biserica Ortodoxa Româna este prezenta din cele mai vechi timpuri, pentru ca domnitorii și boierii români, urmând exemplul acestor Împarați creștini, au ridicat biserici, au aparat si au ajutat Biserica. În zilele noastre, ca semn de evlavie și cinstire a Sfinților Împarați Constantin și Elena, în multe localitați sunt locașuri de cult parohiale sau manastirești puse sub ocrotirea lor, iar peste 1 milion 700 de mii de români poarta numele sau derivate ale numelor Sfintilor Împarati Constantin si Elena.

Iubiti fii si fiice duhovnicesti în Domnul,

Sfintii Împarati Constantin si Elena se bucura si astazi de o evlavie deosebita, datorita credintei, dragostei de Dumnezeu, milosteniei si jertfelniciei care caracterizau viata lor zilnica.Ca aparatori ai libertatii crestine si ctitori de lacasuri sfinte, Sfintii Împarati Constantin si Elena sunt modele de slujire a Bisericii si de marturisire a Mântuitorului Iisus Hristos în societate si în familie, prin îmbinarea armonioasa dintre întelepciune si rugaciune, credinta si darnicie. Pentru lumea contemporana secularizata, departata de Hristos și debusolata în cautarile ei, înțelegerea celor mai importante aspecte din viata si activitatea Sfinților Împarați Constantin și Elena reprezinta o cale de urmat în trairea si promovarea valorilor morale în societate, întrucât sfinții sunt învațatorii noștri. Dupa modelul constantinian, înțelepciunea solutiilor si directiilor adoptate de conducatorii politici pot conduce la bunastarea și pacea societatii noastre, marcata de prea multe conflicte și de prea putina întelegere și dragoste a unora pentru altii.

Anul omagial a fost sarbatorit în eparhiile din țara și strainatate, în parohii și manastiri, în centrele culturale și școlile teologice din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române. Reflectarea în acest An omagial la reformele epocii constantiniene, în plan institutional si administrativ, militar, juridic si, mai ales, religios ne arata rolul fundamental al credinței în unitatea și progresul societații și ne ofera prilejul de a sublinia importanța majora a conducatorului creștin înțelept în lumea actuala, în care credința și valorile tradiționale sunt contestate și atacate.

Preacuviosi si Preacucernici Parinti; Iubiti frati si surori în Domnul,

Tot în anul 2013 am comemorat pe Parintele Dumitru Staniloae, la împlinirea a 110 de ani de la nașterea sa și a 20 de ani de la mutarea din aceasta viața. Considerat „cel mai mare teolog al secolului al XX‐lea”, Parintele Dumitru Staniloae a cunoscut în profunzime și a folosit în toate operele și studiile sale teologice gândirea și scrierile Sfinților Parinți, pe care le-a prezentat într-o forma vie și actuala.

Întreaga sa opera este o sinteza neo-patristica creatoare, pe care a realizat-o nu doar citind, citând si traducând operele Sfintilor Parinti, ci continuând în duhul Sfintilor Parinti reflectia teologica ortodoxa. Parintele Dumitru Staniloae nu se refera doar la teologia Sfintilor Parinti, ci preia temele majore din literatura patristica, le adânceste si le continua, în dialog cu contextul socio‐cultural si misionar al epocii noastre.

În monumentala Filocalie în 12 volume, notele explicative constituie aprofundari teologico-mistice de o copleșitoare bogație spirituala, încât, prin stradania de o viața a Parintelui Staniloae, Sfinții Parinții devin contemporani și prieteni cu cititorii teologiei acestui mare dascal și teolog român.

Despre Parintele Profesor Dumitru Staniloae putem vorbi numai la prezent, el fiind o faclie de Înviere pentru teologia si spiritualitatea Bisericii noastre. Purtator al unei marturii mature si rodnice, luminoasa si plina de speranta, Parintele Dumitru Staniloae ramâne pentru noi un mare dar pe care Dumnezeu l-a facut Bisericii Ortodoxe, precum si o frumoasa pilda care trebuie sa ne inspire constant.

Prin teologia sa vasta, profunda si bogata, ca sinteza creatoare între Traditie si actualitate, Parintele Dumitru Staniloae ramâne în memoria Bisericii un marturisitor al iubirii divine si un aparator al demnitatii umane, atât în timp de libertate, cât si în timp de prigoana. Pentru Parintele Dumitru Staniloae persoana umana este permanenta taina si permanenta noutate. Om al rugaciunii tainice, el a scris și promovat o teologie care îndeamna mereu la rugaciune, la unirea omului cu Dumnezeu, Izvorul vietii si bucuriei vesnice. Profunzimea sintezei neo-patristice creatoare a Parintelui Dumitru Staniloae este un model care trebuie urmat în toata teologia noastra pentru a ramâne constant fideli Sfintei Evanghelii a lui Hristos, pentru a ne mentine neîntrerupt în comuniune cu Sfintii Parinti ai Bisericii si pentru a elabora astazi o teologie misionara, care leaga textul Sfintelor Scripturi de contextul istoric al vietii crestine.

Iubiti fii si fiice duhovnicesti în Domnul,

Cu parinteasca dragoste, la încheierea acestui an în care am cinstit modele sfinte de viața, va îndemnam ca, în lumina credintei si a faptelor crestine ale Sfintilor Împarati Constantin si Elena, sa iubiți pe Hristos si Biserica Sa, sa promovați și sa aparați demnitatea persoanei umane si binele comun, spre slava lui Dumnezeu si mântuirea noastra.

La încheierea unui an de cinstire liturgica și omagiere deosebita a Sfinților Împarați Constantin și Elena, sa luam aminte la virtuțile Sfântului Împarat Constantin pentru eliberarea creștinilor de persecuții și apararea Bisericii, pe care le-a susținut constant și cu fermitate, dând masura numelui pe care îl purta (lat. constans, constantis = constant, ferm), dar și la faptele minunate ale credinței Sfintei împaratese Elena care stralucesc și astazi și lumineaza viața multor creștini, așa cum însuși numele sau o spune (gr. helane = torța, faclie, foc sacru sau gr. hele = lumina arzatoare a soarelui).

Sa îi cinstim pe Sfinții Împarați Constantin și Elena care, prin credința și fapte bune, au primit cununa cereasca nemuritoare, ostenindu-ne și noi în ajutorarea sfintei Biserici pentru lucrarea ei liturgica, pastorala și misionara.

Sfatuim parinții sa apere demnitatea familiei și a persoanei umane prin nașterea, creșterea și educarea pruncilor, sa acorde mai mult timp copiilor, învațându-i sa cultive credința, speranța și dragostea, libertatea de a face binele și nu raul, spre a aduce bucurie celor din jurul lor, și sa își cinsteasca înaintașii. Pentru a pastra vie evlavia noastra, în aceasta perioada a Postului Nasterii Domnului, toate învataturile morale, precum si deprinderile practice si duhovnicesti acumulate pe durata acestui An omagial al Sfinților Împarați Constantin și Elena, va îndemnam sa organizați la parohii, manastiri, protopopiate si la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine si medicamente pentru a f i distribuite tuturor celor aflați în suferinta si în lipsuri, familii defavorizate cu mulți copii, persoane singure fara copii sau rude, astfel încât „prisosinta voastra sa împlineasca lipsa acelora” (II Corinteni 8, 14).

Ne rugam lui Dumnezeu pentru toți cei care iubesc și ajuta Biserica în lucrarea ei sfințitoare și mântuitoare, îi prețuim și îi povațuim parintește ca, dupa modelul Sfinților Împarați Constantin și Elena, care au ajutat mult la construirea si dotarea bisericilor cu cele trebuincioase, sa-și exprime cu putere, iubire și credincioșie dragostea catre Dumnezeu si sa continue sa ajute Sfânta Sa Biserica în ducerea la îndeplinire a atâtor lucrari de care au trebuința comunitațile creștine ortodoxe românești.

Lumina credintei, a apostolatului misionar, a lucrarii ziditoare de ctitorii si a faptelor crestine ale Sfintilor Împarati Constantin si Elena, care a fost urmata peste veacuri de multi împarati, regi, principi si conducatori crestini, sa fie un îndemn puternic și o calauza pentru conducatorii de azi, care au datoria de a lucra în folosul semenilor lor și de a susține Biserica printr-o cooperare eficienta în diferitele ei domenii de activitate, dar mai ales în cel al asistenței sociale și medicale spre a asigura binele comun în societatea noastra.

Preacuviosi si Preacucernici Parinti; Iubiti frati si surori în Domnul,

Cu nadejdea ca îndemnul nostru pastoral va fi o întarire în credinta si o chemare la fapta cea buna în folosul semenilor bolnavi si neajutorați, ne rugam Domnului Iisus Hristos de la care vine „toata darea cea buna si tot darul desavârsit” (Iacob 1, 17), sa va binecuvinteze pe toți cu iubirea, mila și bunatatea Sa dumnezeiasca, spre a arata mai ales în vremea Postului Craciunului multa rugaciune și grija pentru cei bolnavi, precum si milostenie fata de toți cei neajutorati. În felul acesta ne vom pregati mai bine pentru slavitul Praznic al Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Care S-a facut Om „pentru noi oamenii și pentru a noastra mântuire” (Simbolul credintei sau Crezul).

Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si împartasirea Sfântului Duh sa f ie cu voi cu toti! (2 Corinteni 13, 13).

(Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu prilejul Anului omagial al Sfinților Împarați Constantin și Elena se citește în toate bisericile ortodoxe din Patriarhia Româna în prima duminica din postul Nasterii Domnului - 17 noiembrie 2013).PREŞEDINTELE SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE,† DANIELArhiepiscopul Bucurestilor,Mitropolitul Munteniei si Dobrogei,Loctiitorul tronului Cezareei Capadociei siPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române† Teofan, Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei† Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului† Irineu, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei† Nicolae, Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului† Petru, Arhiepiscopul Chisinaului, Mitropolitul Basarabiei si Exarh al Plaiurilor† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale si Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale si Meridionale† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei si Luxemburgului si Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale si de Nord† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgovistei si Exarh Patriarhal† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor† Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei† Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului† Eftimie, Arhiepiscopul Romanului si Bacaului† Ciprian, Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei† Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului† Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos† Timotei, Arhiepiscopul Aradului† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor doua Americi† Justinian, Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Român al Maramuresului si Satmarului† Ioan, Arhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei si Harghitei† Corneliu, Episcopul Husilor† Lucian, Episcopul Caransebesului† Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei† Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei† Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor† Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului† Ambrozie, Episcopul Giurgiului† Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor† Visarion, Episcopul Tulcii† Petroniu, Episcopul Salajului† Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei† Daniil, Episcop-loctiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei si Portugaliei† Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord† Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei si Noii Zeelande† Varlaam Ploiesteanul, Episcop-vicar patriarhal† Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor† Calinic Botosaneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor† Andrei Fagaraseanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului† Vasile Someseanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei† Marc Nemteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale† Sofian Brasoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei si Luxemburgului† Emilian Lovisteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului† Ioachim Bacauanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului† Ioan Casian de Vicina, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor doua Americi† Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramuresului si Satmarului† Ignatie Mureseanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei si Portugaliei

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 643

Id: 35518

Data: Nov 14, 2013

Imagine: