Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2014

Cinstirea sfintelor icoane, prin rugaciune și fapta buna

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler

si preaiubitilor credinciosi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfântul Duh,

iar de la noi parintesti binecuvântari!

Preacuviosi si Preacucernici Parinti, iubiti credinciosi si credincioase,

Prima Duminica a urcusului duhovnicesc catre Praznicul Învierii Domnului, pe care o serbam astazi, cu mare bucurie și folos duhovnicesc, este ziua în care Sfinții Parinți au restabilit, definitiv, cinstirea sfintelor icoane în Biserica lui Hristos, ziua în care a fost proclamata biruinta dreptei credinte asupra valului de erezii care s-au abatut asupra ei, vreme de peste cinci secole.

Hotarârea ca prima Duminica din Postul Sfintelor Pasti sa fie numita Duminica Ortodoxiei si, cu acest prilej, sa fie cinstiti toti cei care, prin cuvânt si fapta, au aparat dreapta credinta a fost luata în anul 843, la Sinodul de la Constantinopol. Aceasta lucrare duhovniceasca a fost pregatita înca din anul 787, când Sfintii Parinti ai Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea au justificat și proclamat cinstirea sfintelor icoane, ca manifestare a credinței ortodoxe.

Biruinta Bisericii creștine asupra iconoclastilor, adica asupra celor care respingeau sfintele icoane, înseamna readucerea icoanelor în locul cuvenit lor spre cinstire, în biserici, în casele si în sufletele credinciosilor, dar și o reasezare a vieții duhovnicești a credincioșilor pe calea cea adevarata, împreuna cu Hristos, Care este „Calea, Adevarul si Viata” (Ioan 14, 6).

Sinodul de la Constantinopol din anul 843 reafirma adevarul de credința definit de Sinodul al VII-lea Ecumenic privind comunicarea dintre icoana si persoana reprezentata pe ea, precum și diferența între adorare – care se cuvine numai lui Dumnezeu – si venerare – care se cuvine sfinților și sfintelor icoane: „Caci daca sfinții vor fi vazuți mai des zugraviți pe icoane, cu atât mai vii vor fi în fața celor, care îi privesc, reînviindu-se memoria și dorul de prototipul lor, le vor saruta și le vor acorda închinarea cuvenita, dar nu adorare deplina, care dupa credința noastra se cuvine numai firii Dumnezeiești, ci li se va da cinstea numai în felul dupa cum se cinstește chipul cinstitei și de viața facatoarei Cruci, sfintele Evanghelii, și celelalte obiecte sfinte, aducându-li-se tamâie și lumânari, precum era obiceiul cucernic la cei din vechime. Caci cinstea data icoanei trece asupra prototipului ei și cel ce se închina icoanei se închina persoanei zugravite pe ea. În felul acesta se va întari învațatura Sfinților noștri Parinți, adica predania Bisericii universale, care de la o margine a lumii pâna la cealalta a primit Evanghelia”.(Fragment din Hotarârea Sinodului al VII-lea Ecumenic, cf. Nicodim Milaș, Canoanele Bisericii Ortodoxe, vol. I, partea I, Arad, Tipografia Diecezana, 1930, p. 39-40.)

De asemenea, se reafirma adevarul de credinta cu privire la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, la asumarea firii umane si a unirii acesteia cu firea dumnezeiasca, în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, fapt pentru care Sfânta Fecioara Maria este numita, pe buna dreptate, Nascatoare de Dumnezeu. Se reafirma importanța Jertfei mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, ca iubire smerita și milostiva, prin care s-a restaurat și se restaureaza icoana sau chipul lui Dumnezeu în om, și, totodata, se evidentiaza necesitatea conlucrarii omului cu harul divin, pentru dobândirea asemanarii cu Dumnezeu, asa cum au facut-o sfintii, de-a lungul veacurilor. Toate aceste adevaruri pot fi reprezentate în și prin icoana.

Acesta este si motivul pentru care, în Duminica întâi din Postul Sfintelor Paști, sunt amintiti, spre vesnica pomenire și pilda de urmat, toți cei care au aparat dreapta credinta în fața ereziilor si au susținut și promovat cinstirea sfintelor icoane.

Biruinta Ortodoxiei din primul mileniu creștin asupra ereziilor este pilda de urmat în lupta noastra pentru biruința asupra ereziilor și ratacirilor din timpul nostru.

Restabilirea cultului sfintelor icoane a fost posibila deoarece Hristos, Capul Bisericii (cf. Coloseni 1, 18), calauzește și ocrotește în permanența pe cei care sunt dreptcredincioși, dupa cum Însusi marturiseste: „iata, Eu cu voi sunt în toate zilele, pâna la sfârsitul veacului” (Matei 28, 20). Biserica lui Hristos „pe care a câștigat-o cu însuși Sângele Sau” (Fapte 20, 28) este Trupul Sau tainic, El fiind chipul sau icoana Tatalui, dupa cuvântul marelui Apostol al neamurilor: „Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevazut, mai întâi nascut decât toata faptura” (Coloseni 1, 15).

Asadar, temeiul icoanei și al cinstirii acesteia este Însusi Dumnezeu Fiul, dupa cum marturiseste Sfântul Ioan Damaschin: „Icoana vie, naturala si întru totul asemenea Dumnezeului nevazut este Fiul, Care poarta în El însusi pe Tatal în întregime, fiind asemenea în totul cu El, deosebindu-Se, însa, în aceea ca este cauzat”(Sfântul Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclastilor, EIBMBOR, Bucuresti, 1998, p. 45.), adica nascut din Tatal.

Citim în Sfânta Scriptura ca omul a fost creat de Dumnezeu dupa chipul Sau (cf. Facerea 1, 27), adica Fiul este chipul lui Dumnezeu, iar omul a fost creat dupa chipul Sau. Dar, spre deosebire de Fiul lui Dumnezeu, Care este întru totul asemenea Tatalui, Adam trebuia sa dobândeasca asemanarea cu Dumnezeu, prin permanenta ascultare de Dumnezeu și împlinire a voii Lui. Întrucât Adam cel vechi a cazut în pacatul neascultarii de Dumnezeu, Izvorul vieții, el a devenit stricacios și muritor, iar, prin natura umana moștenita de la Adam, tot neamul omenesc a ajuns pacatos și muritor. Pentru a-l ridica pe Adam din stricaciune și moarte, Fiul lui Dumnezeu S-a facut om și prin ascultare desavârșita de Dumnezeu Tatal, prin moarte și Înviere, a daruit lumii mântuire și viața veșnica.

Prin Întruparea Sa, care contine în sine, din veșnicie, si taina Jertfei de pe Cruce, întru deplina ascultare, Fiul lui Dumnezeu reface icoana-chip al lui Dumnezeu din om, și daruiește omului harul înfierii și al asemanarii lui cu Dumnezeu. Cei ce au facut roditor în ei acest har sunt Sfinții Bisericii. De aceea, când cinstim pe Sfinți cinstim harul lui Dumnezeu lucrator în Sfinții Lui, potrivit cuvintelor Psalmistului: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui” (Psalmul 67, 36).

Așadar, argumentul principal în favoarea pictarii și cinstirii sfintelor icoane îl constituie însași Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Celor care susțin ca cinstirea Sfintelor icoane ar fi o încalcare a poruncii a doua din Decalog, le raspundem ca poporul evreu a fost oprit sa faca icoane din cauza înclinarii sale frecvente spre idolatrie, dar mai ales pentru faptul ca, pâna atunci, Fiul lui Dumnezeu nu luase chip omenesc, adica nu S-a întrupat. Totuși, chiar și în Vechiul Testament Dumnezeu i-a poruncit lui Moise sa alcatuiasca chipuri de heruvimi, care vor strajui chivotul Legii si catapeteasma cortului, necesare desfașurarii cultului divin (cf. Ieșirea 25, 18-22; 36, 5; 37, 7-9).

Iubiti frati si surori în Domnul,

În lupta noastra pentru mântuire îi avem rugatori și mijlocitori pe Maica Domnului, pe Sfintii îngeri, pe toți Sfinții prooroci, apostoli, evangheliști, mucenici, marturisitori, cuvioși, împarați și domnitori evlavioși sau simpli credincioși care au trait în sfințenie. Cinstindu-i dupa vrednicie și plecându-ne genunchii înaintea sfintelor lor icoane, ne întarim în fata ispitelor care, mai ales în perioada Postului Mare, vin asupra noastra. În acest sens, îi avem ca modele si pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei, cinstiti în aceasta zi (9 martie), care au îndurat chinurile și moartea, pentru a pastra neîntinata icoana lui Dumnezeu din ei, prin marturisirea credinței ortodoxe. De asemenea, îi avem ca exemple si pe Sfintii Martiri Brâncoveni: Constantin Voda cu cei patru fii ai sai, Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache, pe care Biserica Ortodoxa Româna îi sarbatorește, anul acesta, în chip solemn, cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la moartea lor muceniceasca, petrecuta la Constantinopol în ziua de 15 august anul 1714.

Pentru credincioșii dreptmaritori, în biserica și în casele lor, sfintele icoane nu constituie doar o marturie a ceea ce semnifica arta creștina, ci au, în primul rând, un rol sacru sau sfânt, de mijlocire sau întarire a credincioșilor în comuniunea lor de rugaciune cu Dumnezeu și cu Sfinții reprezentați în icoane.

Suntem datori a cinsti sfintele icoane, pentru ca ele ni-L readuc pe Dumnezeu aproape, în suflet, ne ajuta sa fim contemporani cu evenimente importante din istoria mântuirii neamului omenesc, sa refacem legatura spirituala cu Maica Domnului și cu sfinții, prin care Dumnezeu lucreaza în chip minunat (cf. Psalmul 67, 36) și ne cheama la împartașirea cu Sfânta Euharistie ca arvuna a ospațului din Împarația cerurilor.

Nu trebuie sa uitam, așadar, ca în Biserica Îl avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeste pentru noi la fiecare Sfânta Liturghie si ne asteapta sa redevenim icoana a Sa, prin primirea Sfintei Împartasanii, prin cunoașterea și împlinirea prin fapte a învațaturilor Sale, pentru ca „oamenii care se împartasesc cu Trupul cel Sfânt al lui Hristos si beau Sângele Lui participa si devin partasi firii dumnezeiesti, caci se unesc cu Dumnezeirea dupa ipostas, iar cele doua firi sunt unite dupa ipostas, în chip nedespartit, în Trupul lui Hristos, cu care ne împartasim”(Ibidem, p. 145.).

Aceasta, însa, va fi posibil daca ne pocaim pentru pacatele noastre, asemenea vamesului din Evanghelie, a carui pilda ne-a fost prezentata în prima saptamâna a Triodului, și daca ne îndreptam, cu smerenie, pașii catre Dumnezeu-Parintele Ceresc, asemenea fiului risipitor, despre care am auzit în saptamâna a doua a Triodului, întorcându-ne din tara cea îndepartata a pacatului si a mortii; daca vom marturisi înaintea Tatalui ceresc greselile noastre, prin Taina Sfintei Spovedanii, amintindu-ne ca pacatul slabește în om iubirea fața de Dumnezeu și de semeni și împiedica dobândirea mântuirii și a vieții veșnice.

Și, pentru ca anul 2014 este si Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Împartasanii), se cuvine, cu atât mai mult, sa ne apropiem de aceste Sfinte Taine, printr-o cercetare atenta a conștiinței noastre în fața duhovnicului și împartașirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, fara de care nu ne putem bucura deplin de lumina Învierii și de iubirea Preasfintei Treimi.

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Suntem datori a cinsti sfintele icoane, atât prin închinaciune și sarutarea lor, cât și prin iubirea aratata semenilor noștri, în a caror ființa sta ascunsa icoana sau chipul lui Hristos. În acest sens, suntem chemati sa fim iubitori de oameni prin fapta concreta a milosteniei, ca expresie a credinței lucratoare prin iubire (cf. Galateni 5, 6) si sa ne dedicam viata slujirii semenilor aflați în suferințe, necazuri și nevoi, așa cum au facut sfintii Bisericii noastre, care au desavârșit chipul lui Dumnezeu în ei, ajungând la asemanarea cu Dumnezeu Cel milostiv (cf. Luca 6, 36), prin ajutorarea aproapelui, prin credința și viața curata.

Asadar, alaturi de chipul sau icoana lui Dumnezeu din noi, de Sfintele icoane în fata carora ne închinam, în biserica și acasa, ne mai ramâne o icoana de cinstit: icoana din sufletul semenului nostru. Întiparirea chipului lui Hristos în noi, pentru dobândirea mântuirii, nu se poate realiza decât prin cuvânt înțelept și fapta buna. Iar fapta buna, adica punerea în practica a Evangheliei iubirii milostive, înseamna a descoperi și recunoaște chipul lui Dumnezeu din semenii nostri, a face pentru ei ceea ce Hristos a împlinit pentru oamenii bolnavi, saraci și întristați pe care i-a miluit.

Iar, pentru ca Biserica este corabia ce ne conduce spre limanul mântuirii, și iubirea milostiva are caracter comunitar, orice creștin conștient de apartenența sa la Trupul tainic al lui Hristos este dator sa sprijine activitatea pastoral-misionara, social-filantropica, cultural-educaționala și de construire a noi lacașuri de cult, acolo unde nu exista, prin participarea concreta la colecta pentru Fondul Central Misionar, care se organizeaza, în fiecare an, în Duminica Ortodoxiei și în urmatoarele doua duminici din Postul Mare.

Suntem convinși ca, asa cum Hristos l-a cautat, l-a ridicat și l-a mântuit pe omul cel cazut în prapastia cea adânca a pacatului, din care singur nu ar fi putut iesi nicidecum, tot astfel și noi, în aceste vremuri marcate de lipsuri materiale, dar mai ales de criza morala, avem datoria de a contribui, dupa putere, la ajutorarea aproapelui prin opera de caritate a Bisericii, deoarece numai în comuniune de iubire în Hristos, traita prin rugaciune și solidaritate concreta, putem sa dobândim un colțișor de rai, adica mântuirea.

Amintindu-ne ca nu prisosul, ci banutul vaduvei sarace a fost mai apreciat de Domnul nostru Iisus Hristos, cu darul dumneavoastra la Fondul Central Misionar vom sprijini multiplele activitați ale Bisericii, desfașurate spre binele și folosul credincioșilor ei: ajutorarea oamenilor aflați în suferința, construirea de lacașuri de cult în parohiile mici și sarace; apararea și promovarea dreptei credințe; pastrarea identitații naționale, spirituale și culturale a românilor aflați departe de țara; promovarea învațamântului teologic și religios; punerea în valoare a patrimoniului sacru și a spiritualitații ortodoxe românești ș.a.

Daca vom fi darnici și ajutatori pentru împlinirea acestora, vom avea parte de simțirea luminii icoanei lui Dumnezeu din noi, vom pasi cu nadejde sporita pe treptele duhovnicești ale Postului Mare, pentru a ne învrednici sa-L vedem pe Domnul Iisus Hristos în lumina cea preaslavita a Învierii Sale.

Va îmbrațișam cu parinteasca dragoste și ne rugam ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatal și împartașirea Sfântului Duh sa fie cu voi, cu toți. Amin!

Presedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l

Arhiepiscopul Bucurestilor,

Mitropolitul Munteniei si Dobrogei, Loctiitorul tronului Cezareei Capadociei si

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan, Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

† Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului

† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului

† Irineu, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei

† Nicolae, Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului

† Petru, Arhiepiscopul Chisinaului, Mitropolitul Basarabiei si Exarh al Plaiurilor

† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale si Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale si Meridionale

† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei si Luxemburgului si Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale si de Nord

† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgovistei si Exarh Patriarhal

† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor

† Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei

† Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului

† Eftimie, Arhiepiscopul Romanului si Bacaului

† Ciprian, Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei

† Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului

† Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos

† Timotei, Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor doua Americi

†Justinian, Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Român al Maramuresului si Satmarului

† Ioan, Arhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei si Harghitei

† Corneliu, Episcopul Husilor

† Lucian, Episcopul Caransebesului

† Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei

† Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei

† Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor

† Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului

† Ambrozie, Episcopul Giurgiului

† Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor

† Visarion, Episcopul Tulcii

† Petroniu, Episcopul Salajului

† Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei

† Daniil, Episcop-loctiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix

† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei

† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei

† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei si Portugaliei

† Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord

† Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei si Noii Zeelande

† Varlaam Ploiesteanul, Episcop-vicar patriarhal

† Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor

† Calinic Botosaneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor

† Andrei Fagaraseanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Vasile Someseanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului

† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei

† Marc Nemteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidetale

† Sofian Brasoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei si Luxemburgului

† Emilian Lovisteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ioachim Bacauanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului

† Ioan Casian de Vicina, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor doua Americi

† Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramuresului si Satmarului

† Ignatie Mureseanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei si Portugliei

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 672

Id: 38569

Data: Mar 4, 2014

Imagine: