Contextul istoric al ridicarii la rangul de Patriarhat a Bisericii noastre a fost unul favorabil, indreptatit de asteptarile credinciosilor si ale ierarhiei sale. In cei 86 de ani de Patriarhat, Biserica Ortodoxa Romana a slujit neintrerupt valorile crestine si identitatea nationala, fiind alaturi de romani in perioadele grele. Ridicarea Bisericii Ortodoxe Romane la rangul de Patriarhie in anul 1925 reprezinta in mod evident un moment fundamental in istoria vietii Bisericii noastre Ortodoxe Romane. Acest eveniment a avut loc in contextul unificarii politice de stat de la 1 decembrie 1918 si pe fondul constituirii statului national roman modern s-a putut ajunge la acest proces de unificare bisericeasca pe care l-a adus cu sine ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie. A inceput o perioada noua, o perioada in care Biserica Ortodoxa a romanilor din Transilvania, Bucovina, Basarabia si Banat incepea sa se organizeze unitar impreuna cu Biserica Ortodoxa Romana din fostul regat al Romaniei , a precizat Pr. Conf. Univ. Dr. Mihai Sasaujan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Toti Parintii Patriarhi care s-au succedat la conducerea Bisericii Ortodoxe Romane, au slujit in primul rand celor pe care i-au pastorit. Biserica nu a dus niciodata lipsa de oameni vrednici si de pastori devotati. Miron Cristea a fost primul patriarh care, printre altii, a fost si initiator al proiectului construirii unei noi catedrale pentru Patriarhia Ortodoxa Romana, aici, in Bucuresti. Patriarhul Nicodim Munteanu a incercat sa-si orienteze activitatea mai ales pe dimensiunea culturala teologica, el fiind unul dintre cunoscutii traducatori de teologie ortodoxa, mai ales din limba rusa. Patriarhul Justinian a trebuit sa gaseasca solutia unei strategii diplomatice bisericesti de supravietuire a Bisericii sale in conditii extrem de grele. Planul lui pe care il si mentiona la inceputul anilor de pastorire a fost o reinviorare a invatamantului teologic, lucru care i-a si reusit, o reorganizare a vietii monahale intr-un context politic foarte dificil si, de asemenea, o mai mare aprofundare a dimensiunii pastorale sociale in randul clerului. Se cunoaste deviza si asa-numitul ‘apostolat social’ cu ale sale componente din aceasta perioada. Urmatorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a fost Iustin Moisescu care a fost preocupat de ridicarea nivelului cultural al clerului sau, promovand in acest sens si o activitate editoriala foarte articulata. Patriarhul Teoctist este cel care a pastorit inca o perioada de timp in anii tristi, de dominatie politica comunista, dar si-a propus si a reusit sa ofere un nou profil Bisericii noastre dupa Revolutia din 1989 impotriva regimului comunist, reusind sa reactiveze impreuna cu Sfantul Sinod numeroasele eparhii, arhiepiscopii sau mitropolii care au fost desfiintate in timpul regimului politic anterior , a mai evidentiat Pr. Conf. Mihai Sasaujan, dupa cum ne informeaza TRINITAS TV. Şi pe parcursul acestui an, Patriarhia Romana va intreprinde o serie de actiuni si manifestari, care sunt cuprinse in programul-cadru al Anului omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii .

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 663

Id: 11672

Data: Feb 4, 2011

Imagine: