Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a rostit la slujba săvarşită in noaptea trecerii dintre ani (2023-2024), la Catedrala Patriarhală, un cuvant despre timp și speranță in care indeamnă, totodată, la cultivarea păcii și prețuirea sănătății.

Text integral:

Recunoştinţă pentru darul timpului trecut şi speranţă pentru viitor

La trecerea in anul nou, 2024, am mulțumit lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El in anul 2023 şi ne-am rugat să ne invrednicească să sporim in dreapta credinţă, in dragostea către El şi cea către aproapele şi intru toate faptele bune (Rugăciunea de mulţumire de la Slujbei trecerii dintre ani).

Slujba care a fost săvarşită acum, la trecerea dintre ani, reprezintă o atitudine sau o stare spirituală faţă de timpul anului care s-a incheiat şi faţă de timpul anului care incepe. Această slujbă este o punte a recunoştinţei şi a speranţei intre ani. De aceea, lucrarea cea mai potrivită pentru petrecerea anului vechi şi intampinarea anului nou este rugăciunea de mulţumire săvarşită in Biserica lui Hristos, Impăratul veacurilor (cf. Fapte 1, 7; Evrei 1, 2).

Conform hotărarii Sfantului Sinod nr. 630 din 17 februarie 2011, la Slujba ce se săvarșește in noaptea trecerii dintre ani se citește Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, deoarece la 1 ianuarie sărbătorim Tăierea imprejur și punerea numelui Pruncului Iisus, care inseamnă „Dumnezeu mantuieşte” sau „Dumnezeu este mantuitor”. Prin chemarea stăruitoare a numelui mantuitor al Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul lumii şi Impăratul veacurilor, se sfinţeşte viaţa celor ce se roagă, dar şi timpul şi spaţiul in care se roagă oamenii.

Anul nou in care am intrat este un nou dar pe care-l primim de la Dumnezeu. De aceea, mai ales acum, la cumpăna dintre ani, trebuie să ne gandim mai mult la ceea ce inseamnă darul timpului pentru viaţa oamenilor.

In acest sens, Sfantul Ioan Gură de Aur intreabă: „Ce caştig avem de pe urma vieţii acesteia (pămanteşti n.n.), dacă nu ne folosim de ea, ca să o caștigăm pe cea viitoare (cerească n.n.)?”[1].

Timpul fiind modul de existenţă al creaturii, veşnicia este modul de existenţă al lui Dumnezeu-Creatorul. Părintele Dumitru Stăniloae spune că timpul este intervalul intre apelul iubirii lui Dumnezeu către om şi răspunsul liber al omului către Dumnezeu[2].

Mai precis, Părintele Stăniloae afirmă că: „bucuria iubirii intratreimice coexistă cu aşteptarea răspunsului persoanei omeneşti şi cu tristeţea intarzierii lui: �Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el� (Apoc. 3, 20). Timpul inseamnă pentru Dumnezeu durata aşteptării intre bătaia Sa la poartă şi fapta noastră de a o deschide. El nu intră cu forţa in inimile oamenilor. Timpul implică in acest sens şi libertatea şi respectul acordat de Dumnezeu creaturilor conştiente. Unirea cu El in iubire nu se poate realiza fără răspunsul liber al oamenilor la oferta iubirii Sale.”[3].

Deschiderea uşii inimii se realizează prin rugăciune şi prin citirea zilnică a unui text din Sfanta Scriptură, deoarece Dumnezeu Cuvantul este tainic ascuns in Cuvintele Scripturii şi se oferă ca lumină şi hrană pentru suflet şi bucurie a minţii şi a inimii.

In viaţa Bisericii, timpul mantuirii este trăit de omul credincios atat ca răscumpărare, prin pocăinţă, a timpului pierdut in păcat, cat şi ca posibilitate de cultivare a talanților, ca pregătire pentru viaţa de comuniune veşnică in iubire cu Dumnezeu şi cu semenii (cf. Pilda Talanţilor). In Biserică se realizează, de fapt, valorificarea maximă a timpului, ca sfinţire a acestuia („Toată viaţa noastră lui Hristos-Dumnezeu să o dăm” – se cere in ectenie).

Omul poate realiza sfinţirea sa numai prin comuniunea cu Dumnezeu Cel unul Sfant, Cel bun şi Cel milostiv. Cei mai cunoscuţi sfinţi in Ortodoxie nu sunt cei mai mari erudiţi, ci aceia care au arătat bunătatea lor faţă de ceilalţi. Omul ajunge la sfinţenie după ce se eliberează de mandrie şi de patimile egoiste, iar iubirea şi bunătatea devin normă a vieţii, in timp ce� rugăciunea devine respiraţia sufletului său. Astfel, omul insuşi devine rugăciune vie, permanent dialog cu Dumnezeu.

Calendarul Bisericii noastre este ecranul vieţilor sfinţite in timp şi intrate in eternitate, in viaţa veşnică. In „laboratorul” rugăciunii şi al sfinţeniei pe care-l reprezintă Biserica lui Hristos, marii Părinţi duhovniceşti ca purtători ai iubirii şi ai sfinţeniei lui Hristos, devin invăţători şi rugători pentru noi.

Prin urmare, creştinul este chemat să trăiască timpul vieţii sale ca pe un dar primit de la Dumnezeu care insă trebuie cultivat prin iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, pentru a participa la viaţa veşnică din Impărăţia iubirii Preasfintei Treimi. De aceea, toată lucrarea social-filantropică a Bisericii nu are numai o dimensiune morală, ci şi una mistagogică-spirituală, de intalnire a omului cu Hristos Care-i iubeşte pe săraci şi doreşte să-i ajute prin oamenii milostivi (cf. Matei 25, 31-45).

Anul 2024, in care păşim, este declarat in Patriarhia Romană ca An omagial al pastorației și ingrijirii bolnavilor și An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți. Avem astfel in vedere intensificarea ingrijirii celor aflați in suferință sufletească și trupească. In fiecare an adancim duhovnicește, teologic și faptic, una dintre temele pe care Biserica le consideră prioritare in pastorație. Dacă anul trecut, 2023, in centrul preocupărilor noastre misionare și cultural-sociale a fost pastorația persoanelor varstnice, este firesc ca anul acesta să extindem lucrarea noastră pastorală, intensificand, prin cuvant şi faptă, pastoraţia şi ingrijirea bolnavilor.

De asemenea, să cultivăm pacea inimii noastre primită de la Hristos, prin rugăciune şi fapte bune, şi să ne rugăm pentru pacea intre popoare, in aceste vremuri tulburate de conflicte armate. Să preţuim darul sănătăţii şi să arătăm multă responsabilitate pentru sănătatea proprie şi a semenilor noştri.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvinteze cununa anului in care am intrat, să dăruiască poporului roman din ţară, din vecinătatea graniţelor ei şi din diaspora romană, credinţă puternică, pace şi bucurie, sănătate şi mult ajutor in toată fapta bună, spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mantuire!

La mulţi şi binecuvantaţi ani!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Note:
[1] Sfantul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, 90, 3, in colecţia P.S.B., vol. 23, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, București, 1994, p. 1003.
[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Dumnezeu este iubire, in revista „Ortodoxia” , XXIII (1971), nr. 3, p. 380.
[3] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, ediţia a 5-a, volumul 1, in colecţia Opere complete, Editura BASILICA, Bucureşti, 2018, pp. 191-192.

Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 149

Id: 79950

Data: Jan 2, 2024

Imagine: