stazi se implinesc patru decenii de cand vrednicul mitropolitFirmilian Marin a fost chemat de Parintele Ceresc in cerestilelocasuri spre odihna cea vesnica. Memoria sa a ramas vie in inimaBisericii Oltene, pe care a pastorit-o vreme de 25 de ani(1947-1972), potrivit "Ziarul Lumina".Despre vladica Firmilian cei de astazi nu mai stiu prea multe.Putini mai sunt preotii care i-au sarutat dreapta si pe care i-amangaiat la vremea potrivita cu povete parintesti. Ai puteachiar sa-i numeri pe degete. Cu toate acestea, oglinda mareluiarhiereu nu s-a pierdut, s-a lasat doar acoperita de colbul auriu alvremii tocmai pentru ca noi, cei de astazi, sa o gasim pilduitoarepentru viata noastra plina de incercari."Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait vouacuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiatviata si urmati-le credinta" (Evrei 13, 7), ne spune Apostolul. Cusiguranta, citind aceste randuri, nu simtim numai un indemn, cisi o chemare la ceea ce suntem noi crestinii de fapt oamenidaruiti de Dumnezeu ca cetateni pentru o alta lume. MitropolitulFirmilian poate fi in acest sens cel mai pilduitor exemplu.Din insemnarile de altadataNe intrebam ce jertfa ar fi mai bineprimita pentru parintelenostru acum, la ceas de pogribanie? Personal, raspunsul l-am aflatrasfoind unul din numerele mai vechi ale revistei "MitropoliaOlteniei", iesit de sub teascurile tiparului pe la anul 1988. Aicias putea spune ca se afla una dintre cele mai frumoase si maipilduitoare descrieri ale marelui arhiereu, cel putin din cate amcitit pana in prezent. In doar cateva pagini, un condeimaiestrit, care abia la final se descopera, reuseste sa deaviata unui personaj de pateric, monah de aleasa vietuire, alintatde cei dragi "sub stapanirea unui sentiment de fragazimesufleteasca" - Mirmilion (Valeriu Anania - Arhimandritul Bartolomeu-, Cele patru domnite, in revista "Mitropolia Olteniei", Anul XL,Nr. 1/1988, pp. 41-42). Frumoasele cuvinte, prinse laolalta ca horaa bucuriei, asaza in prezentul nostru imaginea matusalemica avenerabilului parinte mitropolit, asezandu-se dincolo deobisnuitele insemnari protocolare.O icoana in culori de pastelSpre folosul cititorilor vom incerca in cele ce urmeaza sa redamun scurt fragment din textul amintit: "Era unul din acei oameni pecare Domnul Dumnezeu ii inzestreaza cu toate darurile, chiar candunele sunt ceva mai putin duhovnicesti, ca un preabun siingaduitor cu deplinatatea fiintei. Calugar din pruncie,invatase carte frumoasa si devenise un iscusit dascal degeografie si stiinte ale naturii. Elevii sai povesteau ca dacaprofesorul se plictisea de o harta economica, schimba subiectul siincepea sa vorbeasca despre misterele piramidei lui Keops,fascinandu-i cu eruditia si cu dulceata graiului. Vorbea si scriain limba vechilor cazanii si ma gandesc cu mare parere de rau laceasurile lui lenevoase, cand ar fi putut sa-si invesniceascanumele pe cateva carti. In tinerete a fost unul din cei mai bunidiaconi ai Mitropoliei din Bucuresti. La vremea cand un Evghelie, unLavru, un Antinoghen, incercati in roada vitei-de-vie, isi luauvocile la intrecere intr-o odaie cu ferestrele inchise, urcandfiecare in come si semitonuri pana se stingea lampa din perete,Mirmilion venea cu un gras de catifea purpurie, unduios ca vantulprin holde, usor gutural si imperceptibil nazal, adiind imprejuru-iun freamat de barbatie ingereasca. Vocea sa era totodatafrumoasa si inteligenta, iar aceasta se cunostea din felul cumimpletea versul si cuvantul intr-o tesatura curgatoare, acurcubeului desfasurat in lumina. Ca orice ins al generatiei deaur, lui Mirmilion nu-i displacea vinul bun, sorbit indelung la omasa cu prieteni, cand glasul sau umplea nu numai prin facerilepsaltice ale lui Gherontie Nicolau, ci si prin ofurile bucuresteneale lui Anton Pann si - pana la urma de ce nu? - prin cateva dinromantele vremii. Ajuns vladica, a continuat sa pretuiascatraiul bun, caruia i-a adaugat viata sedentara, pricina pentrucare in numai cativa ani se ingrasase peste masura, desimiscarile inca mai pastrau elasticitatea corpului zvelt deodinioara. Inteligenta era aceea a creierului bine hranit,consistenta si spumoasa, intotdeauna triumfatoare printr-unascutit simt al umorului. Replicile lui hazlii se dadeau huta dingura in gura si deveneau celebre. Faimos era si orarul sau denoctambul. Ora lui normala de culcare era cam catre patru sau cincidimineata. Ii placea sa aiba un tovaras sau doi la cinacopioasa, care incepea la zece seara si se ispravea candamfitrionului i se facea somn. Cand nu avea nici un oaspete, seretragea in dormitor si rezolva dosarele zilei, sau, in lipsa dealtceva, citea romane politiste, o pasiune care-i prelungeasentimentul adolescentei. Generos cu altii si cu sine, nu aveadusmani decat in lumea cea mica a invidiosilor" (p. 42).Dincolo de aceasta imagine pastelata a iscusitului literatVartolomeu Anania, trebuie stiut ca, in timpul Postului Mare,vladica Firmilian nu manca nimic, traind numai cu ceai si de multeori varsa rauri de lacrimi in noptile lungi de rugaciune. Pentruolteni a fost si a ramas un simbol de slujire si generozitate. Ininima lui mare cat o catedrala ar fi fost in stare sa-i cuprindape toti copiii sai, chiar si pe noi, cei de astazi.Scurte insemnari biograficeS-a nascut in localitatea Plopeasa de Sus, judetul Buzau, la datade 18 februarie 1901, primind la botez numele Nicolae. A absolvitSeminarul Teologic din Galati (1914-1923), cu diferenta debacalaureat clasic la Liceul "Spiru Haret" din Bucuresti (1924),Facultatea de Litere si Filosofie (specialitatea Istorie-Geografie) aUniversitatii din Bucuresti (1924-1929) si Facultatea de Teologiedin Bucuresti (1938-1940). A fost inchinoviat in ManastireaCiolanu (1916), calugarit la Cozia sub numele Firmilian sihirotonit ierodiacon (1920), diacon la Catedrala episcopala dinGalati (1920-1924), la Biserica "Sfantul Ilie-Gorgani" (1924), laCatedrala patriarhala din Bucuresti (1924-1929).La 20 noiembrie 1947 a fost ales arhiepiscop al Craiovei (hirotonit la30 noiembrie, inscaunat la 28 decembrie), iar in februarie 1949 afost ridicat la demnitatea de mitropolit al Olteniei (inscaunat 25martie), pastorind pana la moarte. A publicat carti derugaciuni, calendare, articole, recenzii, medalioane cu vieti desfinti. Mormantul sau este asezat in Catedrala mitropolitana"Sfantul Mare Mucenic Dimitrie" din Craiova.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 677

Id: 25439

Data: Oct 29, 2012

Imagine: