Aflat la granita dintre doua lumi, Occidentul si Orientul, orasul Istanbul este el însusi o lume, o lume a contrastelor, care amageste si dezamageste deopotriva, care te cheama cu generozitate în sânul ei, dar îti aminteste cu consecventa si te convinge ca nu îi apartii. Aceasta lume se prezinta totdeauna cu un alt chip, dupa chipul spiritual si cultural al celui care priveste. Pentru occidentali este un miraj, pentru orientali este un sanctuar, pentru crestinul român, apusean dupa trup si grai, dar rasaritean dupa suflet si crez, Istanbulul este vechea cetate a Sfântului Constantin cel Mare, vas ales al crestinismului si cuptor al dreptei credinte.Intrarea nordica în metropola turca contrazice toate asteptarile unui balcanic: noile blocuri ating norii cu semetie; strazi largi si curate, vesnic pline de masini care îti fura privirea, curg întocmai unor râuri printre „câmpuri“ imense de lalele catre centrul orasului. Totul pare nou si se ofera ca lectie de civilizatie. Doar padurea de minarete îndreptate amenintator spre cer îl face atent pe trecator ca aici nu e o metropola din vestul Europei, ci este însasi poarta Orientului. Deruta este cât se poate de fireasca, deoarece Istanbulul este singurul oras din lume care se afla pe doua continente, Europa si Asia, fiind traversat de strâmtoarea Bosfor, o minune a naturii care face ca marile, Neagra si Marmara, sa se îmbratiseze acolo unde pamânturile, revendicate de culturi diferite, par a se privi cu autosuficienta.Pe masura ce înaintezi spre centrul istoric al orasului, dar mai ales dupa ce treci de vechile ziduri ale fostului Constantinopol, atmosfera citadina ia miscarea unei întoarceri de clepsidra, ca o trecere dinspre viitor spre trecut. Contrastele dintre nou si vechi, modern si traditional, civilizat si rudimentar devin din ce în ce mai evidente. Pe aceleasi trotuare pietruite îsi fac loc insi în straie opulente si oameni în haine zdrentuite; turisti care-si cara aparatele de fotografiat si tineri turci înjugati la imense carucioare cu marfa; pelerini din toate religiile lumii, fiecare cu portul lui, si musulmani traditionalisti care umbla în vechiul port islamic. Restaurantele si magazinele luxoase sunt concurate la strada de numerosi comercianti, insistenti din toti rarunchii firii lor, care încearca sa-ti vânda produse traditionale si chilipiruri. Nu ezita sa te pacaleasca pentru ca religia lor nu le interzice acest lucru în cazul celor de o alta credinta. Pe de alta parte, sunt de înteles pentru ca fac acest lucru si din disperarea de a supravietui într-un furnicar cosmopolit, în care celor peste 18 milioane de autohtoni li se adauga în permanenta mii si mii de turisti. Desi rar gasesti câte un cos de gunoi, strazile sunt foarte curate, pe când tonetele si chioscurile în care pregatesc mâncaruri, irezistibile - ce-i drept - dupa miros, sunt adesea insalubre. Nu întâlnesti câini maidanezi pe strazi, dar e plin de pisici care cersesc sau care pândesc cu lacomie la papagalii rataciti prin copaci. De cinci ori pe zi, din doua în doua ceasuri, glasurile muezinilor cocotati în minaretele celor peste 3.000 de moschei învaluie orasul ca o ploaie de sunete care îsi trimite picaturile pe acoperisul fiecarei case, pe crestetul fiecarui om, pâna în maruntaiele pamântului. Strigatele tânguite îi cheama pe localnici la rugaciune, iar pe turisti îi atentioneaza ca, indiferent de credinta si cultura fiecaruia, deasupra pamântului pe care calca troneaza o divinitate foarte ferma, în dorinta de a fi slujita si respectata. Locul unde cultul si trairea crestina au atins altitudini sublimeCrestinului venit aici, devotat credintei sale, dar si respectuos fata de convingerile religioase ale celorlalti, îi este totusi imposibil sa nu suspine când se gândeste ca aici a stralucit cândva lumina Ortodoxiei. Pâna în anul 1453, când a fost cucerita de turci, aceasta cetate purta numele Sfântului Împarat Constantin cel Mare, care a întemeiat-o în anul 330, transformând-o în capitala a Imperiului Roman, mai târziu Imperiul Bizantin, si în centru al lumii crestine. Aici s-au trasat cele din urma hotare ale Crezului ortodox, la Sinodul II Ecumenic din anul 381; aici au fost zdrobite cele mai controversate erezii; aici, au pastorit si predicat unii dintre cei mai mari sfinti ai Bisericii: Sfântul Ioan Gura de Aur, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Alexandru; aici si-a revarsat Dumnezeu mila prin minuni care au ajuns cunoscute în toata lumea ortodoxa si au devenit sarbatori, precum Acoperamântul Maicii Domnului si Izvorul Tamaduirii. Stralucirea acestui oras, asa cum a putut fi ea decriptata din izvoarele istorice, l-a facut pe bizantinologul Steven Runciman sa afirme ca Bizantul a fost „imperiul lui Dumnezeu pe pamânt, o palida imagine a Împaratiei lui Dumnezeu din cer“. Constantinopolul este locul unde cultul si trairea crestina au atins altitudini sublime. Astazi, majoritatea bisericilor din acea vreme au fost transformate în moschei, iar credinta crestina a devenit minoritara, fiind împartasita de mai putin de 10.000 de persoane: greci, români, rusi si emigranti din alte tari ortodoxe.În pofida acestui fapt, Istanbulul are astazi si o fata crestina, nu atât de vizibila, ci mai degraba una discreta, dar expresiva prin ridurile sale brazdate de lacrimile suferintei. Exista înca multe vestigii care dau marturie despre Constantinopolul crestin, multe pietre care striga numele Dumnezeului crestinilor. Pelerinii aud aceste strigate si vin în continuare în vechiul Constantinopol pentru a aduce închinare lui Dumnezeu în lacasurile care au mai ramas dupa pustiirea otomana.Catedrala „Sfânta Sofia“Cel mai important edificiu crestin din Istanbul este Catedrala „Sfânta Sofia“, care a gazduit scaunul episcopal al Constantinopolului timp de 916 ani. Desi a fost transformata pentru 481 de ani în moschee si din 1935 în muzeu, lacasul este o voce puternica a veacurilor crestine apuse. Construita în perioada 532-537, Catedrala „Sfânta Sofia“ este un ansamblu impresionant prin dimensiuni (75,5 m x 69,5 m) si arhitectura, fapt care l-a facut pe Sfântul Împarat Justinian cel Mare (527-565), care a rectitorit-o din temelii, sa exclame: „Te-am întrecut, Solomoane!“, cuvinte care dau marturie de faptul ca biserica ar fi fost mult mai frumoasa si mai impunatoare decât templul iudaic ridicat de fiul regelui si profetului vechi-testamentar David. Cupola enorma, ridicata cu 55 de metri fata de paviment si sustinuta de 4 arcuri, cu un diametru de 31 de metri, fascineaza pe oricine. În absida frontala, în galeriile de la etaj si deasupra usii de la iesire, pot fi admirate cele mai bine pastrate mozaicuri din epoca bizantina, înfatisându-i pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus, Arhanghelul Gavriil, Hristos Pantocrator, flancat de Fecioara Maria si de Sfântul Ioan Botezatorul, precum si pe unii dintre marii împarati bizantini, între care un loc central îl ocupa ctitorii bisericii, Sfântul Constantin cel Mare si Sfântul Justinian cel Mare.Biserica Manastirii ChoraUn alt edificiu crestin foarte important transformat în moschee si apoi în muzeu este biserica Manastirii Chora. Situat în partea vestica a orasului, în districtul Erdinekapi, Muzeul Kariye este renumit pentru frescele si mozaicurile sale, adevarate bijuterii bizantine, al caror ctitor este Teodor Metochites, un important demnitar de stat bizantin, devenit, ulterior, monah al manastirii constantinopolitane. Mozaicurile si frescele, realizate între anii 1315 si 1321, au devenit paradigme de arta bizantina, fiind reproduse în bisericile din toata lumea. Catedrala Patriarhiei Ecumenice din FanarChiar daca multe alte bijuterii arhitectonice bizantine au primit o alta destinatie decât cea cultica, în Istanbul mai exista astazi si lacasuri de cult ce adapostesc bogatii patrimoniale si spirituale inestimabile, administrate de Biserica Ortodoxa. Între acestea, un loc de frunte îl ocupa Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din cartierul Fanar, care are statutul de Catedrala patriarhala, fiind din anul 1601 a cincea catedrala a Patriarhiei Ecumenice de dupa caderea Constantinopolului. În acest lacas, în care astazi slujeste Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului - Noua Roma si Patriarh Ecumenic, pelerinii se pot închina la raclele ce adapostesc moastele întregi ale Sfintei Împaratese Teofana, ale Sfintei Solomoni si ale Sfintei Mucenite Eufimia, precum si la raclele cu particele din moastele Sfintilor Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur. Tot aici pot fi cinstite unele dintre cele mai scumpe odoare ale crestinismului: o bucata din coloana de care Mântuitorul Iisus Hristos a fost legat pentru a fi biciuit de soldatii romani în timpul Sfintelor Sale Patimiri, obiect adus la Constantinopol de la Locurile Sfinte de Sfânta Împarateasa Elena; tronul arhieresc si amvonul din care a pastorit si a învatat Sfântul Ioan Gura de Aur si doua icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului.Biserica VlaherneBiserica Vlaherne de pe tarmul Cornului de Aur este locul unde s-a nascut si de unde s-a generalizat în toata lumea sarbatoarea Acoperamântului Maicii Domnului de la 1 octombrie. Potrivit traditiei, în anul 911, în vremea împaratului Leon cel Întelept, în timp ce Constantinopolul se afla sub asediu, Maica Domnului, împreuna cu Sfântul Ioan Botezatorul si cu Sfântul Evanghelist Ioan, s-a aratat în mijlocul credinciosilor care se rugau în Biserica Vlaherne, iar dupa ce s-a rugat sub policandru si în altar, s-a înaltat de la ei, învaluindu-i cu cinstitul sau acoperamânt. Tot în legatura cu acest lacas este pusa si o minune mai veche, din anul 626, când orasul a fost asediat de catre avari în timp ce împaratul cu trupele sale erau plecati la lupta cu persii în Asia Mica. Atunci, icoana Maicii Domnului de la Vlaherne pictata de Sfântul Apostol si Evanghelist Luca a fost scoasa în procesiune pe câmpul de lupta, de catre fiul împaratului si de catre Patriarhul Serghie, iar avarii au încetat asediul. Multimile orasului s-au adunat la biserica din Vlaherne, unde au facut Priveghere de toata noaptea, cântând Imnul Acatist al Maicii Domnului. Din nefericire, din biserica în care s-a petrecut minunea au mai ramas doar câteva ruine. Exista însa astazi, în acest loc, o bisericuta ridicata pe izvorul tamaduitor, din care gustau si vechii împarati ai Bizantului când coborau catre biserica de la palatul imperial. Manastirea „Izvorul Tamaduirii“Un loc de o importanta similara, aflat tot sub semnul minunilor Maicii Domnului, este Manastirea „Izvorul Tamaduirii“. Aici s-a nascut sarbatoarea pe care o praznuim în fiecare an, în prima vineri dupa Sfintele Pasti, în amintirea multelor minuni pe care le-a facut Maica Domnului pentru crestini, si în special în amintirea vindecarii miraculoase din viata împaratului Leon cel Mare (457-474). Nichifor Calist Xanthopoulos, ultimul istoric bisericesc de traditie greaca, relateaza ca soldatul Leon, cu putin timp înainte de a ajunge împarat, se plimba prin padurea din apropierea Constantinopolului si a întâlnit un orb ratacit, care l-a rugat sa-i dea apa si sa-l calauzeasca pe drumul spre cetate. La îndemnul Maicii Domnului, Leon a adus în palme apa tulbure din desisul padurii si a potolit setea orbului, iar cu tina ramasa pe mâini a uns ochii acestuia, vindecându-i de orbire. Dupa ce a ajuns împarat, Leon a construit lânga acel izvor o biserica. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea care adaposteste izvorul cu apa tamaduitoare din trecut si icoana praznicului „Izvorul Tamaduirii“ care, într-un mod miraculos, singura se curata de sute de ani. Biserica româneasca „Sfânta Paraschevi“ - Prikidion Ocrotita de Sfânta Mucenita Paraschevi, frumoasa biserica de pe malul rasaritean al Cornului de Aur, situata în cartierul Haskoy, este un lacas foarte drag românilor deoarece a fost restaurat din temelie cu ajutorul Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu în anul 1692. În spirit de recunostinta pentru acest fapt, în mai 2004, Patriarhia Ecumenica a dat în folosinta sfântul lacas comunitatii românesti din Istanbul, care se roaga aici în fiecare duminica si sarbatoare, împreuna cu parintele paroh Sergiu-Marcel Vlad. Aici, pelerinii se pot închina la icoanele facatoare de minuni ale Mântuitorului, Maicii Domnului si Sfintei Paraschevi, tamaduitoarea de boli oculare, la racla care pastreaza o particica din moastele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului si Mitropolitul Ţarii Românesti, precum si la mormântul care pastreaza moastele Sfintei Arghira. Credinciosii care au evlavie la Sfântul Constantin Brâncoveanu pot vizita si închisoarea Edikule, unde a fost întemnitat sfântul voievod înainte de a fi decapitat împreuna cu fiii sai si cu sfetnicul Ianache, la 15 august 1714. Sfintele odoare de la Palatul TopkapîPalatul Topkapî sau Muzeul National al Turciei ofera vizitatorului o ampla incursiune în istoria si cultura poporului turc, dar o importanta deosebita pentru crestini o reprezinta câteva dintre cele mai de pret odoare ale crestinatatii expuse aici: mâna si o parte din capul Sfântului Ioan Botezatorul, toiagul profetului Moise, un vas al profetului Avraam, turbanul profetului Iosif, sabia regelui profet David si sabia Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Închinarea nu este permisa, dar nimeni nu îi poate lua crestinului cinstirea din inima. La intrarea în prima curte a Palatului Topkapî, mai poate fi admirata din afara Biserica „Sfânta Irina“, cel dintâi lacas crestin înaltat la Constantinopol de Sfântul Împarat Constantin cel Mare si locul unde s-a tinut cel de-al doilea Sinod Ecumenic din anul 381. Dupa cucerirea otomana, ea nu a fost niciodata transformata în moschee, dar a fost folosita ca depozit de arsenal, în zilele noastre fiind utilizata ca sala de concerte datorita acusticii sale excelente. Acestea sunt doar câteva din edificiile crestine pentru care numele Constantinopol mai este înca pe buzele oamenilor, si nu doar în carti. Constantinopolul nu mai e o realitate istorica, dar a ramas o stare, o prezenta tainica ce nu poate fi confiscata de nici o putere seculara. Orasul lui Constantin respira înca prin crestinii locului care-i îngrijesc ranile si prin miile de pelerini care vin an de an. Ei sunt chipul crestin al Constantinopolului!Articol publicat în Ziarul Lumina de Duminica, ediția din 17 noiembrie 2013

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 878

Id: 35621

Data: Nov 17, 2013

Imagine: