În Duminica după Botezul Domnului, 10 ianuarie 2020, Patriarhul Daniel a explicat că pocăința este un program de viață, un Botez al lacrimilor, o taină prin care se spală haina de lumină primită la Botez ori de câte ori este nevoie.

Tema pocăinței a fost abordată plecând de la textul Evanghelic duminical care prezintă Începutul propovăduirii Domnului, care învăța în „Galileea neamurilor”: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”.

Părintele Patriarh a participat la Sfânta Liturghie în Paraclisul „Sfântul Gheorghe” al Reședinței Patriarhale.

În prima parte a predicii, Patriarhul a menționat că Iisus Hristos s-a mutat din Nazaret în Capernaum la începutul activității Sale publice pentru a împlini planul lui Dumenzeu și cuvintele prorocilor. El a mers să fie „lumină” și să îndemne la pocăință atât pe evrei, cât și pe cei de alte neamuri care locuiau în Galileea.

Insistând asupra pocăinței, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că aceasta este o „lucrare tainică”.

„Această lucrare cere ca oamenii să se schimbe din interior. Să schimbe modul lor de a gândi, de a vorbi, de a viețui și de a făptui. Să schimbe modul de viață. Aceasta înseamnă ‹Pocăiți-vă!›: Schimbați-vă felul de a fi, săvârșiți faptele bine plăcute lui Dumnezeu!”.

Mai departe a explicat legătura dintre Botez și Pocăință.

La Botez primim lumina harului, iertarea păcatelor și devenim fii și fiice ale lui Dumnezeu, de aceea mai este numit și „Naștere de a doua” sau „Luminare”.

„Pocăința este continuarea luminării noastre”, a precizat Patriarhul.

„Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru”. (Cântare de la Taina Botezului)

Pocăința, programul Botezului pentru toată viața

„Pocăința este programul Botezului pentru toată viața. Avem un program, la Botez, al lepădării de satana, de toți slujitorii lui și de toate lucrările lui și de unire cu Hristos și de slujire lui Hristos”.

„Ori de câte ori păcătuim, noi ne despărțim de Dumnezeu, dar, ori de câte ori ne pocăim, refacem legătura de iubire cu El. De aceea, pocăința este o stare permanentă a vieții creștinului”.

-Te lepezi de satana? Și de toate lucrurile lui? şi de toţi slujitorii lui? şi de toată slujirea lui? şi de toată trufia lui? / -Mă lepăd.
-Te uneşti cu Hristos? / -Mă unesc.
-Şi crezi Lui? / -Cred Lui ca unui Împărat şi Dumnezeu.
(din „Lepădările” care preced Taina Botezului)

Patriarhul a întărit cele afirmate prin cuvintele Sf. Antonie cel Mare care la finalul vieții, după ce zeci de ani a trăit în post, rugăciune și nevoință a fost întrebat ce ar mai face el dacă ar trăi mai mult.

„El n-a vorbit de vreun program, nici social, nici cultural, nici misionar, ci a spus: Dacă aș trăi mai mult, aș învăța să mă pocăiesc mai bine, mai mult”, a spus Patriarhul României.

„Fără pocăință nu există curățire de păcate și fără curățire de păcate nu se poate intra în Împărăția Cerurilor, iar Sfânta Euharistie este cina, prânzul sau arvuna din Împărăția Cerurilor. De aceea Biserica Ortodoxă menține mereu legătura dintre Pocăință și Împărtășire euharistică și dintre programul duhovnicesc de la Botez de unire cu Hristos și pocăința pentru păcatele săvârșite cu gândul, cu vorba sau cu fapta”.

Pocăința și smerenia

„Cei care s-au pocăit cel mai mult au ajuns la foarte multă smerenie. Pocăința este o lucrare duhovnicească interioară care se săvârșește în smerenie, nu în publicitate. Nu ne lăudăm cu pocăința – sunt pocăit și vreau să se știe – asta nu-i adevărata pocăință”, a atras atenția Părintele Patriarh.

„Sfinții, cu cât înaintau mai mult întru smerenie acopereau faptele lor bune și se considerau mai păcătoși decât ceilalți oameni”.

Sf. Ap. Pavel: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu”. El se compara totdeauna cu Cel Unul Sfânt, cu Iisus Hristos, nu cu alți oameni, a explicat Patriarhul.

„În raport cu Cel Unul Sfânt, fiecare dintre creștini este cel dintâi păcătos care are încă de lucrat pentru a înainta în sfințenie”

„Oamenii care s-au pocăit mult, s-au rugat mult și au viețuit potrivit poruncilor Mântuitorului au ajuns la asemănarea cu Dumnezeu cel Unul Sfânt. Toți oamenii sunt chemați după Chipul lui Dumnezeu, dar la Asemănarea cu Dumnezeu, prin conlucrarea cu harul Lui au ajuns numai sfinții”.

Aureola sfinților

În Biserica Ortodoxă, icoanele sfinților arată în jurul capului lor o lumină care se numește aureolă. Ei bine, aceasta este lumina de la Botezul numit Luminare care însă a fost cultivată prin nevoință, pocăință, rugăciune, prin fapte bune, a spus PF Daniel.

„De aceea, sfântul în Ortodoxie este pictat ca un om din care strălucește lumina Duhului Sfânt primit de la Botez, lumină care s-a făcut roditoare prin pocăință și nevoință, prin smerenie și prin iubire milostivă și darnică”.

„Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască bucuria de a fi creștini botezați și ajutorul de a împlini în viața noastră programul de la Botez și anume: lepădare de păcat, de satana și de toți slujitorii lui și de toate lucrările lui și de unire cu Hristos și cu sfinții Lui”.

Pentru concluzia omiliei sale, Părintele Patriarh Daniel a folosit cuvintele Sf. Ioan Damaschinul:

„Pocăința este trecerea de la o stare nefirească la una firească, de la păcat la virtute, de la răutate la bunătate și, deci, de la o viață păcătoasă la o viață sfântă”.

Foto: Arhiva Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 256

Id: 72409

Data: Jan 10, 2021

Imagine: