Biserica Ortodoxa se va afla maine, 23 martie 2013, in Sambata Sfantului Teodor Tiron sau Sambata Colivelor, zi in care sunt pomeniti cei trecuti la Domnul. Cunoscut ca mare facator de minuni, Sfantul Teodor Tiron a trait la cumpana dintre secolele III - IV. Traditia pregatirii colivei ne-a ramas de la o minune a Sfantului Teodor Tiron, petrecuta in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), care a dat ordin guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate alimentele din piete cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului Mare, ca astfel sa-i oblige pe crestini sa intrerupa postul si sa consume jertfe aduse idolilor. Sfantul Teodor Tiron, aparandu-i in vis arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia sa-i anunte pe crestini sa nu cumpere nimic din piata, ci sa manance grau fiert cu miere.Pomenirea mortilor in Biserica OrtodoxaIn Postul Mare, credinciosii merg la biserica si fac parastase sambata, incepand cu Sambata Sfantului Teodor si pana la Sambata lui Lazar. In aceasta zi, precum in toate sambetele in care se face pomenirea celor adormiti, crestinii participa in biserici la slujbe de pomenire a celor plecati la Domnul din neamul lor, aducand jertfe (paine, vin, coliva, colaci), drept pomana pentru sufletele celor adormiti.Asa cum, in aceasta perioada a Postului, ne ingrijim mai mult de hrana sufletului, la fel trebuie sa ne ingrijim si de sufletele celor trecuti la Domnul. Daca noi cei care suntem in Biserica aceasta luptatoare aprofundam rugaciunea, intensificam postul si nevointele pentru salvarea sufletelor noastre, totodata, trebuie sa ne ingrijim si de sufletele celor plecati din lumea aceasta, de sufletele rudelor noastre, ale prietenilor nostri, deoarece si aceste suflete au nevoie de rugaciune, de milostenie pe care noi o facem in numele lor ca Dumnezeu sa-i ierte si sa-i randuiasca in corturile dreptilor, in Imparatia Sa cereasca , a  precizat Preasfintitul Parinte Emilian Lovisteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului.In afara sambetelor din Postul Mare, se face pomenirea de obste pentru cei trecuti la Domnul in sambata dinaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati si in sambata care precede Duminica Pogorarii Duhului Sfant.Biserica si-a manifestat intotdeauna grija fata de cei care au plecat in vesnicie, consacrandu-le ziua de sambata pentru pomenirea generala a mortilor, randuind cantari speciale in amintirea acestora. Dar, in special, sambata dinaintea Infricosatoarei Judecati si Sambata Rusaliilor sunt randuite pentru pomenirea mosilor si stramosilor nostri cei din veac adormiti, zile care poarta denumirea de mosii de iarna si de vara, ori sambata sufletelor. In cartea de cult numita Triod sunt mentionate si motivele pentru care a fost randuita astazi aceasta pomenire, astfel Sfintii Parinti, 'manati de dragostea de oameni si fiind invatati de Sfintii Apostoli, au hotarat ca intreaga Biserica sa faca pomenire de obste pentru toti acestia, fiindca n-au avut parte de slujbele cele randuite, din pricina unei intamplari oarecare, sa fie cuprinsi in pomenirea obsteasca de acum'. De asemenea, a fost randuita pomenirea celor adormiti in aceasta zi 'pentru ca maine are sa se praznuiasca a doua venire a lui Hristos; prin aceasta, Biserica indupleca pe Infricosatorul si Dreptul Judecator ca sa aiba fata de suflete obisnuita Sa mila si sa le aseze intru desfatarea cea fagaduita', dar si pentru ca in Duminica urmatoare se pomeneste izgonirea lui Adam din Rai, 'de aceea izvodesc, prin praznuirea de azi a tuturor mortilor, o oarecare odihna si popas, punand astfel, prin odihna de azi, sfarsit tuturor praznuirilor faptelor savarsite de Dumnezeu pentru mantuirea noastra'.Din vremea Sfintilor ApostoliInca din vremea Sfintilor Apostoli, dupa cum marturiseste Sfantul Ioan Gura de Aur, se tineau zile de pomenire a stramosilor adormiti in speranta fericirii vesnice. Astfel de zile pot fi identificate in jurul secolului al VI-lea, cand s-a facut fixarea definitiva a pericopelor biblice citite in cursul anului bisericesc. In privinta aceasta gasim rugaciuni alcatuite pentru sufletele celor morti si in Evhologhiul lui Serapion de Thmuis (Egipt) din secolul al IV-lea, in care se spune: 'Te rugam Dumnezeule si pentru cei adormiti, a caror pomenire s-a facut, sfinteste aceste suflete, caci tu pe toate le cunosti; sfinteste-i pe cei adormiti in Domnul si numara-i cu puterile Tale cele sfinte (ingerii) si da-le lor si salasluire intru imparatia Ta'. Despre obiceiul de a face rugaciuni de mijlocire pentru cei morti gasim mentionari la Sfintii Parinti si Scriitori bisericesti din secolul al II-lea, la Sfantul Ignatie al Antiohiei, Tertulian, Sfantul Ciprian al Cartaginei, apoi incepand cu secolul al IV-lea marturiile devin numeroase, dintre cei mai importanti Sfinti Parinti putem mentiona pe Sfantul Ioan Gura de Aur. Ierarhul definindu-l pe om drept 'imprumut cu dobanda vremelnica a vietii: datorie fara amanare a mortii' ii arata efemeritatea, caci el este 'astazi in bogatie, maine in mormant. Astazi imbracat cu profir, iar maine dus la mormant. Astazi in multe avutii, iar maine in cosciug. Astazi cu cei ce-l lingusesc, iar maine cu viermii. Astazi este, iar maine nu mai este', si indeamna la purtare de grija pentru folosul celor care au raposat: 'Sa le dam lor ajutorul ce li se cuvine, adica milostenii si prinoase, caci aceasta le aduce usurare, mare castig si folos. Intr-adevar, nu s-au legiuit acestea in zadar si la intamplare si nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fara rost de preainteleptii ucenici ai Domnului, ca preotul sa faca pomenire la infricosatoarele Taine de cei in credinta adormiti'.Biserica a hotarat sa se faca pomenirea celor plecati din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna si pentru iertarea pacatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovada de iubire nemarginita, care trece prapastia mortii. Prin rugaciunile noastre se realizeaza comuniunea aceasta cu cei plecati la Domnul. Ii pomenim, ii aducem in fata lui Dumnezeu, mijlocim pentru ei, ii includem intr-un dialog al rugaciunii cu Dumnezeu, dialog care revarsa foloase si asupra lor.Pomenirea, un lucru folositor si placut lui Dumnezeu In zilele de pomenire a mortilor se oficiaza Sfanta Liturghie, unde sunt pomeniti cei adormiti, fapt pe care Sfantul Grigorie de Nyssa il numeste 'folositor si placut lui Dumnezeu', iar Sfantul Simeon al Tesalonicului spune in privinta aceasta. 'Nimic altceva nu este atat de folositor pentru cei adormiti, nici pricinuitor de atata bucurie, iluminare si unire cu Dumnezeu ca acesta. Deoarece insusi Sangele Domnului este cel care prin aceasta jertfa se varsa pentru noi, netrebnicii'. Dupa dumnezeiasca Liturghie se savarseste Slujba Parastasului cu unele rugaciuni speciale. Slujbele de pomenire a celor adormiti poarta numele de 'parastas', cuvant de provenienta greaca, care inseamna 'infatisare inaintea cuiva', 'mijlocire', deci, prin acest serviciu religios se mijloceste inaintea lui Dumnezeu pentru cei morti. Cu acest prilej se aduc la biserica prinoase (coliva, vin, colaci) care, dupa ce sunt binecuvantate, se impart pentru sufletele adormitilor nostri.Simbolismul coliveiPentru cinstirea inaintasilor trecuti la Domnul, 'se face coliva din seminte de grau si din alte roade de multe feluri ce sunt aduse ca prinos lui Dumnezeu', care 'arata ca si omul este o samanta, un rod al pamantului care semanandu-se acum in pamant precum graul iarasi va invia cu puterea lui Dumnezeu, rasarind in viata ce va sa fie si aducandu-se viu si desavarsit lui Hristos. Caci precum aceasta samanta se ingroapa in pamant, iar dupa aceea rasare si aduce mult rod, tot astfel si omul fiind dat acum pamantului prin moarte, iarasi va invia. Acelasi lucru il spune si Sfantul Apostol Pavel, aratand invierea prin pilda semanaturilor', spune Sfantul Simeon al Tesalonicului. Pe langa coliva, in aceasta zi se imparte mancare pentru sufletul celor adormiti, dar si alte prinoase, lucruri folositoare pentru semenii nostri. De asemenea, in unele locuri, la sate exista traditia ca in aceasta zi, in casele gospodarilor, sa se faca o masa de pomenire la care sunt chemati rudele, vecinii, dar si oameni nevoiasi.Nadejdea invieriiCultul mortilor este fundamentat pe invierea lui Hristos care s-a facut, dupa cum ne spune Sfantul Apostol Pavel, 'incepatura (a invierii) celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor (I Cor. 15) si tot el ne indeamna 'despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati, ca ceilalti, care nu au nadejde, pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (credem) ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El.' (I Tes. cap. IV). Astfel, prin pomenirea inaintasilor in aceasta zi, Biserica isi exprima speranta raspunsului bun pe care il vor primi la Judecata de Apoi toti oamenii inviati intru nadejdea Imparatiei cerurilor.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1469

Id: 29368

Data: Mar 22, 2013

Imagine: