Experienta duhovniceasca a postului ne descopera temeiurile biblice ale apropierii omului de Dumnezeu. Postind, ne facem partasi experientei dreptilor si marilor profeti din Vechiul Testament, urmand pe Hristos Insusi, dar si pe marii Sfinti Parinti ai Bisericii, invatatorii nostri. Intelegem astfel ca postirea are un sens adanc, cuprinzand nu doar infranarea trupului, ci, inainte de toate, o lucrare a sufletului cautator de Dumnezeu, sub umbrirea harului Sau. Instrainandu-ne de dragostea Tatalui, suspinam apoi, iar lacrimile aduc mangaiere si mangaierea naste nadejde. Acesta este drumul de la cadere prin pocainta spre inviere. Incepem o perioada de 40 de zile de post, pregatitoare pentru Saptamana Mare, care culmineaza cu Invierea Mantuitorului sau Sfintele Pasti. Poate ca unora li se pare un timp prea indelungat sau postul prea aspru (cunoastem zicala: lunga cat o zi de post). Totusi, postul de 40 de zile nu constituie o inventie ecleziastica avand ca scop mortificarea credinciosului, ci se inscrie intr-o venerabila traditie biblica.Postind, omul se intoarce la starea paradisiacaMai intai, postul nu trebuie vazut ca o regula impusa, o constrangere si contorsionare a firii umane. Nici macar ca un program de slabit, de detoxifiere a organismului. Sfantul Vasile spune ca postul are aceeasi vechime ca si omenirea, pentru ca omul a fost creat dintru inceput spre postire. Dumnezeu i-a facut pe oameni vegetarieni, spunandu-le: Iata, va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra (Facerea 1, 29). De altfel, si animalele au fost create sa se hraneasca cu vegetale, ceea ce arata ca postul nu se indreapta impotriva naturii, ci este in concordanta cu ea.Practic, postind, omul se intoarce la starea paradisiaca, atunci cand nu trebuia sa verse sange pentru a se hrani, ci se bucura de roadele daruite de pamant. Consumul de carne a fost permis de Dumnezeu prin iconomie abia dupa Potop, dupa ce omenirea cunoscuse varste de pervertire si faradelegea se inmultise (Facerea 6, 5). Abia atunci, dupa patrunderea uciderii, a poligamiei, dupa scurtarea vietii si dupa ce omul s-a dovedit a fi numai trup (Facerea 6, 3), Dumnezeu pune in animale frica fata de om.Astfel, postul biblic inseamna recuperarea raiului pierdut, chiar si eshatologic. Pe muntele lui Dumnezeu, in imparatia mesianica, Dumnezeu vesteste redobandirea pacii dintre animale si oameni. In proorocia lui Isaia, la capitolul al XI-lea, este descrisa tocmai convietuirea lupului si a mielului, a leopardului si a caprioarei, a vitelului si a puiului de leu, supravegheati de un copil; atunci, leul isi va redobandi firea paradisiaca, scapand de transformarea sa intr-un animal de prada: Leul, ca si boul, va manca paie (11, 7).In perioada biblica vechi-testamentara, postul se tine ca o ajunare totala pana seara pe parcursul unei singure zile (Judecatori 20, 26; II Regi 1, 12) sau repetat in mai multe (de exemplu sapte zile, I Regi 31, 13; I Paralipomena 10, 12). Este o modalitatea diferita oarecum de postul modern, in care se pastreaza acelasi orar al meselor, doar ca nu se mananca de dulce. Doar la manastiri, vechea traditie a postului, ajunarea pana seara, mai este pastrata.Asociata postului este exprimarea durerii prin imbracarea cu sac (de fapt, o paturica din material aspru, precum cel folosit la confectionarea sacilor pentru grane) si prin presararea de praf sau cenusa pe cap (Neemia 9, 1). Aceste gesturi sunt luate din ritualul inmormantarii, fiind asociate jelirii. De fapt, credinciosul se umileste, isi plange pacatele inaintea lui Dumnezeu, ca si cum acestea i-au adus moarte. Isaia 58, textul cel mai important despre post din intreg Vechiul Testament, prezinta postul ca smerire a omului inaintea lui Dumnezeu: Este, oare, acesta un post care Imi place, o zi in care omul isi smereste sufletul sau? Sa-si plece capul ca o trestie, sa se culce pe sac si in cenusa, oare acesta se cheama post, zi placuta Domnului? (v. 5).Postul, primavara cea duhovniceasca a sufletelorAtentie, postul in sine nu este intristare, jelire, pentru ca Sfantul Ioan Gura de Aur il numeste de altfel primavara cea duhovniceasca a sufletelor: Placuta este corabierilor primavara, placuta si plugarilor! Dar nici corabierilor, nici plugarilor nu le este atat de placuta primavara, cat de placut le este celor care vor sa filosofeze cu adevarat timpul postului. In cartea profetului Zaharia, postul apare, intr-adevar, asociat intristarii, pentru de fapt era legat de comemorarea unor evenimentele triste, de ex. distrugerea templului (cf. Zaharia 7, 5: Ati tinut post si v-ati tanguit), dar in cele din urma postul va dobandi starea lui profunda de bucurie duhovniceasca: Asa zice Domnul Savaot: Postul din luna a patra, a cincea, a saptea si a zecea vor fi pentru casa lui Iuda spre veselie si bucurie si zile bune de sarbatoare! (Zaharia 8, 19).In Isaia, capitolul al 58-lea se subliniaza ca postul real nu trebuie limitat la aceste gesturi de jelire, ci se cuvine sa aiba, in primul rand, o functie morala: Nu stiti voi postul care Imi place? - zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu (58, 6-8).Un post exceptional este cel al Esterei. Aflata intr-o situatie deosebit de dificila, de viata si de moarte pentru intregul popor evreu, Estera nu a mancat si nu a baut trei zile (Estera 4, 16). Acest tip de post extrem il vom regasi insa la Moise, cu adevarat campionul ajunarii totale. De fapt, Moise devine un prototip, reluat de proorocul Ilie, dar mai ales de Mantuitorul: timp de 40 de zile si 40 de nopti abtinere completa de la mancare si bautura.Desigur ca omeneste acest post total atat de lung este imposibil. Trebuie sa vedem care sunt semnificatiile lui duhovnicesti si de ce tocmai el a devenit etalonul pregatirii pascale a credinciosului ortodox, ca cele 40 de zile ale Postului Mare.Moise, campionul ajunarii totaleMoise a postit pentru primirea Legii, cand s-a urcat pe Muntele Sinai, ceea ce-l determina pe Sfantul Vasile sa observe ca postul este mai vechi decat Legea. Pe de alta parte, postul de 40 de zile pregateste vederea lui Dumnezeu pe Munte si legamantul incheiat cu Israel. In cartea Iesirii 24, 18, se relateaza: Şi s-a suit Moise pe munte si a intrat in mijlocul norului; si a stat Moise pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti. Inca nu se precizeaza nimic despre ajunarea totala in rastimpul acesta, insa, foarte important, perioada este asociata intrarii in mijlocul norului. Pentru Sfantul Grigorie de Nyssa, suirea lui Moise pe munte echivaleaza cu urcusul duhovnicesc: Muntele inaltat pieptis si greu de urcat este cunoasterea lui Dumnezeu (teologia).Doar asa, parasind tabara israelitilor, simbol al patimilor, Moise poate tinde spre teologie, unde se invredniceste de paradoxul cunoasterii lui Dumnezeu mai intai in lumina, iar apoi in intuneric. Atunci Dumnezeu S-a aratat in lumina, acum in intuneric s…t. Cand deci Moise ajunge mai tare in cunoastere, marturiseste ca vede pe Dumnezeu in intuneric, pentru ca este propriu firii lui Dumnezeu sa fie mai presus de orice cunoastere si intelegere (pp. 72, 74). In cele din urma, dupa contemplare paradoxala, Moise ajunge el insusi izvor de lumina, pentru ca fata ii radia stralucitoare lumina harului lui Dumnezeu (Iesire 34, 29-35). Unindu-se cu lumina, Moise devine el insusi lumina.Observam ca perioada de 40 de zile si 40 de nopti se leaga de cele trei trepte ale desavarsirii: asceza (eliberarea de patimi), iluminarea (vederea in lumina) si unirea cu Dumnezeu (intrarea in intunericul apofatic si impartasirea de lumina). Sfantul Grigorie isi subintituleaza opera dedicata vietii lui Moise Despre desavarsirea cea intru virtute, aratand ca experienta lui Moise din cele 40 de zile poate deveni un model al desavarsirii crestine.In cartea Iesirii capitolul 34 abia, deci dupa consumarea episodului cu vitelul de aur, atunci cand Moise este obligat sa repete procesul sederii timp de 40 de zile si 40 de nopti pe munte, intalnim detaliile clare referitoare la ajunare. Moise a stat acolo, la Domnul, patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si nici paine n-a mancat, nici apa n-a baut. Şi a scris Moise pe table cuvintele legamantului: cele zece porunci (Iesire 34, 28). Daca ne gandim ca nimic in Scriptura nu este intamplator, putem spune ca in prima faza, in Iesire 24, sederea respectiva nu este asociata ajunarii, pentru ca nici nu este asociata intristarii. Ideea generala a capitolului consta in bucuria impreuna-petrecerii, Moise, Aaron si batranii urcandu-se pe munte, band, mancand si veselindu-se inaintea lui Iahve (v. 9-11). E o sedere a bucuriei, a comuniunii cu Dumnezeu. Abia in Iesire 34, in a doua faza, Moise posteste cu intristare. E aceeasi experienta, de data aceasta insa cu accent ascetic, pentru ca Moise ispaseste inaintea lui Dumnezeu pacatul idolatriei poporului.Acest aspect se observa mai bine in Deuteronom, unde se recapituleaza istorisirea, dar se adauga o informatie suplimentara. Şederea de 40 de zile, descrisa in amandoua fazele ca fiind o ajunare, fara mancare si fara bautura, este asociata si cu rugaciunea pentru pacate: Cand m-am suit eu pe munte, ca sa primesc lespezile de piatra, tablele legamantului, pe care l-a incheiat Domnul cu voi, am stat in munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti, si nici paine n-am mancat, nici apa n-am baut. Atunci mi-a dat Domnul doua table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu (Deuteronom 9, 9-10). Apoi, dupa pacatul cu vitelul de aur si spargerea primelor table, am ingenunchiat a doua oara inaintea Domnului, ca si intaia oara, patruzeci de zile si patruzeci de nopti, fara sa mananc paine si fara sa beau apa; m-am rugat pentru pacatele voastre cu care ati gresit voi, facand rau inaintea ochilor Domnului Dumnezeului vostru si maniindu-L (9, 18).Idolatria poporului evreu, urmare a nepostiriiSfantul Vasile scrie, referitor la aceasta istorisire: Ştim ca Moise, prin post, s-a urcat in munte. Ca n-ar fi indraznit sa se apropie de varful muntelui care fumega, nici n-ar fi cutezat sa intre in nor daca n-ar fi fost inarmat cu postul. Prin post a primit poruncile scrise pe placi de degetul lui Dumnezeu. Sus, pe munte, postul a prilejuit darea legii; iar jos, la poalele lui, lacomia la mancare a innebunit pe oameni sa se inchine idolilor. Idolatria, pacatul cel mai grav indreptat impotriva lui Dumnezeu, este, deci, vazuta ca o urmare a nepostirii. De altfel, pe scara pacatelor capitale, lacomia pantecelui este considerata ca punct de plecare pentru toate celelalte.Experienta lui Moise pe munte a insemnat vederea lui Dumnezeu, darea Legii (Cuvantul lui Dumnezeu) si incheierea Legamantului. Toate acestea sunt interpretate crestin ca referindu-se la Hristos. Teofania vechi-testamentara se refera de fapt la vederea lui Hristos, Dumnezeu Intrupat, pentru ca Tatal ramane incognoscibil ( Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut - Ioan 1, 18). De asemenea, Hristos este adevarata Lege, El fiind cu adevarat Cuvantul, Logosul dumnezeiesc. In fine, Hristos incheie Noul Legamant, scris nu pe table de piatra, ce se pot sparge, ci pe tablele inimii, un legamant interiorizat.Toate aceste elemente ne arata ca postul de 40 de zile insoteste, unit cu rugaciunea, urcusul duhovnicesc care are la capat comuniunea cu Hristos. Lectura crestina a Vechiului Testament ni-l prezinta pe Moise ca pe un barbat desavarsit, care a cunoscut taina lui Hristos inainte de Intrupare. Nu ar fi singurul, pentru ca Noul Testament ii stie pe sfintii Legii Vechi ca impartasindu-se de cunoasterea lui Hristos inca din vremea lor: Avraam (Ioan 8, 56), David (Fapte 2, 29-31) sau Isaia (Ioan 12, 41).Postul de 40 de zile si 40 de nopti al lui Moise este repetat de Sfantul Ilie, pentru ca daca Moise reprezinta Legea, Ilie reprezinta profetismul. Ilie ajunge pe acelasi munte ca si Moise (numit Sinai sau Horeb), dar nu pentru a primi o alta lege, ci pentru a se impartasi de teofanie intr-un mod similar, si totusi specific. Şi el a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti, pana la Horeb, muntele lui Dumnezeu (III Regi 19, 8), dar aici ar trebui sa fim atenti iarasi la detalii. Daca Moise sta 40 de zile, Ilie merge 40 de zile, inscriind Teofania de data aceasta intr-o dinamica a contemplarii. Şi aici putem deduce ca este vorba de un post de 40 de zile, pentru ca Ilie este intarit special de un inger inainte de calatoria sa initiatica. Departe, in pustiu, sub un ienupar, Ilie se va culca, dar va fi trezit de doua ori de un inger, care ii aduce paine si apa. Abia dupa ce prinde putere de la aceasta mancare ingereasca, porneste in lunga calatorie: «Scoala de mananca si bea, ca lunga-ti este calea!» Şi s-a sculat Ilie si a mancat si a batut si intarindu-se cu acea mancare, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti (19, 7-8).Daca Moise vede spatele lui Dumnezeu, fiind ascuns in scobitura stancii (Iesire 33, 22), si Ilie intra intr-o pestera pregatindu-se de Teofanie (III Regi 19, 9). Dar daca in momentul trecerii lui Dumnezeu, adica al manifestarii slavei Lui negraite, Moise este indemnat sa intre in cavitate, Ilie este chemat afara din pestera: Iesi si stai pe munte inaintea fetei Domnului (19, 11). Ilie sta inaintea fetei, Moise vede doar spatele. Apoi, Moise se intalneste pe Sinai cu Dumnezeu, Care i Se arata in foc si cutremur: Iar Muntele Sinai fumega tot, ca Se pogorase Dumnezeu pe el in foc; si se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, si tot muntele se cutremura puternic (Iesire 19, 18), pe cand, in cazul lui Ilie, tocmai vijelia, cutremurul si focul sunt descrise ca unele in care Dumnezeu nu este (III Regi 19, 11-12). Dumnezeu i Se arata intr-un vant lin (v. 12), iar Ilie, coplesit de taina minunata, isi acopera el singur fata cu mantaua si sta la gura pesterii (v. 13). De fapt, in cazul Sf. Ilie, ca prooroc, se pune accentul pe Duh (in ebraica ruach inseamna si vant, dar si duh), pentru ca proorocii graiesc interpretarea Legii purtati fiind de Duhul lui Dumnezeu.Postul l-a facut pe Ilie sa vada priveliste de taina Postul ii naste pe profeti, concluzioneaza Sfantul Vasile. Postul l-a facut pe Ilie sa vada priveliste de taina. Dupa ce timp de 40 de zile si-a curatit sufletul prin post, a fost invrednicit sa vada pe Domnul in pestera din Muntele Horeb, atat cat e cu putinta unui om sa-L vada.Cele doua experiente de post de 40 de zile sunt complementare. Amandoi, si Moise si Ilie, se pregatesc prin postul de 40 de zile pentru Teofanie, amandoi Il vad si se impartasesc de Hristos. Repetand modelul lui Moise, Sfantul Ilie ne arata ca postul de 40 de zile devine un etalon al inaltarii duhovnicesti. Nimeni nu se poate ridica spre Dumnezeu, fara improprierea acestui exercitiu ascetic, dar si contemplativ. Postul este deopotriva si litera, Lege, adica regula a vietuirii si a fugii de patimi, dar si duh, vant lin, bucurie spirituala. Este rugaciune pentru pacate, care aduce stralucirea fetei, dar si mers in pustie, pentru pregatirea misiunii profetice. Postul este sedere, dar si umblare; intristare, dar si bucurie.Tocmai aceasta experienta este repetata si de Mantuitorul Hristos la inceputul activitatii publice. In Evanghelia dupa Marcu, cea mai veche, experienta este redactata pe scurt: Şi indata Duhul L-a manat in pustie. Şi a fost in pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana (1, 12-13), dar in Evangheliile dupa Matei si Luca accentul cade tocmai pe petrecerea in post: a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti (Matei 4, 2); in aceste zile nu a mancat nimic (Luca 4, 2).Flamanzind la sfarsit, Mantuitorul este ispitit de satana sa transforme miraculos pietrele in paini. Raspunzandu-i diavolului prin citatul din Deuteronom 8, 3: Nu numai cu paine traieste omul, ci omul traieste si cu tot Cuvantul ce iese din gura Domnului, Hristos Se prezinta pe Sine ca adevarata Paine, Cuvantul (Logosul) nascut din Dumnezeu-Tatal. Practic, ne arata ca experienta postului de 40 de zile trimite special la Impartasirea de Hristos, Painea cea adevarata. Moise fusese hranit cu mana impreuna cu poporul, Ilie cu painea si apa aduse de inger, dar aceste minuni nu sunt decat tipuri ale infricosatoarei Taine a Impartasirii de Painea vietii, Hristos, spre care postul de 40 de zile ne pregateste.Sfantul Nil Ascetul comenteaza: Toate acestea, desigur, sunt intamplari minunate, dar au si o ratiune. Caci e cu putinta ca cineva sa traiasca si fara sa manance, atunci cand vrea Dumnezeu. Doar cum a ispravit Ilie calea de 40 de zile, in puterea unei singure mancari? Şi cum a petrecut Moise 80 de zile pe munte, vorbind cu Dumnezeu, fara sa guste mancare omeneasca (numarand impreuna cele doua experiente de post - n.n.)? s…t Ce rationament omenesc ar putea explica multumitor aceasta minune? Cum a putut natura trupului sa se cheltuiasca atata vreme, fara sa se intregeasca ceea ce se imprastia din puterea lui in fiecare zi? Aceasta nedumerire o dezleaga cuvantul lui Dumnezeu, care zice: «Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu.De altfel, asa cum a aratat parintele Alexander Schmemann, slujba Pastilor este, eminamente, o liturghie baptismala, pentru ca in Biserica primara catehumenii erau botezati si impartasiti cu Sfanta Euharistie pentru prima data. Pentru ei, postul de 40 de zile devenea pregatirea intalnirii cu Hristos in Botez, Mirungere si Euharistie, pregatire care insemna si imitarea postului Mantuitorului din pustie. Dar cum acest post nu este pe masura omului obisnuit - dupa ieromonahul Makarios Simonopetritul obiectul regulilor postului si al typikon-ului este acela de a permite credinciosilor sa participe la «postul lui Hristos» adaptandu-l prin «iconomie» la slabiciunea lor. Asadar, intrand in acest post, urmam o indelungata traditie ascetica, de exercitiu duhovnicesc, pentru a ne reactualiza Botezul, dar si pentru a ne uni tainic, teofanic, cu Hristos in noaptea de Pasti. Articol realizat de lect. dr. Alexandru Mihaila, aparut in ziarul Lumina de Duminica din data de 14 februarie 2010

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1643

Id: 4585

Data: Feb 14, 2010

Imagine: