În Biserica Ortodoxa începe astazi, 15 noiembrie 2013, Postul Craciunului, care tine pâna în ziua de Ajun a Craciunului, 24 decembrie inclusiv (zi de post aspru). Din rânduielile bisericesti aflam ca anul acesta lasatul de sec s-a facut în seara de 14 noiembrie. Postul Craciunului tine de, vineri, 15 noiembrie, si se încheie marți, 24 decembrie, cu mentiunea ca ziua din Ajunul Craciunului este o zi de post aspru spre deosebire de celelalte zile ale Postului Craciunului (dezlegarea la alimentele de dulce se face dupa Sfânta Liturghie de Craciun din data de 25 decembrie).Credinciosii ortodocsi încep pregatirea duhovniceasca pentru Nasterea Domnului. Postul Craciunului este unul luminos, întrucât în Postul Nasterii Domnului, care tine 40 de zile, sunt numai pomeniri ale bucuriei, ale nadejdii de bucurie. Ca orice post, în primul rând el trebuie sa reprezinte o abtinere de la toate lucrurile rele, care ne îndeparteaza de Dumnezeu si de oameni. Însa, odata cu gândurile noastre, în post ne angajam si la o disciplina în ceea ce priveste hrana. Ne folosim numai de hrana vegetala si, în zilele hotarâte pentru dezlegare, folosim peste si untdelemn. Astfel, din punctul de vedere al alimentatiei, Postul Craciunului este mai usor fata de cel al Pastelui, având multe dezlegari la peste, ulei si vin.Postul Craciunului aminteste de postul îndelungat al patriarhilor si dreptilor din Vechiul Testament, în asteptarea venirii lui Mesia - Izbavitorul. Dupa unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte si de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta astepta sa primeasca cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul (cele 10 porunci), scrise pe lespezile de piatra ale Tablelor Legii. Tot asa se cuvine sa astepte crestinii, pentru a putea întâmpina prin ajunare Cuvântul lui Dumnezeu nascut din Fecioara Maria. „Este un post luminos, întrucât ne pregatim pentru o bucurie. În Postul Craciunului sunt numai pomeniri ale bucuriei, ale nadejdii de bucurie. Ne gândim la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, ne gândim la Maica Preacurata, ne gândim la Dreptul Iosif, ales de Dumnezeu pentru a fi ocrotitor al Domnului Hristos, ne gândim la bunatatea lui Dumnezeu, ne gândim la iubirea lui Dumnezeu-Tatal, care L-a trimis pe Fiul sau în lume, ne gândim la iubirea Fiului lui Dumnezeu, care, pentru noi si pentru a noastra mântuire, s-a întrupat din Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si s-a facut Om. Postul are doar rostul sa ne puna cu mai multa grija în atentie evenimentele pe care le asteptam“, explica vrednicul de pomenire arhimandritul Teofil Paraian, de la Manastirea Brâncoveanu - Sâmbata de Sus, judetul Brasov.Ca orice post, în primul rând el trebuie sa reprezinte o abtinere de la lucrurile rele care ne îndeparteaza de Dumnezeu si de oameni. Postul e un act liber consimtit, reglementat de disciplina religioasa pentru a întâmpina un eveniment important în istoria mântuirii. Acum, crestinii trebuie sa se spovedeasca si sa se împartaseasca pentru a se pregati sufleteste pentru primirea, în ieslea sufletului, a Pruncului întrupat.Modificari în programul liturgicÎn perioada Postului Craciunului apar modificari în programul liturgic. Începând cu data de 21 noiembrie, se introduc în cadrul slujbei Utreniei Catavasiile Nasterii Domnului, care se cânta pâna în data de 30 decembrie inclusiv. La Ceasuri si Pavecernita stihirile si troparele nu se cânta, ci se citesc. Daca Ajunul Craciunului cade sâmbata sau duminica, slujba Ceasurilor Împaratesti se muta în vinerea de dinainte, aceasta zi devenind aliturgica. De asemenea, daca Ajunul Craciunului cade într-una din zilele din cursul saptamânii (de luni pâna vineri), se va oficia în aceasta zi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, urmând ca în ziua praznicului sa se savârseasca Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gura de Aur. Daca ajunul va fi sâmbata sau duminica, în ziua de ajun se va oficia Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur, iar în ziua Craciunului - Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unita cu Vecernia.Postul Craciunului este tinut si în Biserica Romano-Catolica, unde este numit „Jejunium Adventus Domini“ (Postul venirii Domnului), dar dureaza doar trei saptamâni.Bucuria credinteiTot din ziua de Ajun, încep colindele, cântarile prin care glasurile cristaline ale copiilor ne vestesc marea bucurie. În fiecare an, mergând din casa în casa, în linistea noptii de dinaintea sarbatorii Craciunului, colindatorii reactualizeaza simfonia divina a cetelor îngeresti si cântarea pastorilor ce au vestit nasterea Domnului, în urma cu 2.000 de ani. Versurile colindelor istorisesc toate evenimentele care s-au întâmplat la nasterea Mântuitorului lumii: cum au ajuns Iosif si Maria la Betleem, locul în care S-a nascut Mesia, cum au venit primele personaje care au aflat de marea bucurie (pastorii, magii), cum a aparut pe cer steaua calauzitoare. La români, cel mai original mod de cinstire a Nasterii Domnului este colinda. Colinda reprezinta un mod de a ne pregati pentru Craciun si de a serba bucuria lui, ca întâlnire a noastra cu sfintenia si cu bunatatea lui Hristos-Dumnezeu.A doua zi, dupa ce participa la Sfânta Liturghie, credinciosii se întorc la casele lor, înfruptându-se din bucate de dulce si bucurându-se de marea sarbatoare a crestinatatii.Postul - hrana duhovniceasca în drum spre patria cereascaÎntr-un articol ce apare în editia din 17 noiembrie 2013 a saptamânalului Lumina de Duminica parintele profesor Ioan C. Tesu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa Dumitru Staniloae din Iași ne vorbeste despre Postul Nasterii Domnului vazut ca o hrana duhovniceasca în drum spre patria cereasca:Postul Nasterii Domnului, perioada de un farmec deosebit din cursul anului bisericesc, prilejuieste multora dintre noi o mai adânca meditatie asupra propriei vieti trupesti si spirituale, asupra progresului sau regresului duhovnicesc personal. Adeseori, în alergarea neîncetata, de dimineata devreme si pâna noaptea târziu, în „zbaterea“ sa cotidiana, omul îsi pune întrebari privind modalitatile de pregatire pentru a trai deplin bucuria Craciunului, iar cea mai înalta si fericita dintre ele o constituie însasi experienta si exercitiul postului.Apreciind ca aproximativ 70%-80% din bolile somatice ale omului contemporan provin din stilul sau defectuos de viata si dintr-o alimentatie gresita, izvoarele medicale, marile clinici de nutritie si oncologie redescopera virtutile terapeutice ale postului crestin, si în mod deosebit ale celui ortodox. Recomandari privind o alimentatie frugala si vegetariana, dieta „Okimawa“, cretana sau mediteraneana, bazate pe limitarea stricta a consumului de carne si deprinderea unei alimentatii constând în „hrana vie“ - legume si fructe -, îsi fac loc tot mai mult în obisnuintele omului preocupat de sanatatea fizica si de integritatea sa spirituala.Organizatia Mondiala a Sanatatii a revizuit recent piramida alimentatiei si, daca anterior consumul de carne era recomandat a se face „ocazional“, în prezent, consumul ei trebuie facut „accidental“, doar în cazuri fortuite si în lipsa altor alimente sanatoase. Cercetarile medicale moderne vorbesc tot mai des despre presupusele „alicamente“ (cuvânt rezultat din „aliment“ si „medicament“), adica produse alimentare în care au fost introduse elemente considerate benefice pentru sanatate. Ultimele recomandari privind o alimentatie sanatoasa, capabila sa ofere longevitate fizica si acuitate intelectuala, presupune consumarea a cât mai multe legume uscate si de sezon, a fructelor si cerealelor, reducerea consumului de carne, evitarea produselor lactate, asezonarea si prajirea alimentelor cu ulei de masline (sau de rapita), limitarea cantitatii de vin, la 1-2 unitati zilnic (200 ml), si acestea doar în timpul meselor.Toate aceste observatii si recomandari întaresc deplin cuvintele inspirate de Dumnezeu ale Sfintilor Parinti ai spiritualitatii ortodoxe. „Dascal al tinerilor si podoaba a batrânilor“Multe dintre cele mai frumoase caracterizari ale postului ortodox, potrivit efectelor sale asupra trupului si ale sufletului, sunt date de catre Sfântul Ioan Gura de Aur, orator de geniu al crestinatatii. Pentru Sfântul Parinte postul constituie „temelia“ întregii vieti spirituale, „învatatorul nostru“, „mama tuturor virtutilor, dascalul cuminteniei si al întregii virtuti“, „maica întregii întelepciuni si izvorul a toata filosofia“, un adevarat „medicament“ si o reala „doctorie“, un mijloc de sfintire a trupului si a sufletului, a omului în integritatea fiintei sale, o hrana duhovniceasca în drumul nostru catre patria cea cereasca.Postul ne da si este „seninatatea sufletelor noastre, podoaba batrânilor, pedagogul tinerilor, învatatorul celor ce traiesc în curatie trupeasca si sufleteasca. Postul împodobeste ca o diadema orice vârsta, si pe barbati, si pe femei“. Virtutile sale de exceptie fac din el o adevarata „pedagogie a trupului“, spre înaltare duhovniceasca.Considerând alimentele a fi „sfinte si tamaduitoare“, spiritualitatea ortodoxa, bazata pe o experienta de viata si nevointa bimilenara, recomanda temperanta sau cumpatarea în privinta hranei, în sensul pastrarii libertatii fata de lucrurile materiale, si detasarea fata de placerile pe care acestea le pot procura. Sfântul Maxim Marturisitorul fixeaza un principiu de înalt discernamânt duhovnicesc, spunând ca trebuie „sa mâncam pentru a trai, nu sa traim pentru a mânca“. Pregatirea unor mâncaruri alese si care necesita un efort material si culinar special, si nu doar „de dulce“, ci chiar si de post, tradeaza un atasament exagerat si patimas fata de lume si de trup, de pofte si placeri. Ştiind ca satisfacerea patimii lacomiei pântecelui se transforma adesea în prilej de nastere a altor patimi, precum desfrânarea, iubirea de arginti, trândavia, slava desarta si mândria, Parintii duhovnicesti ai Ortodoxiei ne recomanda sa nu cautam niciodata mâncaruri alese, sa ne multumim cu cele necesare firestii vietuiri a trupului, sa ne ridicam de la masa neîmbuibati, ba chiar mai mult, nesatui fiind.Asceza implica atât trupul, cât si sufletulAcelasi dascal al virtutilor crestine, Sfântul Ioan Gura de Aur, îndeamna ca, mai ales în astfel de perioade binecuvântate ale anului bisericesc si din viata noastra, „acela care posteste mai înainte de toate sa-si înfrâneze mânia, sa fie învatat sa fie bun si blând, sa aiba inima zdrobita, sa smulga din minte gândurile poftelor celor rele, sa aiba înaintea ochilor ochiul cel neadormit al lui Dumnezeu si scaunul cel drept de judecata; sa fie mai presus de bani, sa fie darnic atunci când face milostenie si sa izgoneasca din sufletul sau orice rautate fata de semenul sau“.Ascetica ortodoxa, arta a mântuirii omului, ne învata ca postul cel adevarat, folositor si mântuitor, nu se restrânge la evitarea unor alimente, la eliminarea bauturii si placerilor trupesti, ci presupune dublarea neîncetata a acestor deprinderi cu o viata duhovniceasca mai intensa si înalta, cu rugaciune si milostenie, participare la slujbele Bisericii si profunda cugetare la scopul si sensul vietii prezente, precum si la mijloacele de îmbunatatire a acesteia, spre dobândirea vietii vesnice fericite.Postul bolnavului - purtarea cu noblete si demnitate a crucii vietii saleAdevarata „maica“ a sufletelor noastre, Biserica Ortodoxa este sensibila la suferinta si neputinta, cautând sa le usureze si sa le aline. Întelegând ca în lume exista multa boala si neputinta, si din dorinta de a preciza o cale de mântuire si persoanelor aflate pe patul durerii, ea ofera, prin intermediul parintelui duhovnic, „glas al lui Dumnezeu în viata noastra“, pogoraminte sau îngaduinta, aratând, în acest fel, ca scopul esential al postului nu îl constituie slabirea si ruinarea unui trup si asa subrezit, ci întarirea acestuia, prin practici si deprinderi duhovnicesti înalte, care nu doar ca echivaleaza si suplinesc, în aceste cazuri speciale, înfrânarea sau asceza trupeasca, ba chiar le si pot depasi.Prin aceasta, credinta crestina arata ca postul nu este un scop în sine, ci un autentic pedagog, o cale spre mântuire, un exercitiu spre viata viitoare, în care mâncarea si bautura cea duhovniceasca o vor constitui iubirea si contemplarea lui Dumnezeu.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1071

Id: 35564

Data: Nov 15, 2013

Imagine: