Gura de Aur a dogmelor se numea pe sine gura intinata si pangarita, in fata Celui mai pur decat cerurile si mai luminos decat stralucirile soarelui.Una dintre cele mai mari taine ale omului este starea sa sufleteasca. Nu o cunoaste decat Dumnezeu si propriul sine. Un parinte duhovnicesc de la o manastire din Neamt spunea destul de des pentru a se smeri: Cine-s eu in fata mea? . Numai noi stim cat suntem de slabi, de friabili si de vremelnici in bunatate, cat de usor ne schimba vantul pustietor al ispitei, cum lucreaza necontenit gandul lucruri rele pentru a ne ingropa in propria nefiinta.In acest context, este cu totul fascinanta si infricosata deopotriva realitatea noastra de a ne hrani cu Dumnezeu in Sfanta Euharistie. Omul pierdut printre iluzii primeste demnitatea de a primi transfuzia nemuririi, sangele nostru devine Sangele Imparatului spunea Sf. Nicolae Cabasila. Este o unire de negrait intre nimicnicie si absolut, o indrazneala imensa din partea noastra si o smerenie infinita a Celui nemuritor de a intra in pestera de talhari noetici ai inimii noastre. Rugaciunile dinainte de Sfanta Impartasanie sunt simptomatice. Ele sunt de fapt o sinteza uriasa a pocaintei pe ultima suta de metri, realizarea propriei nimicnicii inainte de marea intalnire a veacurilor dintre suflet si Dumnezeu, asumarea vocatiei talharului care a furat o viata si apoi si viata vesnica.In fata acestei intalniri care-ti schimba vesnicia, nimic nu este prea mult sau prea putin. Toata asceza noastra este ridicola, postul e putin si neinsemnat, rugaciunea e oricum o miime dintr-o viata umpluta cu non-sensuri si idolatrie fata de propriul sine.Nimeni in univers nu e vrednic sa se impartaseasca cu Dumnezeu. Chiar si sfintii primeau cu ochii in lacrimi de frica, Trupul lui Hristos in gurile lor de tarana sfanta. Nimic din cer si de pe pamant nu mai are greutate cand e vorba sa te hranesti cu Imparatul veacurilor.Constiinta nevredniciei transpare evident din intreaga Liturghie si prin extensie in toata spiritualitatea ortodoxa. Pentru ca toata teologia lumii se pleaca in fata Potirului iubirii. Mai mult, teologia insasi e inutila daca nu duce la Euharistie si la unirea cu Dumnezeu, si toate bibliotecile teologice de pe pamant nu pot explica ori surprinde infinitul jertfelnic al Mirelui dumnezeiesc.Revenind, pot spune ca toata Sfanta Liturghie, cu rugaciuni, cereri, litanii etc., este o rugaciune prin care noi ne rugam la Dumnezeu sa ne invredniceasca sa primim Jertfa cea fara de prihana a Fiului lui Dumnezeu. Fa-ne vrednici se repeta iara si iara. Constiinta nevredniciei in fata Tronului de lumina rastignita este fundamentul, inceputul vietii spirituale, mijlocul si sfarsitul ei binecuvantat in epectaza.Nu am intalnit in nicio scriere teologica ortodoxa vreodata pe cineva clamand vrednicia de a se impartasi. Peste tot plangere, pocainta, fior de lacrimi, cutremur al fiintei in fata Absolutului. Şi ne-nvredniceste pe noi a primi preacuratul Tau Trup si Sange este leit-motivul liturgic al creatiei. Chiar si avertismentul paulin: Cine se impartaseste cu nevrednicie, osanda siesi isi mananca si bea, nesocotind Trupul Domnului este o chemare la constiinta partialitatii noastre, la o atentie sporita in fata unei asemenea minuni.Bineinteles, duhovnicul are discernamantul de a hotari oprirea de la dumnezeiescul Ospat a celor cu pacate de moarte, sau a celor care nu doresc sa faca nevointa, sa se roage, sa ierte din inima pe ceilalti, sa faca milostenie, sa posteasca inainte de Euharistie. Spovedania este examenul necesar de constiinta in fata lui Dumnezeu, care a inspirat pe Parinti sa deceleze pacatul din inima oamenilor, sa separe pe pacatosii grav de Cel preacurat, dar numai pentru o vreme. Nu exista niciun pacat care sa nu fie iertat pe patul de moarte si niciunui muribund nu ii este refuzata Impartasania. Insa nicaieri cei ce savarsesc cele randuite nu devin vrednici, ci doar isi pregatesc fiinta nevrednica, cu frica si cutremur, pentru cea mai inalta Taina a istoriei: vesnicia din ea.Cultivarea unei mentalitati fosile prin care credinciosii bifeaza anumite virtuti sau fapte bune pentru a deschide portile raiului este o expresie directa a mortificarii duhului omenesc in fata lui Dumnezeu. Un titan de talia Sfantului Simeon Noul Teolog poate spune cu toata sinceritatea: Din buze spurcate, din inima pangarita, din limba necurata, din suflet spurcat, primeste-mi rugaciunea, Hristoase al meu, si neinlaturandu-mi nici cuvintele, nici obisnuintele, nici nerusinarea, da-mi voie a grai cu indrazneala cele ce voiesc, Hristoase al meu, si mai vartos ma si invata ce mi se cuvine a face si a grai .Iar tunetul doririlor ceresti, gura dumnezeiasca a Tainelor sfinte, Ioan Hrisosotom spune privind la Potirul vietii: Şi precum nu Te-ai scarbit de intinata si necurata ei gura, ce Te-a sarutat, asa nu te scarbi nici de intinata si mai necurata mea gura, nici de buzele mele cele necurate si pangarite, si de limba mea cea cu totul necurata . Gura de Aur a dogmelor se numea pe sine gura intinata si pangarita, in fata Celui mai pur decat cerurile si mai luminos decat stralucirile soarelui.De fapt tocmai constiinta acuta a nevredniciei te face vrednic de a primi o taina atat de mare in fiinta ta. Lacrima de pocainta dinaintea impartasirii devine astfel colimvitra a celui de-al doilea Botez. Rusinea de la Spovedanie este temeiul curatirii si al binecuvantarii. Conditia vredniciei este astfel constiinta propriei nevrednicii: Cinstitul Trup al Domnului ... se da mie nevrednicului preot (N) spre iertarea pacatelor si spre viata de veci spune orice preot inainte de Cina cea de Taina.Nu vreau sa fiu inteles gresit. Niciun pacat n-ar trebui lasat departe de focul Spovedaniei, doar pentru faptul ca oricum suntem nevrednici de Hristos. Dimpotriva, constiinta nevredniciei noastre trebuie sa devina temelia unei tot mai atente pregatiri pentru hranirea cu Painea Vietii.La hramul de anul trecut al Sfintei Parascheva, am asistat si eu impreuna cu zecile de mii de credinciosi la Dumnezeiasca Liturghie, cu douazeci si ceva de ierarhi. A fost o minune de Liturghie, pe podiumul din fata Catedralei. Unii vor spune ca toate Liturghiile sunt minuni, si este adevarat, insa omul, care antropomorfizeaza universul in sine, simte binecuvantarea unui asemenea moment liturgic si ceresc. Am dorit mult sa ma impartasesc la aceasta Liturghie. In inima mea s-a instaurat un dor nespus de a primi Trupul Mantuitorului. Asa ca am trait acea Liturghie, la care nu slujeam, erau doar personalitati acolo, cu speranta acelei clipe de unire cu Dumnezeu. Insa cand a venit vremea impartasirii, am inceput sa caut un epitrahil (preotul se impartaseste cu epitrahilul). Pana m-am invartit pe podiumul din fata Catedralei, pana am intrebat pe ici pe colo de patrafir, pana m-am dus in altar, pana am venit, impartasirea era deja istorie. Toti clericii se impartasisera deja, si acum se dadea binecuvantarea finala.In acel moment, am simtit ca se naruie ceva in mine. Am realizat totala mea nevrednicie de a primi pe Dumnezeu in trup. Am revazut in minte toata nemernicia sufletului, tot timpul pierdut in necuvinte. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Dupa cateva clipe, numai ca l-am vazut pe Parintele Dosoftei, eclesiarhul de la Catedrala, ca se apropie: Vrei sa te impartasesti? zise el, parca avand un inger la ureche. Du-te si ia Potirul cu Sfanta Impartasanie si du-l in altar, si consuma Sfantul Trup. Am luat Potirul imens, de 6 kilograme, plin de Sangele lui Dumnezeu si l-am dus in Sfantul Altar. Şi m-am hranit printre lacrimi cu Hristos, pe care L-am dorit, impreuna cu diaconii randuiti pentru asta. Apoi acelasi parinte mi-a spus sa impartasesc credinciosii, vreo suta de oameni, care asteptau si nu putusera fi impartasiti pe podium. Dupa cateva zeci de credinciosi, am vazut cu o uimire nespusa ca la rand era si sotia mea, care a impartasit prunca noastra de 2 luni.Asadar, o clipa de pocainta si de smerenie si constiinta propriei nevrednicii mi-au daruit la rugaciunile Sfintei Parascheva, un Potir plin de Dumnezeu, cu care m-am impartasit si pe care l-am dat si la vreo suta de oameni, printre care si rodului fiintei mele in iubire. (Articol publicat pe doxologia.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 764

Id: 25127

Data: Oct 14, 2012

Imagine: