Pr. Dorin Demostene Iancu, recenzie la Cartea lui Oliver Schmitt despre Biserica Ortodoxă Romană

Basilica.ro pune la dispoziția publicului o recenzie la Cartea lui Oliver Jens Schmitt, „Biserica de Stat sau Biserica in Stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Romane 1918-2023”, realizată de Pr. Dr. Dorin-Demostene Iancu, Directorul Arhivelor Patriarhiei Romane.

Redăm rezumatul lucrării și recenzia integrală in format PDF:

Rezumatul recenziei

Cartea lui Oliver Jens Schmitt, Biserica de Stat sau Biserica in Stat ? O istorie a Bisericii Ortodoxe Romane 1918-2023, apărută la Editura Humanitas in anul 2023, nu este o lucrare științifică. Autorul incalcă normele elementare de cercetare istorică din dorința de a demonstra concluzii prestabilite.

Deși profesor universitar și, deci, persoană care formează generații de istorici, O.J. Schmitt are, pe tot parcursul cărții sale, atitudinea unui procuror, uitand sau, mai grav, neștiind că istoricul nu are voie să judece pe nimeni. Cine ii dă dreptul istoricului să ii catalogheze pe unii drept „dezertori”, așa cum face O.J. Schmitt cu episcopul Teofil Herineanu?

In niciun moment O.J. Schmitt nu este procupat să ințeleagă statutul Bisericii in cadrul Statului roman, indiferent că e vorba de perioada de dinainte de unirea Principatelor sau de după. Tocmai pentru că nu incearcă să ințeleagă, nici nu reușește. Cartea sa nu este doar neștiințifică, ci chiar antiștiințifică. Ea ar trebui dată drept model despre cum nu trebuie să se desfășoare cercetarea istorică. Mari istorici ai lumii, incepand cu Tacitus (autorul celebrului dicton sine ira et studio – fără ură și părtinire), continuand cu Marc Bloch, Henri Irenee Marrou, Leon Halkin etc., sunt ignorați in ceea ce privește metodologia cercetării istorice.

O analiză obiectivă a �documentelor (indiferent că este vorba despre documente inedite, publicate, jurnale sau memorii), l-ar fi condus la o concluzie similară celei a academicianului Florin Constantiniu, unul dintre cei mai buni (dacă nu cel mai bun) cunoscători ai istoriei contemporane a Romaniei și a documentelor din arhive romanești și străine in această privință: „consider că toate aceste acuzații care i se aduc patriarhului sunt neintemeiate, că patriarhul a ales, aș spune, calea cea bună și că exact cum Iisus a spus că Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea, tot așa și Patriarhul Justinian a ales partea cea bună care nu i se poate contesta de către un cercetător obiectiv și, in același timp, partea cea bună pe care a ales-o el a fost benefică pentru Biserica Ortodoxă Romană”[1].

Istoricul trebuie să aibă in fața documentului o atitudine de „profundă şi constantă umilinţă”[2], in felul acesta istoricul, cercetand tainele trecutului devine smerit, după cum afirma academicianul Florin Constantiniu, deoarece iși dă seama cat de puțin poate ințelege din trecut, cat de multe are de invățat și cat este de supus greșelii.

Istoricul nu cercetează obiecte, date, evenimente, ci, inainte de toate, experiența umană, o dramă a unor oameni, de care, dacă nu ține seama, nu poate ințelege niciodată cercetarea istorică și nu poate fi un istoric bun.

Cartea este scrisă pe baza a cinci mari teme: legionarismul preoților ortodocși, rolul BOR in desființarea Bisericii Greco-Catolice, slugărnicia BOR față de regimul comunist și colaborarea cu acesta, blocarea de către BOR a accesului la arhive și perioada postdecembristă, de consolidare a puterii BOR.

Toate cele cinci mari teme sunt tratate in mod tendențios, cu falsuri istorice și cu o metodă și o interpretare care se aseamănă izbitor cu cele din perioada stalinistă.

O.J. Schmitt „uită” sau nu știe că nu toți preoții au fost apropiați de Mișcarea Legionară, ci, conform unor statistici oficiale, doar aproximativ 3%. Că Biserica Greco-Catolică a fost desființată din ordinul lui Stalin, in Romania liderii politici punand in aplicare directivele de la Moscova. Iar existența unor cazuri de colaborare a unor membri ai clerului cu comuniștii nu inseamnă că Biserica Ortodoxă a colaborat cu Securitatea/Partidul/„iubitul conducător”, după cum existența unor eretici in cadrul Bisericii Ortodoxe Universale de-a lungul veacurilor nu poate insemna că Biserica a fost eretică. In plus, in 1990, BOR și-a cerut iertare pentru toată căderile membrilor săi.

In privința accesului la arhivele BOR, procedura este una publică și transparentă, hotărarea Sfantului Sinod in acest sens din anul 2012 fiind postată pe site-ul oficial al Patriarhiei Romane, deci O.J. Schmitt prezintă informații false.

Situația BOR după 1990 nu este nicidecum atat de infloritoare pe cat o prezintă O.J. Schmitt, este o incercare a Bisericii de a-și recupera drepturile, nu o luptă pentru bani, ci pentru recuperarea și consolidarea unei identități seculare, afectată in timpul comunismului.

Descarcă recenzia integral, in format PDF.


[1] Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Amintiri, ediție, studiu introductiv şi note: prof. dr. Remus Rus şi drd. Dorin-Demostene Iancu, Ediția a 2-a, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2015, p. 30.

[2] Henri-Irenee Marrou De la connaissance historique, ed a VI-a, Paris, Editions du Seuil, 1973, p. 101.

Sursă foto: Ziarul Lumina


Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 169

Id: 78482

Data: Jun 13, 2023

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).