Ieri, 31 mai 2009, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a oficiat Sfanta Liturghie impreuna cu Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, in Biserica Sfantul Teodor din localitatea Malakopis, Capadocia. Cu acest prilej, Patriarhul Daniel a rostit un cuvant de invatatura, in care a vorbit despre importanta Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic din 325, pe care i-a numit aparatori ai dreptei credinte si ai unitatii Bisericii, ca reprezentanti ai unitatii ecleziale: Sensul teologic-duhovnicesc al cinstirii celor 318 Sfinti Parinti, care s-au adunat in cetatea Niceea la chemarea Sfantului Imparat Constantin, este acela ca invatatura de credinta despre Hristos Domnul si despre Preasfanta Treime este stabilita, pe temeiul Sfintei Scripturi si al Traditiei Apostolice, numai de catre Biserica, in plenitudinea ei, reprezentata prin vocea si prin conglasuirea episcopilor ei din toata lumea. Iar aceasta lucrare de dogmatizare si de talcuire a dreptei credinte o savarseste Biserica prin insuflarea tainica a Preasfantului Duh, Duhul Adevarului, adica Duhul lui Hristos Domnul, Cel ce din ziua Cincizecimii nu paraseste nici o clipa Biserica pe care a constituit-o prin trimiterea Sa in lume de catre Tatal, la cererea Fiului.Totodata, a fost reliefata si importanta prezentei continue si neintrerupte a Mantuitorului Iisus Hristos, Trupul Sau tainic, adica in Biserica: Cand Mantuitorul spune: «Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului», nu arata ca ucenicii vor fi nemuritori, ci ca si urmasii acestora, episcopii, vor fi intariti si innoiti in intreita lor lucrare, de Insusi Mantuitorul Hristos, prin Duhul Sfant. Cu aceasta constiinta puternica si vie s-au adunat Parintii din toate zarile lumii crestine pentru a salva unitatea Bisericii, aflata in pericol de dezbinare din pricina ereziei lui Arie din Alexandria. Dar tot din Alexandria Egiptului va straluci si primul mare aparator al Ortodoxiei ecumenice, si anume Sfantul Atanasie cel Mare, prin al carui cuvant inspirat a fost marturisita dumnezeirea sau deofiintimea Fiului cu cea a Tatalui ceresc.In continuarea cuvantului, Preafericirea Sa a mai aratat importanta comuniunii pastorilor Bisericii lui Hristos, pastratori ai adevaratei invataturi de credinta: Dar nu un singur Parinte, oricat de intelept si plin de har ar fi fost el, trebuia sa marturiseasca nasterea din veci a Fiului si deofiintimea Ipostaselor divine, ci vocea pastorilor celor multi, a celor ramasi in comuniunea Bisericii, episcopi care nu pregetau sa-si puna viata pentru oile lor duhovnicesti, dupa chipul si cu ajutorul Pastorului Cel Bun si Vesnic. Printre acestia s-a aratat atunci si Sfantul Nicolae al Mirelor Lichiei, cel bland cu inima, dar nestramutat in apararea dreptei credinte, si Sfantul Spiridon al Trimitundei, cel smerit in cuget, dar purtator al darului facerii de minuni, care prin rugaciune a facut sa se arate, prin materia cea neinsufletita, taina Preasfintei Treimi. Desi diferiti ca origine etnica si geografica, episcopii ortodocsi s-au aratat uniti in cuget ca adevarate turnuri de paza ale Ortodoxiei, faruri prealuminoase ale crestinatatii universale, aprinse din lumina cea neinserata a Sfintei Treimi. Avand in ei de-a pururi lucratoare mintea sau gandirea lui Hristos si calauziti fiind de lumina Duhului Sfant, Parintii Arhipastori ai Bisericii dreptmaritoare ne invata si pe noi, cei de astazi, cum se pastreaza unitatea Bisericii, cea dupa chipul Treimii Celei vesnice. Sfintii Parinti de la Sinodul I Ecumenic au aratat ca in ei lucreaza cuvantul evanghelic al rugaciunii lui Iisus din noaptea sfintelor si mantuitoarelor Sale patimiri: «Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau pe cei pe care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi», a mai continuat Patriarhul Daniel.Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane a mai aratat ca un alt aspect important al unitatii Bisericii il reprezinta si pastrarea ei, prin impartasirea continua de sfintenia Mantuitorului, Capul nevazut al Bisericii: In cuprinsul aceleiasi rugaciuni arhieresti, Mantuitorul a cerut Tatalui Sau ceresc si vesnic ca sa-i sfinteasca pe ucenici intru adevarul Sau, adica prin cuvantul Sau (cf. Ioan 17, 17). La aceasta rugaciune de sfintire a ucenicilor, Hristos Domnul va adauga, cateva ceasuri mai tarziu, jertfa Sa de pe Cruce, prin care «S-a sfintit pe Sine Insusi, ca om, pentru ca si ei sa fie sfintiti in adevar». Fara participarea continua la sfintenia dumnezeiasca, impartasita oamenilor de catre Tatal prin Fiul in Sfantul Duh, nici Apostolii, nici urmasii acestora si nici cei ce cred in Dumnezeu prin cuvantul lor n-ar fi putut pastra unitatea Bisericii. De ce? Pentru ca pacatul orgoliului nemasurat, al mandriei, care intuneca mintile ereticilor, se afla la baza ratacirilor si dezbinarilor care, aidoma unor valuri dezlantuite, lovesc necurmat corabia Bisericii. Asa trebuie sa intelegem alaturarea in Simbolul de credinta a primelor doua atribute ale Bisericii, «una» si «sfanta», care stau sau cad impreuna; ele izvorasc din Persoana cea Una si Sfanta a Mantuitorului Hristos si se comunica Bisericii prin lucrarea Duhului Sfant, «Duhul Adevarului» si al unitatii «in legatura pacii», pentru a arata ca Biserica este icoana iubirii Preasfintei Treimi.Mai apoi, Preafericitul Parinte Daniel a oferit exemplul Sfantului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei, ca luptator impotriva marelui pericol al ereziilor si al dezbinarii Bisericii: Sa-l ascultam insa pe Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, luptator neobosit pentru dreapta credinta si unitatea Bisericii, vorbindu-ne despre pericolul cel mare al ereziilor din vremea sa: «Tulburarea Bisericilor este mai violenta decat o furtuna pe mare. Din pricina ei, toate granitele fixate de Parinti sunt mutate din loc, toate temeliile, tot ceea ce constituie zid de aparare a invataturilor este zdruncinat!... Biserici intregi au cazut in capcanele eretice, lovindu-se ca de niste stanci… O noapte intunecoasa, adanca si trista s-a lasat peste Biserica, pentru ca luminile lumii, puse de Dumnezeu sa lumineze sufletele popoarelor, au fost izgonite…».Acest pericol al ereziilor s-a perpetuat si in zilele noastre, sub alt chip, acela al neoarianismului, gnosticismului si agnosticismului, al neoiconoclasmului si al secularismului. In fata acestor noi provocari, grija Pastorilor Bisericii Ortodoxe Universale trebuie sa fie aceea de a pastra si adanci unitatea de credinta, liturgica si canonica, pentru ca «toti cei care se impartasesc dintr-o paine si dintr-un potir sa fie uniti unul cu altul prin impartasirea Aceluiasi Sfant Duh», cum se spune in Anaforaua din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. Unitatea Bisericii este, deodata, un dar al lui Dumnezeu si o fructificare de catre noi a darului comuniunii Sfantului Duh, prin fratietate, jertfelnicie si iertare, a mai afirmat Preafericirea Sa.In incheierea cuvantului Sau, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a reliefat importanta vietii si operei teologice a marelui ierarh capadocian, omagiat anul acesta in toata Biserica Ortodoxa Romana: Comemorand si omagiind anul acesta pe Sfantul Vasile cel Mare si pe ceilalti Sfinti Capadocieni, suntem datori sa aparam in mod statornic credinta ortodoxa pentru care ei au luptat cu ereziile si au infruntat pe prigonitorii Bisericii. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane va fi solicitat de catre Noi sa declare urmatorii doi ani, 2010 si 2011, ca ani ai Crezului Ortodox Niceo-Constantinopolitan, formulat la Sinoadele I (325) si II (381) Ecumenice, tocmai pentru a cinsti pe Sfintii Parinti Capadocieni si din alte tari care au contribuit la apararea si promovarea credintei ortodoxe. Astfel, cinstirea aratata Sfintilor Parinti ai Bisericii ne ajuta sa ne intarim in credinta si in viata de sfintenie, sa crestem duhovniceste si sa ne bucuram de prezenta si lucrarea Sfantului Duh in Biserica, spre slava Preasfintei Treimi si mantuirea noastra. Amin. Sursa: Ziarul Lumina

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 712

Id: 1454

Data: Jun 1, 2009

Imagine: