Preasfintitul Parinte Siluan, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Romane din Italia, a sustinut marti, 17 martie 2009, in Aula Magna Mihai Eminescu a Universitatii Al. I. Cuza conferinta cu titlul: Realismul duhovnicesc - prin dez-amagire la viata cea noua. Preasfintia Sa a raspuns invitatiei Asociatiei Studentilor Crestini Ortodocsi Romani (ASCOR) - filiala Iasi de a impartasi cateva ganduri cu privire la realismul duhovnicesc.Preasfintitul Siluan a vorbit, in prima parte a cuvantului sau, adresat studentilor prezenti in numar mare in Aula Magna Mihai Eminescu, despre realismul duhovnicesc, constiinta asumarii greselilor de catre fiii lui Adam, cel care s-a ascuns de Dumnezeu, nestiind ca Dumnezeu Care l-a creat il vede. Realismul duhovnicesc reprezinta acea constiinta deschisa fata de realitate, prin antagonism cu atitudinea care ne pandeste pe toti, ca fii ai lui Adam cel rusinat si rusinos, care, in momentul in care greseste, e de ajuns sa-i sopteasca diavolul si sa-i spuna ca e gol pentru a musca a doua oara din momeala vrajmasului. Adam nu-si da seama cat de repede se ascunde in tufisul constiintei si crede ca nici nu-l mai vede Dumnezeu. Toata aceasta descendenta si perpetuare a atitudinii de ascundere de Dumnezeu la prima greseala, de ne-asumare, de intoarcere a spatelui catre Dumnezeu, a facut pe om sa alunece din realitate si din realism, in inchipuire, in teama, in rusine, in intoarcerea spatelui fata de Dumnezeu si sa ajunga sa constate aceasta situatie ca fiind normala. De fiecare data cand suntem in situatia aceasta, avem posibilitatea sa devenim realisti, sa deschidem ochii si sa ne nevoim in a nu repeta si a perpetua aceeasi fuga, in tufis. Ma ascund si astept sa ma caute Dumnezeu pe mine, respectiv sa ma intalnesc cu Dumnezeu la sorocul pe care eu I l-am dat, a spus Preasfintitul Siluan, care a continuat sa vorbeasca despre asumarea pacatului inaintea lui Dumnezeu, pentru ca Insusi Mantuitorul Iisus Hristos a luat asupra Sa moartea si pacatul. De fiecare data cand suntem in situatia aceasta, avem posibilitatea de a deschide ochii catre realitatea neplacuta si dureroasa a esecului, cu consecintele lui, si de a ramane cu Dumnezeu. Realismul fiilor botezati, care sunt nascuti din apa si din duh, care traiesc prin prisma Domnului, prin care vine harul si adevarul, inseamna ca imparatia lui Dumnezeu chiar s-a apropiat. Imparatia lui Dumnezeu nu numai ca s-a apropiat, ci este inlauntrul nostru, prin botez. Duhovnicul ar trebui sa se numeasca «duhovnic» daca se ocupa cu duhul. Daca duhovnicul se ocupa cu pacatul mai mult decat cu duhul, atunci este «pacatovnic». Pe mine nu ma mai intereseaza sa mai analizez pacatul si pacatosenia inca o data, ca si asa ma tine de dimineata pana seara. Asta inseamna sa fiu realist, adica sa vad realitatea in fata si, in loc sa fug in tufis, sa fug la Dumnezeu cu pacatul. Fug la Dumnezeu si vreau sa ajung la Dumnezeu si nu sa ma impotmolesc in analiza pacatului, ci sa inteleg cum sa ies din pacat. Dumnezeu reprezinta singura noastra perspectiva care ne poate scoate din pacat si din consecintele lui cele mai dureroase, suferinta si moartea. Domnul ne cheama sa ne asumam pacatele, pentru ca El Insusi Şi-a asumat moartea si pacatele noastre. Nu intelegem nici acum, avand harul botezului si avand experienta a 2.000 de ani cu care ne tot batem in piept in fata altora, ca suntem chemati sa ne asumam pacatul. Ce simplu ar fi si pentru duhovnicie daca sufletul acela nu s-ar duce in spiritul ne-asumat la duhovnicie si la spovedanie, ci ar preda greutatea care il apasa si ar pleca mai implinit, mai usurat, a mai adaugat Preasfintitul Siluan.Episcopul Episcopiei Ortodoxe Romane din Italia a subliniat apoi faptul ca asumarea pacatului nu este un lucru usor, aducand, in acest context, exemplul samarinencei. Nu-i usor sa-ti asumi pacatul. Hristos ii graieste samarinencei ca «Domnul cauta inchinatori in duh si in adevar». Care e adevarul de care vorbeste Domnul? Noi credem ca, pentru a ne intalni cu Dumnezeu, trebuie mai intai sa fim seriosi si sa nu mai gresim. Domnul arata, prin pilda femeii samarinence, in mod foarte clar ca vine si cauta pe om in adevarul in care se afla. Domnul arata ca vine in intampinarea omului in adevarul in care se afla si ca nu faptul ca adevarul respectiv este minciuna si inselare, cum este in cazul samarinencei, Il impiedica pe Dumnezeu sa impartaseasca cu ea adevarul. Acest lucru ii deschide inima sa poata primi cu curaj, cu realism, starea in care se afla. Simpla asumare realista, curajoasa, cu un pic de barbatie duhovniceasca, te pastreaza in perspectiva imparatiei. Cel Care iubeste lumea atat de mult si Care a aratat iubirea Lui pana la a lua pacatul asupra sa spune: «Nu deznadajdui». Chiar daca tu nu intelegi nimic. Nu numai ca ne dezamagim de toate preju-decatile si cliseele, dar nici nu deznadajduim. De multe ori, omul deznadajduieste de sine si de propriile puteri si incepe sa nadajduiasca numai in Dumnezeu, numai in Maica Domnului. Cel care te amageste vine si cu solutia, asa cum i s-a intamplat lui Adam, a mai completat Preasfintitul Siluan. Sursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 772

Id: 406

Data: Mar 19, 2009

Imagine: