Mântuiește, Doamne, poporul Tau și binecuvinteaza moștenirea Ta; biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic daruiește și cu Crucea Ta pazește pe poporul Tau. (Troparul praznicului)Iubiți credincioși,Pentru a vorbi mai deslușit despre praznicul Înalțarii Sfintei Cruci, la care ne-am învrednicit a ajunge, este bine sa începem cu un istoric mai vechi și sa aducem în mijloc marturii mai de mult, ca sa ne putem da seama când a început și cum a ajuns la noi praznicul acesta.Ați vazut grâul când de-abia îl bate vântul, când este doar de o palma de la pamânt sau când este aproape sa dea în spic? Atunci veți vedea o taina mare. În firul acela de iarba gasești toata așezarea grâului foarte amanunțit, caci foarte mic se arata înauntru și spicul și boabele și toate celelalte. La fel și porumbul, când abia îi da spicul și boabele și toate celelalte abia se urzesc, papușa aceea, care nici macar matase nu are, mai târziu se va face mare, va face boabe și-și va arata toata frumusețea ei lasata de Dumnezeu.Tot așa sunt și cele lasate în dumnezeieștile Scripturi. Prealuminatele praznice, pe care le vedem astazi în Biserica Darului, n-au ajuns la noi deodata, desavârșite și preasfinte, cum le vedem astazi. Ci, ele au fost în Legea Veche abia în fașa, abia încolțite și în umbra. De aceea este nevoie sa vorbim despre umbra, despre fașa și despre clipa când ele de-abia se plamadeau, înainte de Legea Noua și chiar de Legea Veche.Mai înainte de Moise și de Legea Veche, patriarhul Iacov, închipuind Sfânta Cruce, a binecuvântat pe fiii lui Iosif, pe Manase și pe Efraim, în chipul crucii (Facere 48, 13-19). Apoi mai înainte de a muri el, s-a închinat la vârful toiagului sau, adica la lemn, care simboliza Crucea înainte de venirea Legii Noi. În Legea Veche, simbolul crucii cel mai umbros îl vedem mai întâi când șerpii veninoși mușcau cu mușcatura de foc pe evrei în pustiul Sinai, omorând mulțime nenumarata de oameni. Iar Moise, vazând ca moare atâta popor, s-a rugat lui Dumnezeu pentru ei și i-a poruncit Dumnezeu: Fa-ți un șarpe de arama și-l pune pe un stâlp. Toți cei ce vor fi mușcați de șerpi, sa priveasca la șarpele de arama și așa se vor vindeca. (Numerii 21, 8)Acesta era simbolul Crucii preaadevarat cu mult înainte de venirea Mântuitorului, Care trebuia sa Se rastigneasca pe Cruce. Și a zis Dumnezeu lui Moise: "Vezi, spune ca toți cei mușcați, care vor privi la șarpele înalțat sa-și închipuie ca viața lor este acolo și vor trai". Și le-a spus Moise atunci: "Vezi, Israile, viața ta rastignita pe lemn". Și toți care priveau la șarpe se vindecau. Ca aceasta asemanare simbolica și tainica a Sfintei Scripturi a închipuit pe Hristos Cel adevarat, Însuși Mântuitorul a adeverit-o când a spus: Și precum Moise a înalțat șarpele în pustie, așa se cade sa Se înalțe Fiul Omului. (Ioan 3, 14-15)Unde mai vedem taina Crucii și puterea ei? La Mara, în pustiul Sinai. Dupa ce a tabarât poporul lui Israel lânga Marea Roșie, cale de trei zile, a ajuns la o mare care se chema Mara. Atunci poporul și dobitoacele toate fiind însetate, a strigat, cârtind catre Moise: "Ce sa bem?" Ca, dupa cum arata Sfânta Scriptura, apa Marei era amara și otravitoare, iar poporul nu putea sa bea cu toata setea ce o avea. Atunci Moise a strigat catre Dumnezeu: "Doamne, ce sa fac?" Și i-a zis Dumnezeu: "Ia un lemn și arunca-l în apa și apa se va îndulci!" Și Moise a facut întocmai, aruncând lemnul în apa. Atunci s-a îndulcit apa și astfel a baut poporul și dobitoacele cele însetate s-au racorit (Iesire 15, 23-25).Ce simbolizeaza lemnul aruncat în apa și cum poate un lemn sa îndulceasca o apa atât de amara? Lemnul închipuiește Sfânta Cruce, iar apa cea amara, numita Mara, închipuiește marea cea amara și cu multe ispite a acestei vieți, care se îndulcește și se ușureaza ori de câte ori privim la Sfânta Cruce și cugetam la patimile lui Hristos. În viața aceasta, frați creștini, mereu suntem apasați de întristari și necazuri. Dar când privim la lemnul Crucii lui Hristos și când ne aducem aminte câte patimi înfricoșatoare a rabdat Hristos pentru noi, se îndulcește marea amara a vieții, pentru ca ne gândim ca noi nu am rabdat nimic pentru dragostea lui Hristos.Iata și alte simboluri ale Crucii înainte de Hristos. Moise se lupta în pustie cu madiamiții, cu amaleciții și cu alte popoare care se aflau acolo. Când amaleciții biruiau pe israeliteni, Moise se ruga lui Dumnezeu, ridicând brațele în sus, închipuind semnul Sfintei Cruci. Când Moise ridica mâinile în sus, Israel biruia pe Amalec, iar când le cobora, Amalec biruia. Vazând preoții Aaron și Or ca Moise nu mai putea ține mâinile în sus în semnul Crucii multa vreme, pentru ca sa nu biruiasca Amalec, au pus o lespede sub picioarele lui Moise, ca sa-l ridice mai sus, iar Aaron și Or îi sprijineau mâinile și astfel îl țineau în semnul Sfintei Cruci, pâna a biruit poporul lui Israel pe Amalec definitiv (Iesire 17, 8-13). Toate acestea sunt simboluri ale Crucii din Legea Veche.Iubiți credincioși,Ce este Crucea lui Hristos? Ce trebuie sa înțelegem prin Sfânta Cruce? Taina cea mare a Crucii este ascunsa în taina mântuirii neamului omenesc, care s-a pregatit chiar de la întemeierea lumii. Crucea lui Hristos este cel dintâi altar de jertfa al Bisericii creștine pentru ca pe dânsa S-a jertfit Mântuitorul lumii și a sfințit-o cu preascump Sângele Sau, iar pe noi ne-a rascumparat din robia pacatului. Iata ce spune Apostolul Pavel în epistola catre Evrei: El - Hristos - a intrat o data pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țap și de viței, ci cu însuși Sângele Sau și a dobândit o veșnica rascumparare. Caci daca sângele țapilor și al taurilor și cenușa junincilor, stropind pe cei spurcați, îi sfințește spre curațirea trupului, cu atât mai mult Sângele lui Hristos, care prin Duhul cel veșnic S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curați cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiți Dumnezeului celui viu (Evrei 9, 12-14).Crucea este arma cu care Mântuitorul lumii a biruit pe diavolul. Zic dușmanii Crucii, ca noi trebuie sa cinstim numai pe Hristos, dar nu și Crucea "fiindca este maciuca ce a omorât pe Hristos!" Blestemata este parerea acelora. Sfânta Scriptura ne arata ca David a taiat capul lui Goliat cu o sabie. Pe aceasta o socotea poporul sfânta și era ținuta în Sfânta Sfintelor, învelita într-un veșmânt lânga efod, pentru caci cu dânsa a învins David pe Goliat (I Regi 21, 8-9). Cu atât mai mult aceasta biruitoare arma a lui Hristos cu care s-a biruit satana și puterea întunericului, trebuie pastrata de creștini la loc de cinste cu toata sfințenia, pentru ca prin Cruce a fost biruit Goliat cel nevazut, adica diavolul.În alt loc spune iarași Sfântul Apostol Pavel: Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 18). Cu Sfânta Cruce sfințim toate: cu ea binecuvântam, cu ea ne aparam de cel rau, cu ea biruim pe diavoli, izgonim duhurile necurate din oameni, vindecam pe cei bolnavi. Crucea este steagul Bisericii lui Hristos și arma biruitoare, de temut vrajmașilor Lui, pentru ca are în sine "puterea lui Dumnezeu", iar nu o putere oarecare.Ce este înca Crucea lui Hristos? Este pecetea Dumnezeului Celui viu. Auzim pe prorocul Iezechiel ce spune, ca a venit mânia Domnului peste Ierusalim "pentru faradelegile și rautațile poporului". Și Iezechiel a vazut o vedenie cu un înger al Domnului care striga cu mare glas: Treci prin mijlocul cetații, prin Ierusalim, și însemneaza cu semnul crucii (litera "tau" care în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe robii lui Dumnezeu Cel viu. Și când va veni sabia Domnului va cruța pe toți cei însemnați pe frunțile lor. Deci, când a venit mânia Domnului, a lovit pe toți de la tânar pâna la batrân și numai cei însemnați pe frunte de îngerul Domnului au fost scutiți de primejdie și de moartea sabiei, dupa porunca îngerului care zicea: ...sa nu va atingeți de niciun om care are pe frunte semnul "+" (Iezechiel 9, 4-6).Dar aceasta a fost în Legea Veche. Avem înca marturii mai puternice în Legea Noua. Sfântul Ioan Evanghelistul, dupa ce arata descoperirile cele mari despre sfârșitul lumii, despre taina Întruparii lui Dumnezeu Cuvântul, spune: Am vazut un alt înger care se ridica de la rasaritul Soarelui și avea pecetea Dumnezeului Celui viu. Îngerul a strigat cu glas puternic catre cei patru îngeri, carora li s-a dat sa vatame pamântul și marea, zicând: Nu vatamați pamântul, nici marea, nici copacii, pâna ce nu vom pecetlui, pe frunțile lor, pe robii Dumnezeului nostru (Apocalipsa 7, 2-3).Pâna acum am vazut ca Sfânta Cruce este altar, este arma și pecete a Dumnezeului Celui viu. Dar Crucea lui Hristos mai este pricinuitoarea înalțarii și a preaînalțarii lui Hristos. Crucea este pricina și mijlocul prin care S-a înalțat Domnul nostru Iisus Hristos mai presus decât tot numele. În epistola sa catre Filipeni, Sfântul Apostol Pavel spune ca pentru dragostea cea catre noi, Fiul lui Dumnezeu S-a smerit pe Sine, ascultator facându-Se pâna la moarte, și înca moarte de cruce. Pentru aceea și Dumnezeu L-a preaînalțat și I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor cerești și al celor pamântești și al celor de dedesubt (Filipeni 2, 8-10).Vedeți, fraților, câta cinste îi aduce lui Hristos Crucea? Ca L-a preaînalțat Dumnezeu Parintele pe Dumnezeu-Cuvântul, pentru ca a rabdat moarte de ocara, și mai ales moarte pe cruce și L-a suit pe El mai presus de toata stapânia și începatoria și domnia.Crucea lui Hristos este steagul și "semnul Fiului Omului". Este stema și steagul de biruința al lui Hristos, care va straluci mai înainte de sfârșitul lumii, nu numai pe pamânt ci și pe norii cerului, cum spune evanghelistul Matei: Și atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pamântului (Matei 24, 30). Deci, iata cât de mari taine s-au lucrat prin Cruce. S-a lucrat mântuirea neamului omenesc, caci a zis prorocul Isaia: Înalțați un steag peste neamuri (Isaia 62, 10). Vedeți, acest steag dinainte de Hristos este Sfânta Cruce, care înalța toate popoarele spre Cel ce sufera și Care ramâne în veac Domn și Stapân în cer și pe pamânt (Matei 24, 30). Iata deci câteva simboluri și marturii privitoare la Cruce, atât din Vechiul, cât și din Noul Testament.Iubiți credincioși,Sa aratam cum a luat naștere praznicul Înalțarii Sfintei Cruci. În anul 313 Sfântul Constantin cel Mare a biruit pe Maxențiu și a fost proclamat împarat al Imperiului Roman de Apus, cu capitala la Roma. În anul 323 același mare împarat creștin a biruit și pe împaratul pagân de rasarit, Liciniu, și se proclama împarat al întregului imperiu latin, cu capitala la Constantinopol.Primind botezul creștin de la Sfântul Silvestru episcopul Romei împreuna cu mama sa Elena, Sfântul Constantin cel Mare avea dorința fierbinte sa afle Mormântul lui Hristos la Ierusalim și Crucea pe care a fost rastignit Domnul pentru mântuirea lumii. Caci dupa anul 71, Ierusalimul fiind ocupat de romani, Mormântul Domnului și toate locurile sfinte din Ierusalim au fost profanate și acoperite cu pamânt ca sa nu se mai închine creștinii aici. Tot atunci au fost ascunse într-o peștera din apropiere și Crucea lui Hristos, împreuna cu celelalte doua cruci pe care au fost rastigniți cei doi tâlhari.Astfel, Sfântul Împarat Constantin a trimis la Ierusalim pe mama sa - Sfânta Elena - sa afle Mormântul Domnului și lemnul Sfintei Cruci, prin care s-a savârșit taina mântuirii neamului omenesc. Deci, mult ostenindu-se Sfânta Elena cu patriarhul Ierusalimului, Macarie, au aflat Sfântul Mormânt și locul Golgotei, acoperite de pamânt și de gunoaie, dar Sfânta Cruce nu puteau s-o afle nicaieri. Atunci, auzind ea ca un iudeu batrân, numit Chiriac, știa locul unde fusese ascunsa Crucea lui Hristos, îndata l-a chemat și au aflat într-o peștera din apropiere trei cruci acoperite cu pamânt; dar erau nedumeriți care este Crucea Domnului.Tocmai atunci duceau pe acolo un mort la groapa. Atunci a poruncit Sfânta Elena sa atinga pe rând cele trei cruci de mort și la care va învia mortul, aceea este Crucea lui Hristos cea datatoare de viața. Astfel, când au atins de sicriu a treia cruce, îndata a înviat mortul și a început a se închina lemnului celui sfânt. Apoi au facut procesiune cu Sfânta Cruce pe ulițele Ierusalimului cu mulțime de credincioși, laudând pe Dumnezeu pentru aceasta minune. La urma s-au urcat pe Golgota și patriarhul Macarie a înalțat Sfânta Cruce ca s-o vada tot poporul și toți cei din fața s-au închinat ei, strigând: "Doamne miluiește!"În amintirea acestei zile, Biserica Ortodoxa praznuiește Înalțarea Sfintei Cruci în fiecare an la 14 septembrie, numarând-o între cele douasprezece Praznice Împaratești.Iubiți credincioși,În cuvintele Sfintei Scripturi înțelesul Crucii este tâlcuit în mai multe feluri, dar în linii generale în doua și anume: un înțeles duhovnicesc și unul material. În sens duhovnicesc prin Cruce înțelegem toata suferința și patima cea preaînfricoșata a Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca El a purtat pentru mântuirea noastra crucea suferinței pâna la moarte și chiar moartea pe cruce. În acest sens se înțeleg și cuvintele Mântuitorului din Evanghelie care zice: Oricine voiește sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-și ia crucea și sa-Mi urmeze (Marcu 8, 34). Crucea materiala este chiar Crucea aceea pe care a dus-o Mântuitorul în spate. Ați auzit cum zice Evanghelia de astazi: Ducându-și Crucea, a ieșit la locul ce se cheama al Capațânii, care evreiește se zice Golgota, unde L-au rastignit (Ioan 19, 17-18). Mai zice Evanghelia de astazi: Statea lânga crucea lui Iisus, mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena (Ioan 19, 25). Când zice ca "stateau lânga crucea Lui" sa știm ca tot despre crucea de lemn se vorbește.Dar de ce Mântuitorul, în drum spre Golgota pe calea durerii, a îngaduit unui om cu numele Simon Cirineanul sa duca Crucea lui o bucata de drum? A îngaduit pentru ca la patima Sa, Hristos nu a patimit ca Dumnezeu, ci numai ca Om. Dar daca ar fi voit, Hristos putea sa duca tot pamântul pâna la Golgota. Dar atunci El patimea ca Om pentru pacatele oamenilor, iar ca om avea nevoie sa fie ajutat. Cine mergea cu Crucea în spate atunci? Cine o ținea? Cine era însetat și ranit? Cine o purta? Firea omeneasca a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos.Deci ca om El slabise din putere și avea nevoie de ajutorul altui om ca sa-I duca mai departe Crucea. Așa spun și Sfinții Parinți ca și noi trebuie sa fim ajutați uneori de frații noștri în necazuri și în scârbe, ca sa putem duce crucea suferinței pâna la ușa mormântului. Dar Crucea Mântuitorului, pe care a dus-o Simon Cirineanul în spate și pe lânga care statea Maica Domnului împreuna cu celelalte femei mironosițe, este Crucea cea materiala, Crucea propriu-zisa, cea din materie. Mare greșeala fac toți acei care deși își zic "creștini", nu cinstesc Crucea lui Hristos. Ei primesc Crucea numai ca simbol tainic, deci numai crucea spirituala, iar pe cea materiala nu o recunosc. Îndoit este omul, având o parte vazuta și una nevazuta, fiind alcatuit din trup și suflet (I Corinteni 6, 20), îndoita este, deci, și crucea. Una materiala, pe care o purtam la piept și cu care ne însemnam pe frunte; iar alta spirituala, în suflet, adica hotarârea de a rabda cu dragoste toate necazurile, pentru a putea împlini poruncile lui Hristos.Frații mei, sa vorbim și în alt înțeles despre Sfânta Cruce. În viața noastra pamânteasca, fiecare trebuie sa-și duca o cruce, crucea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu, cum ar fi: crucea celor casatoriți, crucea monahilor, crucea fecioriei, a celor bolnavi, a vaduvelor, a ostașilor și altele.Caci toți trebuie sa duca o cruce pentru dragostea lui Hristos, ca sa se poata mântui. În "Urmarea lui Hristos" se spune: "Omule, daca te numești urmator al lui Hristos, nu se poate sa nu mergi pe calea Lui, caci altfel nu te poți mântui". Hristos ne-a aratat calea împarateasca ce duce la cer prin suferința, caci fara cruce nu este mântuire. Fara minte este cel ce crede ca se poate mântui fara suferința, fara rabdare și fara barbație mare de cuget în toate împrejurarile vieții.Cei casatoriți au crucea lor de a naște și crește copii, de a munci și a se osteni, de a asculta de Sfânta Biserica, de a face milostenie, de a câștiga cu truda și osteneala existența lor și a copiilor lor. Cei feciorelnici și monahii au alta cruce, mai frumoasa decât a celor casatoriți, cum ne învața Sfântul Apostol Pavel la întâia epistola catre Corinteni, capitolul 7. Cei necasatoriți duc o cruce mai grea, caci duc razboi cu firea. Ca ce este monahul? "Este sila necontenita a firii și taierea voiei pâna la moarte" (Sfântul Ioan Scararul, Filocalia IX, Cuv. 4).Monahul este om de jertfa. El se jertfește pururea pentru dragostea lui Iisus Hristos, renunțând la toate placerile lumii și ale trupului. Neîncetat se smerește, postește, privegheaza, se ostenește și plânge. Mintea lui nu poate sa fie niciodata fara de grija pe acest pamânt, caci se lupta cu duhurile rautații. Deci, monahul are o cruce, într-o anumita privința mai grea, pentru ca mai cinstita este fecioria decât nunta, dupa cum a înțeles Apostolul Pavel, care zice: Cel ce își marita fecioara bine face; dar cel ce n-o marita și mai bine face! (I Corinteni 7, 38), aratând astfel ca mai buna este curațenia și fecioria cea desavârșita a trupului și a sufletului (I Corinteni 7, 25-40). Deci, crucea celor din feciorie este mai grea, dar mai mare plata vor avea în ceruri.Grea este și crucea celor bolnavi. Bolnavului i se pare noaptea un an; nici mâncarea nu-i mâncare și nici bucuria vieții nu o simte. Fericit este cel ce poate rabda boala ca Iov, caci acela va lua mare plata. Crucea celui din boala îl smerește pe el, atât cu sufletul cât și cu trupul. De la cel bolnav nu cere Dumnezeu nici post, nici metanii, ci numai doua lucruri îi cere, așa cum spune Sfântul Efrem Sirul: "De la omul bolnav doua lucruri cere Dumnezeu: rugaciunea și mulțumirea, adica sa se roage lui Dumnezeu necontenit pâna la ultima suflare și sa-I mulțumeasca lui Dumnezeu pâna la sfârșitul vieții pentru boala sau crucea care i-a dat-o, și va avea cununa de mucenic". Caci așa au rabdat sfinții martiri, sfinții pustnici, creștinii cei buni, ca și cei bolnavi, care au avut credința tare în Hristos Dumnezeul nostru.Sa știți, iubiți frați, ca pe pamânt nimeni din cei botezați în numele Preasfintei Treimi, nu se poate mântui fara cruce. Se spune în Urmarea lui Hristos: "Omule, daca vrei sa lepezi o cruce, nenumarate alte cruci vor veni asupra ta!" Cine își duce crucea cu mulțumire și cu dragoste pentru Mântuitorul și este mulțumit când este certat de Dumnezeu cu pagube, cu necazuri și ocara, cu foamete și sete, cu boala și întristare, acela este urmator al lui Hristos. Fiecare sa-și duca cu bucurie crucea sa, aducându-și aminte ca Crucea lui Hristos a fost de mii de ori mai mare și mai grea decât a lui, fiindca El a rabdat pentru toata lumea, fiind cu totul fara de pacat.Iubiți credincioși,Încheiem predica de astazi cu câteva sfaturi: Când faceți cruce, sa o faceți drept pe fețele voastre, ca sa nu râda vrajmașul de noi, ci sa fuga de semnul care simbolizeaza Sfânta Treime. Duceți degetele împreunate mai întâi la frunte, în numele Tatalui; apoi la piept, în numele Fiului, Care S-a coborât din cer pentru mântuirea noastra; apoi la umarul drept și cel stâng, prin care se leaga dragostea lui Dumnezeu de om și de mântuirea noastra. Caci prin Duhul Sfânt ținem legatura cu Dumnezeu, Parintele, cu Fiul și Duhul Sfânt. Acestea ne învața Sfântul Ioan Gura de Aur în cuvântul "Despre Sfânta Cruce". Apoi sunteți datori sa aveți toți Sfânta Cruce în casele voastre, iar când plecați la drum și când va întoarceți acasa însemnați-va cu semnul Sfintei Cruci cu evlavie, rostind aceasta scurta rugaciune: Crucii Tale ne închinam Hristoase, și sfânta Învierea Ta o laudam și o marim! Toate sa le începem cu rugaciune și cu Sfânta Cruce. Nu uitați sa împodobiți crucile și mormintele celor raposați ai noștri din cimitire. Pacat de moarte savârșesc cei ce necinstesc Crucea lui Hristos și mai ales o înjura.Deci toți care vrem sa ne mântuim, trebuie sa ducem cu dragoste și cu bucurie crucea noastra, data de Dumnezeu spre mântuire. Apoi sa fim adevarați închinatori ai Crucii lui Hristos, atât a celei vazute, cât și a celei nevazute, pentru ca omul și Crucea au doua sensuri. Deci, crucea spirituala înseamna sa rabdam toate necazurile pentru Împarația Cerurilor, iar crucea materiala este aceea pe care o facem noi din aur, din argint, din lemn, din vopsele și din orice materie. Dar sa nu uitam ce zice Sfântul Ioan Damaschin în Dogmatica sa: "Macar din aur sau din pietre scumpe de ar fi facuta crucea, dupa chipul ei, anatema celui ce s-ar închina la acea materie". Deci, trebuie sa știți ca noi nu ne închinam materiei din care este facuta crucea, ci ne închinam semnului Fiului Omului pe care-l reprezinta.Domnul Dumnezeu și Preacurata Lui Maica și puterea Sfintei Cruci sa ne ajute noua pacatoșilor sa ne ducem cu dragoste crucea, fie la piept, fie în mâinile noastre și în toate faptele noastre și sa ne închinam Crucii lui Hristos cu evlavie, caci este semn și arma de aparare și steag de la Dumnezeu lasat pentru creștini pe pamânt. Iar crucea spirituala sa o avem pururea în minte și în inima, adica sa fim gata a suferi toate necazurile și încercarile acestei vieți trecatoare pentru mântuirea sufletelor noastre, ca sa fim adevarați urmatori ai lui Hristos și moștenitori ai Împarației Cerurilor. Amin.Sursa: eparhiaargesului.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 974

Id: 43967

Data: Sep 14, 2014

Imagine: