Credinta celor milostivi ajuta pe cel bolnavDuminica a VI-a dupa Rusalii (Vindecarea slabanogului din Capernaum) Matei 9, 1-8'In vremea aceea, intrand in corabie, Iisus a trecut marea inapoi si S-a intors in orasul Sau. Şi iata ca I-au adus pe un slabanog, care zacea in pat. Şi Iisus, vazand credinta lor, a zis slabanogului: indrazneste fiule; ti se iarta pacatele tale. Atunci, unii dintre carturari au zis in sinea lor: Acesta savarseste blasfemie. Dar Iisus, stiind gandurile lor, le-a zis: pentru ce cugetati cele rele in inimile voastre? Caci ce este mai lesne a zice: ti se iarta pacatele tale, sau a zice: scoala-te si umbla? Ca sa stiti insa ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele; atunci a zis slabanogului: scoala-te, ia-ti patul tau si du-te la casa ta. Şi, sculandu-se el, si-a luat patul si s-a dus la casa sa. Iar multimile, vazand aceasta, se minunau si slaveau pe Dumnezeu, Care a dat o putere ca aceasta oamenilor.'† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneEvanghelia Duminicii a VI-a dupa Rusalii evidentiaza in mod deosebit puterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos de-a vindeca pe cei bolnavi. El vindeca pe un om paralizat, numit slabanog in limbajul Evangheliei, insa, inainte de a-l vindeca, ii spune: 'Indrazneste fiule, ti se iarta pacatele tale' (Matei 9,2). Domnul Iisus Hristos vindeca mai intai sufletul de pacate zicand: 'ti se iarta pacatele tale!', iar dupa aceea, putin mai tarziu, ii spune bolnavului paralizat: 'Scoala-te, ia-ti patul tau si du-te la casa ta' (Matei 9,6). Iudeii se obisnuisera deja cu minunile Mantuitorului Iisus Hristos, Care 'vindeca orice boala si orice neputinta in popor' (cf. Matei 9,35). Insa unii dintre carturarii iudeilor erau foarte contrariati in cugetul lor cand au auzit ca omul Iisus din Nazaret spune celui bolnav: 'ti se iarta pacatele tale', deoarece in credinta iudaica numai Dumnezeu poate ierta pacatele oamenilor. Dar Mantuitorul Iisus Hristos, cunoscand gandurile lor, le-a zis: 'De ce cugetati cele rele in inimile voastre? Caci ce este mai lesne a zice: ti se iarta pacatele tale, sau a zice: scoala-te si umbla?' (Matei 9,5). Şi apoi adauga: 'ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele' (Matei 9,6). Iisus Se numeste pe Sine Fiul Omului, dar puterea de a ierta pacatele Il arata ca este Dumnezeu. Deci, Fiul Omului este Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic, Care S-a facut Om pentru mantuirea oamenilor, a coborat pe pamant ca pe oamenii muritori sa-i inalte la cer, la viata vesnica. Evanghelia se incheie cu aceste cuvinte pline de semnificatie duhovniceasca: 'Multimile se minunau si slaveau pe Dumnezeu Care a dat o putere ca aceasta oamenilor' (Matei 9,8). Adica a dat oamenilor puterea de-a vindeca unita cu puterea de-a ierta pacatele. De fapt, puterea insasi de a ierta pacatele este o putere de vindecare si de mantuire. Iisus Hristos Domnul a daruit mai tarziu aceasta putere de iertare vindecatoare de suflet ucenicilor Sai, zicand: 'Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer' (Matei 18, 18), dupa ce le-a daruit mai intai puterea de-a vindeca pe cei bolnavi (cf. Matei 10, 1: 'Chemand la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca orice boala si orice neputinta'). Deci, puterea dumnezeiasca de a ierta pacatele a fost daruita de Hristos Domnul ucenicilor Sai, iar prin ei, Bisericii Sale. Astfel in Biserica primim iertarea pacatelor, prin Sfanta Taina a Spovedaniei si a Sfintei Impartasanii, iar vindecarea de boli se daruieste mai ales prin Sfanta Taina a Maslului sau a Ungerii bolnavilor.Boala trupului, o pedagogie divina vindecatoare de sufletAceasta Evanghelie ne mai arata insa si faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos a inteles pocainta tainica a pacatosului bolnav. Oamenii pacatuiesc foarte des, dar nu se pocaiesc de pacate foarte des, sau nu se pocaiesc des de bunavoie, din initiativa proprie. Insa Dumnezeu, in pedagogia Lui iubitoare de oameni si vindecatoare de suflete, ingaduie ca pentru o vreme oamenii sa fie lipsiti de libertate, de sanatate, de bunuri materiale, de onoruri sociale, de prezenta celor dragi sau de alte bucurii obisnuite. De aceea, uneori trecem prin necazuri, prin boli, prin incercari, care tainic ne indeamna sa ne pocaim si sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin rugaciune si fapte bune, pentru ca El este izvorul vietii, al vindecarii, al eliberarii si al mantuirii. Cuvantul 'mantuire', in limba greaca (sotiria) si in limba latina (salus), inseamna insanatosire, eliberare sau salvare dintr-o situatie grea. Deci Iisus Hristos este Mantuitorul in intelesul de Salvator sau Izbavitor al nostru din starea de pacat, de boala si de moarte. De aceea, in Sfanta si Marea Vineri, cantam dupa slujba numita Prohodul Domnului, la procesiunea cu Sfantul Epitaf: 'Mergi la cer si te aseaza, langa Tatal Creator, Tu ce lasi in lume pace, Iisuse Salvator!'Iisus, Duhovnicul si Doctorul desavarsitSfanta Evanghelie ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos cunoaste nu numai starea fizica a trupului, ci si starea spirituala a sufletului omului. El cunoaste chiar si gandurile ascunse ale celor care 'cugeta cele rele in inimile lor' judecand pe altii. Iisus Domnul cunoaste nu numai boala slabanogului adus la El pentru a fi vindecat, ci si pocainta acestuia. El nu i-ar fi spus bolnavului: 'indrazneste fiule, ti se iarta pacatele tale' daca nu ar fi cunoscut ca suferinta cauzata de boala a trezit in acest bolnav pocainta, iar pocainta i-a intarit credinta lui ca numai Iisus il poate vindeca. Mantuitorul Iisus Hristos numeste pe cineva fiu sau fiica numai cand omul respectiv are credinta in El si in puterea Lui dumnezeiasca vindecatoare. Asadar, Domnul Hristos, unicul Duhovnic si unicul Doctor desavarsit, cunoscator nu numai al bolii trupului, ci si al bolii sufletului, nu numai al pacatelor omului, ci si al pocaintei lui, iarta pe cel ce vine la El cu credinta si-l considera fiu duhovnicesc, aratandu-i astfel iubirea parinteasca milostiva a lui Dumnezeu. Totusi, Iisus nu spune care sunt pacatele slabanogului, pe care El le iarta, ci pastreaza in taina felul pacatelor savarsite de cel iertat. Iisus nu spune ce pacate a savarsit cel care era paralizat, ci spune doar atat: 'indrazneste fiule, ti se iarta pacatele tale'. Hristos Duhovnicul si Doctorul nu divulga felul pacatului, pentru ca sa nu umileasca pe cel pacatos. El pastreaza taina greselilor celui suferind, pentru ca acesta a venit la El in stare de smerenie, pocainta si speranta. Hristos Domnul nu diminueaza demnitatea persoanei umane intristate, ci o salveaza si o inalta, dupa ce aceasta a fost ranita de pacat si de suferinta bolii.In cazul bolnavului din Capernaum, boala sa trupeasca vazuta, adica paralizia, era semnul unei boli sufletesti nevazute, si anume o robie a pacatului, o 'legatura nedezlegata' a sufletului. Insa, prin pocainta, care in acest caz era una tainica, stiuta numai de Hristos-Dumnezeu si de cel suferind, omul suferind dorea mult sa poata schimba starea sa de boala in stare de sanatate, venind cu speranta la Iisus Mantuitorul, Salvatorul, Duhovnicul si Doctorul sufletelor si al trupurilor. Numai dupa ce i-a iertat pacatele slabanogului, Mantuitorul ii spune acestuia: 'Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta!' Intelesul adanc al acestor cuvinte simple ale lui Iisus ar fi urmatorul: dupa ce mai intai te-am vindecat sufleteste, acum te vindec si trupeste; de acum vei fi din nou om sanatos intre oameni, pentru ca te-a miluit Dumnezeu-Omul, Care ti-a iertat sufletul si l-a inaltat la demnitatea de fiu duhovnicesc al Sau, dupa har, iar apoi ti-a vindecat si trupul, daruindu-ti libertatea de actiune, miscare si comuniune cu cei din casa.Evanghelia ne mai spune ca Mantuitorul Iisus Hristos cunoaste daca folosim sau nu incercarile, necazurile sau bolile ca fiind prilej de pocainta si apropiere de Dumnezeu ori, dimpotriva, acestea devin pentru noi prilej de cartire si razvratire fata de El. Acest bolnav paralizat din Capernaum este un om care s-a smerit prin suferinta, s-a pocait de pacate si a devenit un om credincios, intrucat nu mai conta pe nimeni si nimic, decat pe mila lui Dumnezeu. Probabil ca incercase el, la multi doctori, sa se vindece de boala trupului, dar nu a reusit, deoarece avea nevoie mai intai de vindecarea sufletului. De aceea, tainic il astepta Iisus Duhovnicul si Doctorul sa vina la El. Milostiv si discret, Iisus Mantuitorul iarta si vindeca, ridica pe cel cazut si schimba viata lui, daruindu-i sanatate si bucurie.Credinta celor ce ajuta pe cel bolnav contribuie la vindecarea acestuiaDesi textul ei este scurt, Evanghelia de azi mai evidentiaza inca un sens duhovnicesc, foarte folositor pentru viata credinciosilor din Biserica. Evanghelia spune ca Iisus, 'vazand credinta lor, i-a zis slabanogului: indrazneste fiule, ti se iarta pacatele tale' (Matei 9,2). Evanghelia nu spune: 'Iisus vazand credinta lui', ci 'vazand credinta lor'. Desigur, avea si bolnavul credinta, de aceea Iisus l-a numit 'fiu', dar Evanghelia ne arata ca Iisus a vazut mai intai credinta puternica a celor care l-au adus pe cel bolnav la El, si de aceea i-a zis celui bolnav: 'indrazneste fiule, ti se iarta pacatele tale', iar putin mai tarziu i-a zis: 'Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta'. Asadar, vedem ca Mantuitorul Iisus Hristos pretuieste mult credinta celor care ajuta pe cel bolnav, fiind credinta unita cu iubire milostiva si multa smerenie. Prin urmare, invatam ca Dumnezeu pretuieste mult credinta celor din familia bolnavului, credinta prietenilor lui, credinta celor care il ajuta pe cel neputincios, credinta tuturor celor milostivi si solidari cu cel aflat in suferinta. La credinta milostiva si smerita a acestora raspunde Dumnezeu cu iubirea Sa milostiva si vindecatoare, datatoare de iertare si sanatate, de viata si bucurie.Intr-un inteles duhovnicesc, cei ce au ajutat pe cel bolnav sa vina la Iisus reprezinta Biserica, adica pe toti slujitorii si credinciosii ei care ajuta pe cei bolnavi. Vazand credinta Bisericii Sale, Hristos-Dumnezeu daruieste vindecare sau alinare multor bolnavi care nu se mai pot ruga pentru ei insisi sau nu mai pot veni singuri la biserica, ci sunt adusi de altii, sau zac in pat acasa ori in spital. De aceea, la slujbele Bisericii sunt pomeniti zilnic cei bolnavi, iar in aproape toate spitalele din Romania se afla capele sau paraclise, pentru ca sa se roage aici preotul de caritate impreuna cu cei bolnavi, precum si cei care vin sa ii viziteze pe cei bolnavi. Evanghelia de azi si rugaciunea Bisericii pentru cei bolnavi, inspirata de aceasta Evanghelie, ne arata ca avem nevoie nu doar de credinta si rugaciunea noastra proprie, ci si de credinta si rugaciunea altora pentru noi. De aceea, trebuie sa ne facem cat mai multi prieteni rugatori pentru noi si sa dam pomelnice la biserici si manastiri pentru ca preotii care slujesc aici sa se roage pentru sanatatea si mantuirea noastra. De asemenea, trebuie sa-i invatam pe copii si pe tineri sa se roage pentru sanatatea si mantuirea parintilor, fratilor, profesorilor si colegilor lor, pentru bolnavi si saraci, pentru orfani si batrani, pentru toti oamenii neajutorati. Cand invatam sa ne rugam si sa lucram nu numai pentru noi insine, ci si pentru sanatatea si mantuirea altora, atunci avem de fapt o cultura sanatoasa a sufletului romanesc.Sa fim solidari cu cei aflati in suferintaCand vedem ca cineva bolnav fiind sufera mult, trebuie sa ne gandim ca si noi am putea fi candva intr-o situatie asemanatoare. Prin urmare, trebuie sa aratam iubire crestina celor suferinzi, sa-i ajutam, nu sa-i judecam. In fata suferintei altora sa ne intarim in credinta si sa sporim in iubire milostiva, rugandu-ne cu smerenie si speranta pentru vindecarea lor. De fapt, din credinta tare si iubire milostiva s-au infiintat primele institutii de caritate sau filantropie crestina. Astfel s-au nascut primele bolnite in manastiri, s-au creat primele spitale si primele farmacii, s-au construit primele case de ajutorare a orfanilor, batranilor, bolnavilor, saracilor si pelerinilor. Toate acestea sunt rodiri ale Evangheliei iubirii lui Hristos pentru oameni in lucrarea sociala a Bisericii si apoi a statelor crestine. Dumnezeu ingaduie uneori incercari, intre care si bolile, ca noi sa fim mai milostivi, mai ajutatori, mai solidari si mai sensibili la suferintele altora. Cand dam o mana de ajutor celor bolnavi, saraci si singuri, devenim si noi milostivi si iubitori de oameni ca Hristos Domnul. De fapt, daca lucreaza in noi Duhul lui Hristos, devenim mainile iubirii lui Hristos, Care, prin noi si prin alti oameni, ii ajuta pe cei suferinzi si pe cei neajutorati. Astfel lucrand, noi traim adevarul ca Biserica este Trupul tainic al lui Hristos, care prin lucrarea ei filantropica arata in lume iubirea milostiva a lui Hristos pentru oameni.In aceasta Duminica, a vindecarii slabanogului din Capernaum, ne gandim si la multimea medicilor competenti si constiinciosi, milostivi si generosi fata de pacientii lor, la multimea asistentilor si asistentelor medicale, la intreg personalul care in spitale si in centre de tratament ajuta pe cei bolnavi, unind stiinta medicala cu bunatatea lor sufleteasca, pentru a alina suferinta si a cultiva speranta si bucuria celor bolnavi.Tuturor acestora sa le aratam multa pretuire si sa rugam pe Dumnezeu sa-i binecuvinteze, dimpreuna cu toti preotii duhovnici care aduc pe cei bolnavi la Hristos, pentru vindecare sufleteasca si trupeasca, spre slava lui Dumnezeu si bucuria Bisericii. Amin (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 4 iulie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 9186

Id: 7597

Data: Jul 4, 2010

Imagine: