Dreapta credinta si rugaciunea mentin unitatea BisericiiDuminica a VII-a dupa Sfintele Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic) Ioan 17, 1-13'In vremea aceea Iisus, ridicandu-Şi ochii catre cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca, precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit. Şi acum, preaslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine mai inainte de a fi lumea. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine, caci cuvintele pe care Mi le-ai dat Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit si au crezut ca Tu m-ai trimis. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ei sunt ai Tai. Şi toate ale Mele sunt ale Tale si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei. Şi Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau pe cei pe care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau pe cei pe care Mi-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat numai fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. Iar acum vin la Tine si pe acestea le graiesc in lume, pentru ca bucuria Mea sa o aiba deplin in ei.'† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneDuminica a saptea dupa sarbatoarea Sfintelor Pasti, numita si Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic, este consacrata marturisirii dreptei credinte si unitatii Bisericii. In primul rand, dreapta credinta inseamna marturisirea dumnezeirii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Cand Biserica a intocmit calendarul, a stabilit ca aceasta duminica, a saptea dupa Pasti, care precede marea sarbatoare a Pogorarii Duhului Sfant si care urmeaza dupa Inaltarea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, sa fie o duminica de pomenire a Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325. De ce? Intrucat in vremea lor foarte multa lume s-a ratacit de la dreapta credinta, urmandu-l pe ereticul Arie care spunea ca Dumnezeu adevarat este numai Tatal, Fiul nefiind Dumnezeu adevarat, ci doar o faptura indumnezeita, cei 318 Sfinti Parinti, adunati in Sinodul I ecumenic de la Niceea, in anul 325, au marturisit ca Iisus Hristos este'Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut, mai inainte de toti vecii; Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut; Cel deofiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut; Care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut Om; si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat; si a inviat a treia zi, dupa Scripturi; si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui; si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit.' Duminica celor 318 Sfinti Parinti, legatura intre sarbatoarea Inaltarii Domnului si sarbatoarea Pogorarii Duhului SfantMarturisirea dumnezeirii Mantuitorului Iisus Hristos inseamna si ca Cel ce S-a inaltat la ceruri este Cel ce S-a pogorat din ceruri: a coborat din ceruri Fiul lui Dumnezeu Cel nevazut si S-a inaltat la ceruri Fiul lui Dumnezeu Cel vazut prin umanitatea Sa, vazut in trupul Sau omenesc; a coborat pe pamant Dumnezeu Fiul, ca sa devina si Fiul Omului, si astfel sa Se inalte intru slava la ceruri Dumnezeu-Omul, pentru a darui oamenilor harul indumnezeitor al Preasfintei Treimi. Prin urmare, Sfintii Parinti care au marturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut Om, sunt pomeniti tocmai in aceasta duminica, indata dupa sarbatoarea Inaltarii intru slava a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ca sa intelegem ca prin marturisirea dreptei credinte in Iisus Hristos omul dobandeste slava vietii vesnice.In acelasi timp, duminica aceasta, inchinata pomenirii Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic, este si o pregatire pentru sarbatoarea urmatoare, a Pogorarii Sfantului Duh, sarbatoare care aminteste de constituirea Bisericii Mantuitorului Iisus Hristos prin pogorarea Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli, trimis de catre Dumnezeu Tatal impreuna cu Dumnezeu Fiul, Cel inaltat la ceruri, ca prin Duhul Sfant sa se adune laolalta, in iubirea Preasfintei Treimi, persoane diferite din neamuri diferite si din locuri diferite, unite intre ele prin credinta comuna in Iisus Hristos si prin harul Duhului Sfant. Asadar, Inaltarea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos intru slava este o pregatire pentru Pogorarea Sfantului Duh intru smerenie, ca pe cei smeriti sa-i inalte intru slava Preasfintei Treimi descoperita noua de Hristos Domnul. Desi inaltat intru slava la ceruri, totusi, prin lucrarea Sfantului Duh, Hristos ramane prezent si lucrator in Biserica Sa pana la sfarsitul veacurilor. Cu alte cuvinte, Inaltarea la ceruri a Mantuitorului nostru Iisus Hristos nu inseamna despartirea Lui de cei care cred in El, ci inceputul unui alt mod al prezentei Lui in lume, nu una fizica, vazuta, ci o prezenta duhovniceasca, in Duhul Sfant. De aceea, inainte de a Se inalta la cer, Mantuitorul Iisus Hristos a fagaduit ucenicilor Sai: 'Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului' (Matei 28, 20). Iar Biserica serbeaza aceasta prezenta, nevazuta dar reala, a lui Hristos in toate slujbele ei, iar in modul cel mai deplin in Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.Hristos Domnul Se roaga pentru unitatea Bisericii SaleEvanghelia de astazi ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos, inainte de patimirea, moartea, invierea si inaltarea Sa la ceruri, S-a rugat pentru Ucenicii si Apostolii Sai si pentru cei care vor crede in El ca urmare a propovaduirii Evangheliei de catre Sfintii Apostoli. El S-a rugat ca Dumnezeu Tatal sa-i pazeasca, in lume, dupa ce El, prin moarte si inviere, va trece din lumea pamanteasca la viata cereasca. Aceasta rugaciune este numita si rugaciunea arhiereasca a Mantuitorului Iisus Hristos, rostita inainte de patimirile Sale (cf. Ioan 17, 1-13). Inainte de a trece prin suferinta Crucii,Mantuitorul Iisus Hristos S-a rugat pentru Biserica Lui, care se va raspandi in toata lumea de-a lungul veacurilor. El S-a rugat ca toti cei care cred in El 'sa fie una', adica sa traiasca in comuniune dupa cum Tatal si Fiul sunt una, adica traiesc in comuniune desavarsita, in daruire reciproca de iubire sfanta. El Se roaga pentru unitatea Bisericii, deoarece stie ca lumea pacatului este plina de ispite si dezbinari, mai ales ca urmare a lucrarii diavolului, a 'dezbinatorului', care cauta sa invrajbeasca pe oameni si sa-i separe. Prin aceasta, Mantuitorul Iisus Hristos ne arata ca nu este suficient sa vorbim despreunitatea Bisericii, ci trebuie sa ne si rugam pentru ea;sa ne rugam ca sa putem pastra impreunadreapta credinta, sa ne rugam ca sa putem pastra impreunadreapta vietuiresi sa ne rugam ca sa putem pastra impreunasfanta unitatea iubirii fratesti sau comuniunea laolalta intre toti cei care cred in Tatal, Fiul si Sfantul Duh, adica in Sfanta Treime, ca fiind singurul Dumnezeu adevarat, Izvorul vietii, al iubirii si al bucuriei vesnice.Mantuitorul Iisus Hristos nu vorbeste despre unitatea Bisericii intr-o predica, ci in stare de rugaciune, stiind cat de greu este ca intr-o lume a pacatului si a dezbinarii sa fie pastrata si promovata unitatea sau comuniunea de credinta si viata sfanta. Totodata, El stie ca Tatal asculta rugaciunea Fiului, intrucat Fiul a pazit, ca Pastor al ucenicilor Sai, pe cei incredintati Lui de catre Tatal. De aceea, Hristos Domnul spune: 'I-am pazit si le-am facut lor cunoscutnumeleTau', adica numele de Tatal al unui Fiu vesnic, 'Şi n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii' (Ioan 17, 6; 12), adica Iuda Iscarioteanul. Cu alte cuvinte, Iuda s-a pierdut, adica s-a despartit de Hristos si de ucenicii Sai, nu pentru ca Hristos l-ar fi umilit sau l-ar fi alungat, ci pentru ca el de bunavoie s-a despartit de Hristos, deoarece a iubit banii din lumea pamanteasca mai mult decat pe Hristos Domnul, Facatorul cerului si al pamantului si Mantuitorul lumii.In Evanghelia de astazi vedem si grija sfanta a Arhiereului, adica a Marelui Preot sau a Pastorului Cel Bun, pentru ucenicii Sai, pentru oamenii incredintati Lui spre pastorire, adica spre a fi hraniti si adapati spiritual cu adevarul Evangheliei si cu darurile Duhului Sfant. De aceea, aceasta rugaciune arhiereasca a Mantuitorului Iisus Hristos devine lumina vie pentru grija parinteasca a pastorilor duhovnicesti fata de cei pe care-i pastoresc pe calea mantuirii; indeosebi, lumina vie pentru responsabilitatea pastorala a arhiereilor care conduc eparhii, adica pastoresc cler si popor. Iata inca un motiv pentru care Biserica a randuit ca aceasta duminica, a saptea dupa Sfintele Pasti, care precede Duminica Pogorarii Duhului Sfant, sa fie consacrata Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic si sa fie citita Evanghelia care contine rugaciunea lui Iisus pentru unitatea Bisericii. Acesti Sfinti Parinti Episcopi, adica arhipastori ai preotilor, diaconilor si credinciosilor din eparhiile lor, aveau datoria de a pazi dreapta credinta in fata ereziilor, a dezbinarilor sau schismelor de tot felul.Cand marturisim cu deplina credinta dumnezeirea lui Hristos, ne unim cu ElDreapta credinta a Sfintilor Parinti de la Niceea formeaza primele sapte articole din Simbolul de credinta sau din Crezul ortodox. Sfintii Parinti ne invata ca daca marturisim dumnezeirea lui Hristos intram in legatura spirituala cu El.Iar daca ne unim cu Hristos, Izvorul Invierii si al vietii vesnice(cf. Ioan 11, 25-26),prin credinta, rugaciune, impartasirea cu Sfintele Taine si fapte bune, ne mantuim, adica dobandim viata vesnica.Insa daca Hristos Domnul nu este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, atunci tot ceea ce a facut El pentru noi nu este lucrare mantuitoare, deoarece numai Dumnezeu Cel vesnic poate sa daruiasca oamenilor viata vesnica. De aceea, in rugaciunea Mantuitorului pentru unitatea Bisericii, pe care am ascultat-o in Evanghelia de astazi, se spune ca Dumnezeu Tatal I-a dat Fiului puterea sa daruiasca viata vesnica celor ce cred in El: 'I-ai dat stapanire peste toata faptura, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui' (Ioan 17, 2). Deci Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic, S-a facut Om ca sa daruiasca oamenilor viata vesnica. In acest sens, Sfantul Atanasie al Alexandriei, mare aparator al credintei ortodoxe la Sinodul I ecumenic de la Niceea, invata ca daca Hristos nu este Dumnezeu, El nu poate indumnezei pe om. Daca Hristos nu este Dumnezeu vesnic, ci un om oarecare, El nu poate darui oamenilor viata vesnica. Iata de ce lupta pentru dreapta credinta este lupta pentru mantuire sau pentru a dobandi viata vesnica. Nu orice credinta este mantuitoare, ci numai dreapta credinta sau credinta ortodoxa, care inseamna marturisirea dumnezeirii Mantuitorului Iisus Hristos si unirea cu El, intrucat El este nedespartit de Tatal si de Sfantul Duh. Astfel, prin Iisus Hristos ne impartasim haric de viata, iubirea si bucuria Preasfintei Treimi, 'caci prin El avem apropierea catre Tatal, intr-un Duh' (Efeseni 2, 18).Crezul ortodox, sinteza dreptei credinte a Bisericii lui HristosAceasta duminica, a saptea dupa Sfintele Pasti, ne cheama sa pastram dreapta credinta, mai ales astazi, intr-o lume din ce in ce mai tulburata si mai ratacita din punct de vedere spiritual. Ea ne cheama sa marturisimCrezul ortodox asa cum ni l-au lasat noua mostenire Sfintii Parinti de la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325, si cei de la Sinodul al II-lea ecumenic, care s-a tinut la Constantinopol in anul 381, cand s-a formulat partea a doua a Crezului ortodox,pe care il rostim la Botez si la fiecare Sfanta Liturghie, intrucat reprezinta credinta noastra ortodoxa in forma concentrata.Aceasta credinta apostolica, formulata de Sfintii Parinti ai Bisericii la primele doua sinoade ecumenice, iar apoi talcuita de Biserica in cartile de slujba si in cartile de teologie, estelumina vietii crestine si temelia mantuirii sau a dobandirii vietii vesnice. Insa pentru a pastra dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe trebuie sa cunoastem bine Crezul ortodox, sa il invatam pe de rost, noi si copiii nostri. De asemenea, trebuie sa avem in casele noastre cartea numita 'Invatatura de credinta ortodoxa' sau 'Catehismul', care se tipareste mai des tocmai pentru a cunoaste mai bine credinta noastra ortodoxa si modul de a trai duhovniceste in Biserica si in societate. Deci Duminica a saptea dupa Pasti ne indeamna sa pastram dreapta credinta, sa ii crestem pe copiii si pe tinerii nostri in dreapta credinta, sa nu ne lasam amagiti de rataciri, de tot felul de grupari religioase care se considera trimise de Dumnezeu, dar care, de fapt, cauta sa-i rupa pe ortodocsi de Biserica Sfintilor Apostoli si a Sfintilor Parinti si sa-i atraga la gruparea sau comunitatea lor despartita de 'credinta data sfintilor o data pentru totdeauna' (Iuda 1, 3).Numai in comuniunea Sfintilor se pastreaza dreapta credintaDuminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic ne invata si adevarul ca dreapta credinta nu se pastreaza de unul singur, in izolare, ci in comuniune de gandire, de marturisire si de vietuire cu Biserica, dupa cum Sfintii Parinti adunati in Sinodul de la Niceeaau marturisit impreunadreapta credinta si au respins ratacirea sau erezia lui Arie. Cu alte cuvinte, dreapta credinta se pastreaza in Biserica si de catre Biserica, iar Sfantul Sinod este glasul Bisericii luminat de Duhul Sfant, pentru a marturisi dreapta credinta si a pastra astfel comuniunea vie cu Preasfanta Treime, Izvorul vietii vesnice. Daca ne rupem de Sfanta Biserica, nu mai suntem dreptcredinciosi si dreptmaritori crestini, deoarece numai in comuniunea Sfintilor din toate timpurile se pastreaza dreapta credinta mantuitoare si sfintitoare. De aceea, un episcop ortodox nu poate fi hirotonit de catre un singur episcop, ci de catre cel putin trei episcopi care au confirmat marturisirea lui de credinta ortodoxa, ca sa se arate astfel legatura acestui nou episcop cu intreg episcopatul ortodox din lume, cu Biserica Ortodoxa intreaga. De asemenea, oricat am fi de inteligenti sau de invatati, niciodata nu trebuie sa interpretam singuri, de capul nostru, Sfanta Scriptura, ci impreuna cu Sfanta Biserica, impreuna cu Sfintii Parinti ai Bisericii din toate veacurile si din toate locurile, impreuna cu toti pastorii sufletesti, episcopii si preotii ortodocsi care pastoresc sau indruma comunitatile crestine pe calea mantuirii. Prin urmare, dreapta credinta inseamna temelia mantuirii noastre, a dobandirii vietii si fericirii vesnice. Iar daca pierdem dreapta credinta, pierdem darul vietii vesnice, intrucat pierdem certitudinea drumului celui adevarat al mantuirii. Dreapta credinta ne cheama insa si ladreapta vietuire,adica ne cheama la pocainta pentru pacate si la ridicarea din pacate, la cresterea in virtuti, la fapte bune de milostenie si de ajutorare a semenilor nostri. Dreapta credinta ne cheama si la o dreapta lucrare misionara, aceea de-a transmite Evanghelia iubirii Mantuitorului Iisus Hristos, prin cuvant si fapta, generatiei viitoare, copiilor si tinerilor, prin educatie religioasa in familie, in biserica si in scoala, astfel ca, din neam in neam sau din generatie in generatie, sa Il marturisim pe Hristos Cel Milostiv si Iubitor de oameni si sa ne punem in El nadejdea mantuirii si a vietii vesnice.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic si ale tuturor Sfintilor, sa pastram dreapta credinta ca fiind cel mai mare dar spiritual al vietii, sa crestem in ea si in sfintenia pe care ne-o daruieste ea, si astfel sa dobandim si sa traim bucuria despre care vorbeste Mantuitorul in Evanghelia Sa zicand: 'ca bucuria Mea sa o aiba deplin in ei' (Ioan 17, 13), adica sa avem bucuria de a fi ortodocsi sau dreptcredinciosi crestini si bucuria de a trai in lume cu nadejdea mantuirii si a vietii vesnice. Amin!Text revizuit de autor in anul 2011

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1011

Id: 14184

Data: Jun 4, 2011

Imagine: