Prima incercare importanta de formulare a unui Crez pe care o descoperim in cursul istoriei crestine apare in perioada cuprinsa intre anii 200-250 d.Hr. Crezul roman-apostolic este, de fapt, rezultatul tuturor incercarilor de precizare si receptare corecta a elementelor credintei crestine. Forma sa incipienta aminteste foarte mult de credinta marturisita in cadrul Crezului niceo-constantinopolitan. Prin urmare, am decis sa analizam continutul sau in cadrul acestui material, urmand ca, in alte articole dedicate acestei sectiuni, sa discutam si talcuirea amanuntita a acestuia, efectuata de Rufin de Aquileia in jurul anului 404.Epistola Apostolilor si papirusul de la Der-Balyzeh (200 d.Hr.)Inainte de a trece la textul crezului roman-apostolic, trebuie sa amintim doua marturisiri de credinta mult mai reduse ca dimensiuni, care au aparut cu putin timp inaintea sa. Prima dintre ele este continuta de asa-numita Epistola a Apostolilor, un text notat in regiunea Asiei-Mici, intre 160 si 170. Aici este specificata credinta 'intr-Un Tata, Domn a toate, in Iisus Hristos Mantuitorul nostru, in Duhul Sfant Mangaietorul, in sfanta Biserica si in iertarea pacatelor' (Canonul Ortodoxiei, vol.I, trad. Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis/ Stavropoleos, Sibiu, 2008, p.559). Fara indoiala, aceasta marturisire de credinta pastreaza un caracter baptismal, fiind probabil folosita in cadrul slujbei Botezului. Catehumenii rosteau acest text sau raspundeau afirmativ la anumite intrebari cu continut asemanator. Este interesant ca, in afara sustinerii invataturii despre Sfanta Treime, acest text discuta si lucrarea fiecarei Persoane. Tatal domneste peste toate, in timp ce Fiul este Cel care a lucrat mantuirea noastra, iar rolul Duhului Sfant este cel de Mangaietor, un termen cu o vechime liturgica apreciabila. De asemenea apare credinta in sfanta Biserica, un element observabil peste aproape 80 de ani la Sfantul Ciprian al Cartaginei, care va accentua in mod deosebit dezvoltarea unei ecleziologii corecte. Cel de-al doilea text, notat pe papirusul descoperit in localitatea egipteana Der-Balyzeh si datat in jurul anului 200 d.Hr., aduce o precizare in plus legata de ultima afirmatie: 'Cred intr-Unul Dumnezeu Tata Atoatetiitor, in Fiul Lui Unul-Nascut Domnul nostru Iisus Hristos, in Duhul Sfant, in invierea carnii si in sfanta Biserica catolica' (Canonul Ortodoxiei, p.559). Aici apare, intr-o circumstanta aproape singulara in acea perioada, intr-o marturisire de credinta termenul 'catolica' atribuit Bisericii. Biserica nu era numita 'catolica' pentru ca ar fi existat vreo separatie intre termenii 'catolic' si 'ortodox' in acea perioada de timp. Trebuie sa ne amintim ca sensul primar al termenului 'catolic' este 'universal'. Biserica este considerata universala. Am amintit aceste doua marturii pentru ca se vor regasi aproape in totalitate in cadrul crezului roman-apostolic care este situat ca perioada de timp intre anii 200 si 250, deci la o scurta perioada de timp fata de ambele texte citate anterior.Textul crezului roman-apostolic si adaosurile saleTextul crezului roman-apostolic nu este foarte lung, dar constituie o marturisire de credinta inchegata, care utilizeaza majoritatea elementelor intalnite mai tarziu la Sinoadele Ecumenice de la Niceea (325) si Constantinopol (381). Continutul sau este urmatorul: 'Cred in Dumnezeu, Tata Atotputernic; si in Hristos Iisus Fiul Sau Unic Domnul nostru, Care S-a nascut din Duhul Sfant si Fecioara Maria, Care sub Pontiu Pilat a fost rastignit si ingropat, a treia zi a inviat, S-a inaltat la ceruri, sade de-a dreapta Tatalui, de unde va veni sa judece viii si mortii; si in Duhul Sfant, sfanta Biserica, iertarea pacatelor, invierea carnii' (Canonul Ortodoxiei, p.559). Cuvintele subliniate cu caractere italice sunt adaugiri in cadrul textului survenite la inceputul secolului al IV-lea. Aceste adaugiri pot fi explicate foarte usor. Prima dintre ele reprezinta o intarire a credintei in dumnezeirea Fiului si o prima incercare de determinare a deofiintimii Sale cu Tatal. Deja la inceputul secolului al IV-lea avem o serie de erezii condamnate, printre care se numara atat sabelianismul modalist cat si monarhianismul. Prima dintre acestea accentua excesiv separarea celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, pana la negarea existentei unei Fiinte comune. Cea de-a doua accentua puterea absoluta a Tatalui transformand atat Persoana Fiului cat si pe cea a Duhului Sfant doar in accesorii exterioare ale Acesteia. Afirmarea caracterului Unicitatii Fiului se transforma intr-un excelent amendament impotriva ambelor erezii. Nici puterea Tatalui nu este absolutizata, nici separarea Fiului si a Duhului Sfant drept Persoane complet diferite nu este sugerata. Cea de-a doua integrare ulterioara in cadrul textului crezului roman-apostolic este si mai usor de motivat. Oricum, inexistenta integrarii iertarii pacatelor in cadrul acestui text este mult mai greu de explicat. Poate ca ar fi doar doua ipoteze in acest sens. Pe de o parte, este posibil ca acest Crez sa nu fi fost utilizat doar in cadrul practicii baptismale, lucru care a determinat excluderea acestui fragment. Pe de alta parte, este foarte posibil ca taina Pocaintei sa fi avut si ea o dezvoltare mai accentuata in aceasta perioada de timp. Reamintim cititorilor ca, in primele veacuri marturisirea comuna era destul de des intalnita. Spovedania individuala a devenit o practica obisnuita excluzand marturisirea in comun abia in secolul al IV-lea. Pe de alta parte, ambele argumente pot fi respinse cu usurinta daca observam marturisirile de credinta anterioare crezului roman-apostolic. Cel putin in exemplul papirusului de la Der-Balyzeh citat la inceputul acestui material, precum si in cadrul practicii baptismale de la Cartagina la mijlocul secolului al III-lea, iertarea pacatelor facea parte din marturisirea de credinta. Oricum, la inceputul secolului al IV-lea, acest fragment este interpolat si in cadrul textului crezului roman-apostolic.Deschidere spre Crezul niceo-constantinopolitanPropriu-zis, textul crezului roman-apostolic contine intr-o forma incipienta o mare parte din elementele Crezului niceo-constantinopolitan. De asemenea, acest text reprezinta o incununare a marturisirilor de credinta anterioare, cuprinse fie in scrierile Sfintilor Parinti, fie in texte bisericesti ramase fara un autor clar. Fata de marturisirile anterioare, crezul roman-apostolic reprezinta o imbogatire si o rezumare foarte bine efectuate, fara a exagera printr-o terminologie nespecifica sau o simpla redare inutila. Pe de alta parte, acest text anticipeaza temele principale de la Sinoadele Ecumenice petrecute la Niceea si Constantinopol: deofiintimea Fiului si a Tatalui (Niceea) si deofiintimea Duhului Sfant cu celelalte doua Persoane (Constantinopol). Insa, crezul roman-apostolic mai prezinta un punct de interes major si anume dezvoltarea pe larg a marturisirii Iconomiei lui Dumnezeu. Lucrarea de mantuire efectuata de Hristos este amintita mai pe larg fata de marturisirile de credinta anterioare, inscriindu-se, asadar, in linia traditiei care va culmina cu precizarea deofiintimii Sale cu Tatal la Sinodul I Ecumenic. De asemenea, in crezul roman-apostolic apare aceasta precizare a divino-umanitatii Mantuitorului: 'S-a nascut din Duhul Sfant si Fecioara Maria', o precizare foarte importanta, care, dupa aparitia Crezului niceo-constantinopolitan, va fi si mai dezvoltata. Acest aspect va fi samanta dogmei hristologice dezvoltate la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon. De altfel, trebuie sa intelegem ca textul Crezului ortodox contine in sine asemenea unui rezumat de credinta toate aspectele esentiale ale invataturii crestine. Este, insa, important sa descoperim si marturisirile de credinta anterioare acestuia pentru a observa cum s-a dezvoltat invatatura de credinta crestina. Subliniem inca o data ca textele Crezului si ale marturisirilor de credinta anterioare si, asa cum vom vedea, si cateva exemple posterioare nu au aparut datorita unei creativitati individuale, ci au fost rodul cresterii duhovnicesti a comunitatilor crestine in cursul timpului. Invatatura de credinta nu poate fi rodul unei creativitati personale si, asa cum vom observa in materialele urmatoare dedicate talcurii crezului roman-apostolic de Rufin de Aquileia, nici comentariile referitoare la elementele credintei nu pot fi facute la intamplare, ci respectand anumite criterii (Articol realizat de Adrian Agachi si publicat in Ziarul Lumina din data de 7 aprilie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 864

Id: 5534

Data: Apr 7, 2010

Imagine: