Astazi, 5 decembrie 2009, la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus va avea loc slujba Parastasului la 40 de zile pentru parintele arhimandrit Teofil Paraian, trecut la Domnul in data de 29 octombrie 2009., informeaza 'Ziarul Lumina.' Slujba va fi precedata de Sfanta Liturghie, care se va oficia de la ora 9:30 de catre PS Andrei Fagarasanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. In continuare, de la ora 12:00, se va oficia slujba Parastasului la 40 de zile pentru parintele Teofil Paraian, slujba la care va participa IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului, PS Andrei Fagarasanul si PS Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei. Parintele Teofil Paraian a fost considerat duhovnicul bucuriei crestine, omul sperantei si al iubirii curate si sincere. Din acest motiv, cuvintele sale raman pentru toti cei iubitori de mantuire un model de viata duhovniceasca si un program de angajare crestina. De la parintele Arsenie Boca parintele Teofil a preluat recomandari de viata duhovniceasca, precum: nici abuzul, nici refuzul (referindu-se la cumpatarea conjugala); indreptarul de viata (oxigen, glicogen, pastrarea hormonilor, somn, conceptie crestina de viata), dar si afirmatii de genul: Cine face curte, nu face carte, Sa-ti feresti capul de frig si de prostie. Referindu-se la mostenirea pe care parintele Arsenie i-a lasat-o, in volumul autobiografic Cine sunt eu. Ce spun eu despre mine, parintele Teofil spunea: Am fost un om al bucuriei. Sunt un raspanditor de bucurie, un lucrator de bucurie. Asa e formatia mea. Asa m-a lasat pe mine Dumnezeu: cu o inclinare spre multumire, spre bine. Şi asta e mostenirea mea de la parintele Arsenie.Ne-a lasat frumoase ziceri duhovnicesti, pe care, amintindu-ni-le, il vom simti pe duhovnicul tinerilor aproape: Ceea ce faci, te face! Omul devine ce realizeaza, In mintea stramba si lucrul drept se stramba, Ganditi frumos!, Pace celor ce vin. Bucurie celor ce raman. Binecuvantare celor ce pleaca.Un cuvant ce revenea adesea in experienta parintelui Teofil era cel de angajare. El insusi fusese un om al deplinei angajari, prin care a reusit sa depaseasca barierele neputintei trupesti, si de aceea solicita angajare la lucrare, osteneala si nevointa duhovniceasca. Sfintia sa ne-a lasat un adevarat program de implicare in viata crestina autentica. Esenta acestuia o constituia dragostea fata de Sfanta Biserica, manifestata prin participarea plina de traire si simtire la Sfanta Liturghie; rugaciunea de dimineata, de seara si la masa; lecturarea, zilnic, a cel putin doua capitole din Noul Testament si cugetarea asupra celor citite; lucrarea rugaciunii de toata vremea, pe care o considera o adevarata respiratie a sufletului si convorbire cu Parintele Ceresc, precum si prin postul ortodox, cale a apropierii de Dumnezeu. Atunci cand se referea la Sfanta Litughie, o considera o culme a rugaciunii si recomanda participarea efectiva la fiecare sfanta slujba. Ne cerea sa fim nu martori pasivi, ci slujitori sau savarsitori activi ai ei, in sensul ca fiecare cuvant sau gest sacramental sa se imprime in sufletul nostru si sa il schimbe in bine. Duhovnic al esentelor, parintele Teofil ne sfatuia sa depasim formalismul si legalismul, formulele prefabricate si cliseele stereotipe si sa se descoperim ratiunea launtrica a fiecarui lucru si cu atat mai mult a realitatilor vietii crestine. Despre rugaciune vorbea cu placere si o lucra staruitor. Indemnurile sale au valoare antologica: Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie ori indemnul filocalic Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea ta, ca atunci cand Il vei uita sa Isi aduca El aminte de tine. Pentru sfintia sa rugaciunea nu echivala cu o repetare mecanica a unor texte sau formulare crestine, ci presupunea simtirea prezentei si a lucrarii lui Dumnezeu alaturi de noi. Rugaciunea neincetata pe care o pretindea ucenicilor sai nu trebuie inteleasa ca o simpla repetare continua a unei formule de rugaciune, ci ca o stare, constiinta prezentei lui Dumnezeu, constiinta care izvoraste din preamarirea Lui. Parintele ne indemna la o rugaciune vie, la implinirea Evangheliei crestine. Programul acesta de viata duhovniceasca se baza pe cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos, pastrate in mod deosebit in Sfintele Evanghelii. De aici si recomandarile parintelui de aprofundare a Scripturii. Fiind intrebat in legatura cu programul de lectura biblica, parintele spunea: Eu recomand celor care se lasa indrumati de mine sa citeasca in fiecare zi doua capitole din Noul Testament, incepand cu Evanghelia de la Matei, continuand cu celelalte Evanghelii, si apoi sa citeasca inca o data si inca o data, de trei ori Evangheliile una dupa alta, dupa aceea fiecare carte din Noul Testament sa o citeasca de trei ori in parte, Faptele Apostolilor o data, de doua ori, de trei ori, Epistola catre Romani o data, de doua, de trei ori si asa mai departe pana la sfarsitul Noului Testament. Insistenta asupra importantei lecturarii si meditarii asupra cuvintelor scripturistice izvora din convingerea adanca a parintelui ca prin cuvintele Scripturii Hristos Se adreseaza fiecaruia dintre noi, luminandu-ne viata si aratandu-ne calea. La aceasta suma de fapte crestine se adauga lucrarea postului, pe care parintele, in acord cu sublima credinta crestina, nu il intelegea doar ca o infranare trupeasca, ci o reala parasire a pacatului, dupa vechea zicere: Nu postim numai de bucate, ci trebuie sa postim si de pacate. In gandirea si trairea parintelui Teofil intreaga osteneala duhovniceasca, angajarea crestina trece prin mai multe etape, care sunt tot atatea trepte ale bucuriei si desavarsirii. Fiecare a fost numita cu un cuvant din limba greaca: Teopist - credincios lui Dumnezeu; Teodul - slujitor al lui Dumnezeu; Teognost - cunoscator al lui Dumnezeu; Teofil - iubitor al lui Dumnezeu; Macarie - Fericitul. Treptele acestei scari devin astfel, in talcuirea parintelui Teofil, credinta, slujirea lui Dumnezeu, cunoasterea Lui, iubirea Sa, toate acestea conducand spre adevarata si nepieritoarea fericire. Urcand treptele acestei scari duhovnicesti, parintele Teofil, precum sincer marturisea, si-a gasit in credinta ortodoxa adevarata bucurie si implinire: Am dus o viata frumoasa cu care ma pot prezenta in fata lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Ma gandesc uneori: «Cand va fi sa ma prezint inaintea lui Dumnezeu, ce I-as spune eu lui Dumnezeu?». Şi m-am gandit ca ar putea zice Dumnezeu: «Ştii ceva? Pe tine tot asa te las si-n vesnicie». Şi eu as zice: «Slava Ţie, Doamne, slava Ţie»! Şi m-am mai gandit asa, ca as zice in fata lui Dumnezeu: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul» si «Slava Ţie, Doamne, slava Ţie!».

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 824

Id: 3645

Data: Dec 5, 2009

Imagine: