Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a oficiat sâmbătă Sfânta Liturghie la Mănăstirea Putna, care și-a sărbătorit unul dintre ocrotitori, pe Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei. Episcopul vicar a vorbit despre implicarea socială a sfântului și exemplul de verticalitate morală pe care l-a oferit mai-marilor vremii, ajutând poporul apăsat de o taxă împovărătoare.

„În Sfânta Evanghelie după Ioan, de două ori s-a spus că păstorul cel bun sufletul și-l pune pentru oile sale”, a spus Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul. „Un păstor bun nu poate dormi când știe că se întâmplă ceva care îngreunează turma. Și așa a fost Sfântul Iacob Putneanul.”

„El și-a pus sufletul pentru credincioșii pe care i-a păstorit pentru că mai întâi el și-a pus sufletul în mâna lui Dumnezeu. El s-a dat pe sine lui Dumnezeu încă de la 12 ani”, a explicat ierarhul, referindu-se la faptul că sfântul a intrat în obștea Mănăstirii Putna la vârsta de 12 ani.

Sfântul s-a îngrijit de cele duhovnicești și i-a purtat în rugăciune pe păstoriți, a precizat el, dar nu a ezitat să se implice nici în treburile cetății atunci când a fost nevoie.

„Poate ar părea nepotrivit ca un călugăr smerit să se implice în problemele vremii. Sf. Iacob n-a gândit așa”, a precizat Preasfințitul Părinte Damaschin. „Pentru că el s-a identificat cu poporul său.”

Făcător de pace

Ierarhul a menționat momentele în care sfântul a făcut pace socială: în 1758, l-a convins pe hanul tătarilor să înceteze prădarea Moldovei, iar în anul următor a potolit o răscoală, impunând domnitorului să împlinească unele cerințe ale poporului, pentru pacificarea țării.

Cea mai vizibilă implicare a sfântului a fost în cazul impozitului numit „văcărit”.

Domnitorii fanarioți, care își cumpărau scaunul de la sultan, își plăteau creditorii recuperând banii prin impozite mari impuse poporului. Oamenii, chiar și cei care nu aveau vaci sau alte animale mari, erau obligați să plătească dări uriașe.

„Atât de necăjiți erau cu această taxă, încât nici nu-și doreau să aibă copii, pentru că nu știau dacă o să aibă cu ce să-i crească”, a explicat ierarhul.

„Sf. Iacob a participat în repetate rânduri la acțiuni de blestem, de legare” a acestei practici, a precizat părintele episcop vicar. El a explicat cadrul solemn în care erau făcute „blestemele” – practic, jurăminte prin care cei cu putere de decizie se legau să nu mai impună astfel de taxe.

S-a ținut de cuvânt

În 1756, când Domnul Constantin Racoviță s-a gândit să reintroducă birul văcăritului, Mitropolitul Iacob l-a convins să renunțe sub jurământ („blestem”).

Dar presiunea ca mitropolitul să dezlege blestemul asupra birului (pentru că altfel nimeni nu îndrăznea să-l reintroducă) a fost atât de mare, încât, în 1760, pentru a evita o criză în țară, sfântul a părăsit de bunăvoie scaunul de mitropolit.

Nimeni nu a mai îndrăznit apoi să dezlege blestemul, iar impozitul împovărător a dispărut pentru totdeauna din Moldova.

„Întrebarea mea pentru mine, pentru dumneavoastră, pentru noi toți este: Oare pe noi ne mișcă atunci când vedem o nedreptate petrecându-se, sau trecem pe alături?”, a spus Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul.

Ierarhul a îndemnat credincioșii să fie „mai solidari” și „implicați în viața cetății, fiecare acolo unde Dumnezeu l-a rânduit”.

Foto credit: Mănăstirea Putna

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 288

Id: 73581

Data: May 15, 2021

Imagine: