Vechea raclă a Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, cea de-a doua in care au fost păstrate moaștele sale după primirea lor la București, a fost restaurată. Actuala raclă este al treilea relicvariu din istorie care a păstrat moaștele Sfantului ocrotitor al Bucureștilor și urmează să fie și ea restaurată la Atelierele Patriarhiei Romane pe parcursul anului următor.

Inițiativa aparține Părintelui Patriarh Daniel și se realizează in contextul in care, in 2024, se implinesc 250 de ani de la aducerea moaștelor sfantului la București.

Mihai Grigoriu de la Catedrala Patriarhală a realizat un istoric al raclei sfantului.

Istoricul raclei Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

Potrivit cuvintelor Sfantului Apostol Pavel, din Epistola I către Timotei, evlavia este cel mai mare caștig pe care il poate avea creștinul autentic. Intrebat ce-l ajută pe om să dobandească evlavia, Sfantul Paisie Aghioritul a răspuns: cunoașterea Sfinților ținutului nostru, ai țării noastre, ca să-i iubim și să ne legăm de ei.

Poporul roman și-a exprimat evlavia față de Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou, incă din momentul aducerii moaștelor sale la București, cunoscand că Dumnezeu, in urma rugăciunilor către alesul Său, Cuviosul Dimitrie, a făcut ca focul războiului și al robiei să se stingă, pe vrăjmași cu rușine i-a intors și boala ciumei ca un fum a pierit.

De la descoperirea in albia raului Lom și pană in anul 1864, moaștele Cuviosului au fost păstrate intr-o raclă din lemn, placată parțial cu argint.

Tradiția ca moaștele Sfinților să fie așezate intr-o raclă, din lemn sau metal, și venerate de credincioși, este una foarte veche, de aproape șaisprezece secole. Acest aspect este confirmat de descoperirea pe teritoriul țării noastre, la Niculițel, județul Tulcea, a celei mai vechi racle creștine, in care au fost păstrate osemintele Sfinților Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip. Astăzi, această raclă din lemn de brad, este expusă in Muzeul de Istorie și Arheologie din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion din Tulcea.

Este cunoscut faptul că, in decursul istoriei, moaștele Cuviosului Dimitrie au fost așezate in trei racle, in perioade diferite:

1. 1774 – 1864: racla, din lemn, in care au fost aduse cinstitele moaște din Basarabov la București;
2. 1864 – 1880: racla, din lemn, confecționată in timpul păstoririi Mitropolitului Nifon Rusăilă;
3. 1880 – prezent: racla, din argint, realizată la inițiativa episcopului Argeșului, Ghenadie Petrescu, viitorul Mitropolit Primat.

Din nefericire, datele istorice despre prima raclă și totodată, cea in care au fost aduse cinstitele moaște și asezate in Catedrala din București, in timpul Mitropolitul Grigorie al II lea, sunt foarte modeste. Singura mărturie istorică o avem consemnată in jurnalul a doi misionari scoțieni, care au vizitat Țările Romane, in data de 11 septembrie 1839, menționand că, atat racla, cat și sfintele moaște erau frumos impodobite cu aur și argint.

In această raclă moaștele Ocrotitorului Bucureștilor au fost purtate in procesiune, in vremurile grele ale Capitalei: ciuma din vremea lui Caragea, intre anii 1813 – 1815; Revoluția lui Tudor Vladimirescu, in anul 1821; seceta din 1827, această procesiune fiind condusă de Sfantul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Romanești; epidemia de holeră din timpul Generalului Pavel Kiseleff, in anul 1831 și focul cel mare din București, in 1847.

Ținand cont de rolul major in realizarea Unirii Principatelor Romane și de faptul că, in timpul păstoririi sale arhierești, s-au �petrecut mai multe evenimente importante pentru formarea Statului Roman modern, in anul 1864, Mitropolitul Nifon Rusăilă, in semn de mulțumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu, �acordă binecuvantarea pentru realizarea unei noi racle, in care să fie așezate moaștele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou. Tot in același an avea să se inființeze și Senatul Romaniei, primul președinte al acestuia fiind ales insuși Mitropolitul Nifon Rusăila.

Racla a fost confecționată din lemn și capitonată, atat in interior, cat și in exterior, cu material bisericesc, de culoare albastră, cu motive bizantine aurii.

Două procesiuni istorice sunt consemnate cu această raclă: prima amintește de seceta din primăvara anului 1867, cand Mitropolitul Nifon și Principele Carol I au inălțat, alături de credincioși, rugăciuni pentru ploaie și a doua, cea din iulie 1870, cand Bucureștiul a fost afectat de epidemia de angină difterică. Aceasta din urmă este detaliată de către maiorul Dimitrie Papazoglu, intr-o litografie, in care este reprezentat momentul purtării raclei cu sfintele moaște deasupra copiilor bolnavi. Litografia se află in Registrul General al Muzeului Municipiului București.

In arhiva eclesiarhiei Catedralei Patriarhale, in dosarul 1959, se află un referat semnat de către Arhimandritul Ghervasie Crețul, Marele Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din acea vreme, prezentat vrednicului de pomenire, Patriarhul Justinian Marina, in care se amintea despre această raclă, cu scopul de a fi introdusă in inventarul Catedralei Patriarhale.

In prezent, cea de a doua raclă se păstrează in Eclesiarhia Catedralei Patriarhale și, la inițiativa și cu binecuvantarea Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la inceputul anului 2023, aceasta a intrat intr-un proces de restaurare și infrumusețare, inlocuindu-se materialul deteriorat, cu unul nou, realizat la atelierul de broderie Altarul al Arhiepiscopiei Bucureștilor, de culoare aurie, cu broderie bizantină, avand icoana Cuviosului brodată pe interiorul capacului raclei, iar pe exteriorul capacului crucea care se aplică pe schima monahală.

In timpul procesului de restaurare s-a constatat că racla a fost capitonată de trei ori și sub ultimul strat de material au fost descoperite mai multe documente scrise de mană, in limba romană, cu caractere chirilice, care atestă vechimea și importanța acesteia. Textul a fost transliterat de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Clement Haralam, Marele Eclesiarh al Catedralei Patriarhale.

Primul document reprezintă un pomelnic, in care sunt menționați Mitropolitul Nifon Rusăila, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza și soția acestuia, Elena Doamna, ierarhi, preoți, diaconi și ostașii romani fiind semnat de Arhimandritul Ausentie, Eclesiarhul Sfintei Mitropolii, in 6 septembrie 1864.

Al doilea document, păstrat intr-o stare foarte bună, in forma unei cărți poștale, din 12/24 octombrie 1899, cu text romanesc și alfabet latin, prezintă perioada in care a fost retapițată a doua oară raclă, de către meșterul Ernst Roemer, in atelierul propriu situat in București, strada Carol I, nr 20.

Actuală raclă, din argint, a fost realizată la inițiativa episcopului Argeșului Ghenadie Petrescu (1876–1893), cu un an inainte ca forma de guvernare in Romania să devină monarhie constituțională, in anul 1880, avand pe pereții laterali, gravate in relief, scene din viața Cuviosului, iar pe capacul raclei icoana, in mărime naturală, a Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou.

Contravaloarea acestei racle a fost achitată in mare parte de către Episcopul Ghenadie Petrescu, fiind ajutat și de cațiva credincioși care aveau evlavie deosebită la Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. In acest sens, in Monitorul Oficial al Romaniei (februarie 1880, p.864) este prezentată o listă cu numele tuturor credincioșilor, precum și sumele oferite de aceștia pentru confecționarea raclei.

Meșterul acestei opere de artă nu a dorit ca numele să-i fie menționat pe racla Cuviosului, insă este amintit de către Episcopul Ghenadie Petrescu in scrisorile de corespondență cu Vasile Boerescu, Ministrul Cultelor din vremea respectivă. El s-a numit Teodor Filipov, de origine rusească, căsătorit in Romania și recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni meșteri argintari. Cele mai importante opere de artă religioasă realizate de acesta sunt raclele in care sunt așezate moaștele a doi mari sfinți iubiți de poporul roman: Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor și Sfanta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș.

Pană in anul 1932, cand Catedrala Patriarhală a fost inchisă pentru ample lucrări de restaurare, in timpul primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea, racla cu sfintele moaște se afla in stanga naosului, langă treptele care permit accesul in Sfantul Altar. In decembrie 1933, in peretele despărțitor dintre pronaos și naos s-a amenajat o nișă, din marmură albă, avand pictată in interior, in tehnică frescă, icoana Cuviosului in mărime naturală, de pictorul Dimitrie Belizarie și un postament, tot din marmură, pe care se află așezată, spre inchinarea credincioșilor, racla cu cinstitele moaște.

Incepand cu anul 1880, in racla din argint, Ocrotitorul� spiritual al Bucureștilor a fost purtat in procesiuni, pe teritoriul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, in diferite momente istorice: procesiunile pentru ploaie din Arhiepiscopia Bucureștilor, �Episcopia Sloboziei și Călărașilor și Episcopia Giurgiului, intre ani 1920-1989; procesiunea din anul 1936, cu ocazia resfințirii Catedralei Patriarhale, cand racla cu sfintele moaște a fost adusă din Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale Sfantul Mare Mucenic Gheorghe și așezată in Catedrală, in noua nișă; cutremurul din 10 noiembrie 1940, cand Patriarhul Nicodim Munteanu organizează o procesiune cu moaștele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, pe străzile din București; bombardamentul din aprilie 1944, cand in urma unei procesiuni in jurul Catedralei, cele trei bombe căzute langă Ansamblul Patriarhal nu au provocat pierderi de vieți omenești; purtarea in procesiune a moaștelor Sfinților Cuvioși Dimitrie cel Nou și Parascheva de la Iași, prin centrul Capitalei, in ziua de 27 octombrie 1944, spre sfarșitul celui de-al Doilea Război Mondial; generalizarea cultului Sfantului Cuvios Dimitrie, in prezența Preafericitului Părinte Justinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane și a Preafericitului Părinte Chiril, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, in data de 27 octombrie 1955; sfințirea bisericii Mănăstirii Sfinților Romani, ctitoria vrednicului de pomenire, Patriarhul Teoctist, in ziua de 28 octombrie 2006; resfințirea Catedralei Patriarhale, cu ocazia implinirii a 350 de ani de la zidirea sfantului lăcaș, cu mențiunea că in perioada 21 mai – 24 octombrie 2008, cat timp Catedrala Patriarhală, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, s-a aflat intr-un amplu proces de restaurare și infrumusețare, racla cu sfintele moaște a fost așezată la inchinare in Catedrala Mitropolitană Sfantul Spiridon – Nou din București.

Incepand cu anul 2008, cu ocazia hramului de toamnă al Catedralei Patriarhale, racla cu moaștele Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou este purtată in procesiunea numită Calea Sfinților, pe traseul Catedrala Patriarhală, Strada Patriarhiei, Bulevardul Regina Maria, Crucea Brancovenească și Aleea Dealul Mitropoliei. Această procesiune a fost instituită la București de către Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL, păstrand tradiția din vremea păstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

In contextul anului 2024, cand se implinesc 250 de ani de la aducerea moaștelor Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, din Basarabi la București, la inițiativa și cu binecuvantarea Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, această raclă va intra intr-un amplu proces de restaurare și infrumusețare, la Atelierele Patriarhiei Romane, costurile fiind achitate de către Preacuviosul Părinte Arhimamdrit Zenovie Grigore, starețul Mănăstirii Nechit, județul Neamț.

�Repere bibliografice

1. Biblia sau Sfanta Scriptură, tipărită cu binecuvantarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2019;
2. Viața și Acatistul Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, lucrare publicată cu binecuvantarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012;
3. Sfantul Dimitrie cel Nou, Acatistul, Viața, Minunea săvarșită cu ocazia furării lui de Bulgari in Timpul Ocupației, Ieromonahul Teofil Ionescu de la Sf. Patriahie, Editat cu binecuvantarea IPS. Patriarh D. Dr. Miron Cristea, conținand și o prefață de P.C. Arh. I. Scriban și o pastorală a Preafericitului Patriarh, Ed. Institutului de Arte Grafice Bucovina, București, Calea Victoriei, nr 222, 1926;
4. Paraclisul și Acatistul Sfantului Dimitrie cel Nou, Basarabov, retipărit in zilele Preainalțatului și Dreptcredinciosului nostru Rege MIHAI I, cu binecuvantarea Inaltpreasfințitului și Preafericitului Patriarh al Romaniei NICODIM, de Protos. Dr. Vasile Vasilache și Diac. N. I. Șerbănescu, Ed. Bucium Ortodox, București, 1943.
5. Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești, Vol II, Trezire Duhovnicească, Ed. Evanghelismos, București, 2011;
6. † DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Călătorind cu Dumnezeu – ințelesul și folosul pelerinajului, București, Ed. Basilica, 2008;
7. Filitti Georgeta (ed.), Călători străini despre țările romane in secolul al XIX-lea, serie nouă, vol I (1800 – 1821), Ed. Academiei Romane, București, 2004;
8. Gheorghe Parusi, Cronologia Bucureștilor, 20 septembrie 1459 – 31 decembrie 1989, Zilele, faptele, oamenii Capitalei de-a lungul a 530 de ani, Compania, București, 2007;
9. Gheorghe Parusi, Cronologia Bucureștilor intocmită din document și sentiment, Compania, București, 2005.
10. I. Ionnescu – Gion, Istoria Bucureștilor, Ed. Fundația Culturală Gheorghe Marin Speteanu, București, 1998;
11. Paisie Sebastian Teodorescu Arhim. – Reședința Patriarhală – Istorie, Artă și Misiune, Ed. Basilica, București, 2017;
12. Papazoglu Dimitrie, Istoria fondărei orașului București, Capitala Regatului Roman de la anul 1330 pană la 1850, București, 1891;
13. Popescu – Lumină, colonel, Bucureștii din trecut și de astăzi, Ed. Fundația Culturală Gheorghe Marin Speteanu, București, 2007.
14. Colina Bucuriei, Volumul 1, Catedrala Patriarhală, Tipărit cu binecuvantarea Preafericitului Părinte DANIEL, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Cuvantul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București, 2008;
15. Duhul Sfant a innoit-o, Catedrala Patriarhală, Restaurare și Resfințire – 2008, Coord. Preot Mihai Hau. Tipărit cu binecuvantarea Preafericitului Părinte DANIEL, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Cuvantul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București, 2009
16. Arhiva Monitorului Oficial al Romaniei – 25 februarie 1880, p.864.
17. Predescu Marin, Redeschiderea catedralei sfintei Patriarhii, in Apostolul, 1936

Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 165

Id: 79300

Data: Oct 6, 2023

Imagine: