Perioada Postului Mare este una speciala in viata manastirilor si a bisericilor de mir. In toata aceasta perioada, biserica in ansamblul ei imbraca o haina cernita, pregatindu-se astfel pentru o mare sarbatoare. Aceasta haina cernita trimite la aspectul penitential sau de pocainta al vietii liturgice. Timp de 40 de zile suntem indemnati la calatoria postului, prin randuieli si slujbe speciale. Despre toate acestea ne-a vorbit parintele arhimandrit Timotei Aioanei, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale si exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucurestilor.Toata aceasta perioada de nevointa nu tine doar de trup. Nevointa postului este folositoare si trebuincioasa nu numai pentru trup, ea e folositoare si trebuincioasa in primul rand pentru minte si pentru inima. 'In acest timp liturgic al postului, caracterul slavoslovic este inlocuit cu unul de pocainta si in toata aceasta perioada cantarile sunt exclusiv de pocainta, exceptie facand sfarsitul saptamanii, cand randuiala revine la normal prin savarsirea Liturghiei depline', ne-a spus parintele arhimandrit Timotei Aioanei.Biserica imbraca straie cernitePe langa acest aspect de pocainta al cantarilor, al rugaciunilor, al randuielilor liturgice, insesi sfintele lacasuri se imbraca in haine cernite. Vesmintele luminoase de la Sfanta Masa, dvera si acoperamintele de la icoane sunt schimbate cu unele negre, fapt care se vede de la simpla intrare in biserica. Ne este aratat si prin aceasta ca ne aflam intr-o perioada de doliu, de tristete, cand ne aducem aminte si plangem impreuna pentru Hristos, stiind de patimile ce vor urma.Exemplele pe care biserica le-a pus inainte atat in timpul Canonului cel Mare, cat si prin viata pilduitoare a Cuvioasei Maria Egipteanca si a Sfantului Ioan Scararul, care sunt modele de pocainta, pun in evidenta urcarea spre cer pentru cei desavarsiti sau intoarcerea de la pacat pentru cei care au experiat greutatea acestuia.Monahii au o pravila mai bogataOrice credincios care intra intr-o biserica de mir, dar mai ales intr-o manastire, observa o intensificare a programului liturgic, a programului de rugaciune particular si a celui savarsit in cadrul slujbelor. 'In manastiri sunt foarte multi monahi care au ramas iubitori de pravila. Sunt oameni care se apleaca multe ceasuri pe zi deasupra ceaslovului, a psaltirii, oameni care iubesc meditatia si rugaciunea. Toate modelele pe care ni le pune inainte biserica in aceasta perioada ne amintesc ca la capatul acestei scari pe care urca monahii si credinciosii din parohii ii asteapta o rasplata vesnica si cred ca fiecare monah ravnitor se intreaba in fiecare zi ce sa faca pentru a trai vesnic. Pentru cei care se roaga, pentru cei care urmeaza exemplul parintilor asezati inaintea noastra, in perioada Postului Mare, care au in comun marea iubire fata de Dumnezeu, perioada Postului Mare este atat pentru monahi, cat si pentru credinciosi o perioada de intoarcere catre Dumnezeu, o jertfa personala pe care noi o putem aduce. Dumnezeu vrea sa intalneasca la noi inima curata si smerita. Inima curata, putin post si pocainta in tacere arata dragostea noastra fata de Dumnezeu', ne-a mai spus arhimandritul Timotei Aioanei.De asemenea, in biserica se observa pe tot parcursul Postului Mare o imbogatire a rugaciunilor, a numarului de psalmi care se citesc. In mod frecvent, in timpul Postului se savarseste in Biserica Pavecernita cea Mare, impreuna cu citirea unor canoane de la unii sfinti pe care nu-i mai putem cinsti in mod deosebit sambata si duminica. Slujba sfintilor din anumite zile este mutata si se citeste la aceste Pavecernite Mari din timpul saptamanii, de luni pana vineri.La inceputul Postului Mare, precum si in cea de-a cincea saptamana, bisericile rasuna de cantarile line, ale Canonului Sfantului Andrei Criteanul, care se fac impreuna cu lecturarea unor cuvinte de folos din scrierile filocalice, care are loc in manastirile de traditie. Parintele Timotei Aioanei a subliniat ca 'din aceste citiri monahii trebuie sa ramana cu invataturile Parintilor, care au avut o experienta mai bogata decat a noastra, care au fost intr-o legatura foarte apropiata cu Dumnezeu, datorita vietii lor inalte si datorita iubirii lor nemarginite fata de Cer. Exemplele marilor Parinti ai bisericii noastre, care au trait cu multe veacuri inaintea noastra, raman actuale, in pofida trecerii anilor, a multimii veacurilor'.Litia cea mica pentru cei adormitiIn toata aceasta perioada de urcurs duhovnicesc spre Inviere, pe langa inmultirea rugaciunii, in manastirile de traditie, activitatile mari, comunitare, inceteaza pentru cateva zile, pentru ca acest timp sa fie dedicat special rugaciunii. Sunt multi monahi si chiar simpli credinciosi care practica in aceasta perioada post aspru, iar pentru a simti bucuria pascala, se pregatesc in mod deosebit atat din punct de vedere sufleteste, cat si trupeste, inasprind postul in prima saptamana, precum si in zilele de luni, miercuri si vineri in celelalte saptamani, dar mai ales in Saptamana Patimilor, ultima perioada in care credinciosii se pregatesc pentru marele praznic al Invierii Mantuitorului Iisus Hristos, aceasta mare bucurie si izbanda a Ortodoxiei.Saptamana Mare se deosebeste din punct de vedere liturgic si duhovnicesc de restul zilelor din Sfantul si Marele Post. In aceasta perioada sunt unele zile aliturgice, zile in care tipicul si cartile de slujba prevad ajunare, adica post pana seara. Printre randuielile specifice acestei perioade in manastiri se savarseste in fiecare zi, dupa slujba utreniei, Litia cea mica pentru pomenirea celor adormiti. Exista prevederi tipiconale care interzic ca in aceasta perioada de luni pana vineri sa se savarseasca slujba parastasului, fiind inlocuita cu cea a Litiei mici pentru cei adormiti (Articol realizat de diacon Ciprian Bara si publicat in Ziarul Lumina din data de 23 martie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 4502

Id: 5259

Data: Mar 23, 2010

Imagine: