Viata minunata a Cuvioasei Parascheva a inceput intr-un sat din apropierea Constantinopolului, Epivata, pe malul Marii Marmara, unde o tanara dorea sa participe mereu la Liturghie si sa asculte cuvintele Domnului. In urma cu o mie de ani, fiica unor oameni instariti, urmand glasul Evangheliei: 'Cine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia Crucea si sa-Mi urmeze', a lasat toate, averi, parinti, prieteni si L-a urmat pe Mantuitorul. Drumul copilei a dus catre cunoscutele manastiri din Pont si apoi in pustiul Betleemului, unde a vietuit asemenea ingerilor care-i erau aproape si-i inaltau rugaciunile catre Tronul Stapanului. Tot un inger i s-a aratat intr-o zi cerandu-i sa se intoarca in locurile natale. A facut intocmai, asemanandu-se Sfantului Alexie, omul lui Dumnezeu, fiul unui inalt patrician roman care si-a sfarsit zilele in fata Palatului parintesc nerecunoscut de slugile care-l tratau ca pe un cersetor.Dupa moartea tinerei calugarite Parascheva, trupul i-a fost ingropat pe malul marii, intr-un cimitir al saracilor de unde Dumnezeu a proslavit-o, mutandu-i-se, prin aleasa randuiala, sfintele moaste din mormant in biserica satului si apoi in vestita cetate a Constantinopolului.Prin lucrarea lui Dumnezeu, pe la mijlocul veacului al XVII-lea, moastele Sfintei Parascheva au ajuns in capitala Moldovei, fiind asezate in cea mai frumoasa biserica pe care o avea atunci tara, ctitoria marinimosului domnitor Vasile Lupu. Dupa inca 250 de ani, piosul mitropolit Iosif Naniescu aduce racla Sfintei in Catedrala mitropolitana din Iasi, in anul 1888. Doar de cateva ori, in situatii-limita, moastele au parasit catedrala: pentru cateva luni, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si in vara fierbinte a anului 1947, intr-o lunga procesiune prin satele si orasele Moldovei.M-am intrebat uneori de unde atata evlavie pentru Sfanta care ocroteste Moldova? Ar putea fi oferite cateva raspunsuri, fie ele si lapidare. Este, in primul rand, rasplata lui Dumnezeu oferita Sfintei Parascheva pentru slujirea ei jertfelnica, pentru daruirea fara margini, pentru ostenelile pustnicesti pe care le-a experiat in singuratate intreaga perioada a tineretii ei. Sfintele sale moaste inmiresmate cu darul facerii de minuni si puterea inalta a rugaciunii au uimit multimea credinciosilor in vechiul Bizant, in Serbia, Bulgaria si apoi in Moldova. Foarte rar se intampla ca oamenii sa-si manifeste atat de fierbinte evlavia fata de un sfant. Poate doar blandul ierarh Nicolae de la Mira Lichiei sa fie mai cinstit decat Sfanta Parascheva printre oamenii din popor care-L cauta pe Domnul.Pe de alta parte, s-a mai intamplat un lucru minunat. In secetoasa vara a lui 1947, dupa incercarile razboiului, moastele Sfintei au fost cerute de preoti si credinciosi sa binecuvanteze tinuturile Moldovei. Primirea de care s-a bucurat Sfanta a fost entuziasta. Batrani si tineri iesisera din case rugand-o sa se milostiveasca in momentele de mare incercare prin care treceau. Ajutorul ei nu s-a lasat asteptat. Indata dupa ce trecea printr-un loc se adunau norii, desi nu mai plouase de cateva luni, si incepea sa reverse Dumnezeu ploaie pe pamant. Oamenii se certau pur si simplu, modificand pe loc traseul pelerinajului pentru a nu pierde cumva binecuvantarea lui Dumnezeu prin rugaciunile sfintei. Astfel s-a creat o legatura puternica, indestructibila, intre poporul lui Dumnezeu si Cuvioasa Parascheva.S-a instalat apoi la putere un regim ostil Bisericii. Religia a fost scoasa din programele scolare. Insa, la marea scoala a evlaviei din casele crestinilor, Sfanta Parascheva a fost amintita intotdeauna ca mult milostiva, ajutatoare si fierbinte rugatoare. Asa vom intelege de ce, pentru multi oameni, celebri, dar si obisnuiti, odata ajunsi la Iasi, drumurile duceau mai intai la Catedrala mitropolitana si apoi la institutii renumite, universitati, scoli ori spitale cu medici vestiti.Sfanta Parascheva se afla in centrul atentiei si autoritatile comuniste n-au putut impiedica in vreun fel valul de evlavie manifestat permanent. Cand vremurile s-au schimbat, pelerinii au venit nestingheriti catre Maica Bisericilor din Moldova, iar sarbatoarea din 14 octombrie a devenit cunoscuta, cum era si firesc, pana departe, in lumea cea mare.Trebuie amintit faptul ca, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, moastele Cuvioasei au poposit pentru cateva luni la Manastirea Samurcasesti-Ciorogarla (din Postul Sfintelor Pasti pana la 27 octombrie 1944) si mai bine de doua saptamani la Catedrala patriarhala din Bucuresti. Samurcasesti-Ciorogarla era atunci o manastire modesta, care avea insa o biserica monumentala. Dincolo de vitregia vremurilor, numerosi credinciosi isi indreptau pasii si rugaciunile catre mult folositoarea Sfanta, care a ocrotit cu mijlocirea ei manastirea si asezarile dimprejur. Patriarhul Nicodim a locuit o vreme in chiliile manastiresti slujind, rugandu-se si inchinandu-se sfintelor moaste in acea perioada tulbure. Un grup de jandarmi pazea chinovia care a trait atunci o perioada importanta din istoria ei ce are deja doua veacuri de existenta. Stavrofora Lucia Bostan, harnica stareta a Manastirii Samurcasesti-Ciorogarla, a preluat din traditia locului si mi-a impartasit cateva marturii de la monahiile de altadata despre episodul aducerii moastelor Sfintei Parascheva in manastire. Printre slujitorii care l-au insotit pe patriarhul Nicodim s-a numarat atunci ierodiaconul Teoctist Arapasu, hirotonit ieromonah un an mai tarziu, iar in 1950, arhiereu. Viitorul patriarh al romanilor a slujit in biserica manastirii, vorbind din noianul amintirilor lucruri interesante legate de acest aspect. Evlavia calugaritelor fata de Sfanta Parascheva a fost pastrata mereu, chiar si dupa ziua plecarii cinstitelor moaste. Unul dintre cele trei altare ale bisericii a fost asezat sub ocrotirea Sfintei, iar marele iconar Ioan Irineu Protcenco a pictat pentru manastire o superba icoana a Cuvioasei.Cetatea Bucurestiului a primit moastele Sfintei Parascheva in ziua de 27 octombrie 1944, zi de sarbatoare si pelerinaj la Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou. Staretii manastirilor si preotii Capitalei s-au perindat, alaturi de mii de oameni, la racla Cuvioasei, multi dintre contemporanii evenimentului vorbind si altora despre comuniunea sfintilor si bucuriile credinciosilor din acele zile. Hotararea initiala in legatura cu plecarea in refugiu a moastelor Sfintei Parascheva a fost Manastirea Turnu din judetul Valcea. Nu se cunosc motivele pentru care a fost schimbata destinatia. Explicatia se pare ca este atentia deosebita a patriarhului Nicodim si vechea sa legatura cu Sfanta Parascheva din vremea cand era staret la Neamt si apoi mitropolit al Moldovei - pana in 1939. In noiembrie 1944, cand moastele Sfintei Parascheva s-au intors la Iasi, batranul patriarh al Romaniei a lacrimat si, impreuna cu el, miile de credinciosi prezenti la ceremonie.Asadar, ziua de 14 octombrie 1944 a fost praznuita la o manastire din preajma Capitalei, fiind singurul hram 'in exil' al Ocrotitoarei Moldovei in aproape patru veacuri de zbuciumata si stralucita istorie.Prezenta impresionanta a credinciosilor in preajma Sfintei nu-i legata exclusiv de sarbatoarea inchinata ei la mijlocul lunii octombrie. In fiecare zi, sute si uneori mii de credinciosi alearga catre sfintele sale moaste, cerand ajutor si milostivire. A devenit atat de iubita pentru raspunsul direct pe care l-au primit cei curati cu inima, smeriti si ravnitori, pelerini pe Calea Sfintilor.Un nevrednic slujitor marturiseste acum, ca si altadata, cate fapte minunate a vazut implinindu-se in viata oamenilor cu sufletul curat care isi pun nadejdile in rugaciunile nevoitoarei calugarite ajunse la masura sfinteniei.Din anii slujirii mele nevrednice langa moastele Sfintei Parascheva mai aduc o marturie emotionanta. In fiecare dimineata, preotul de rand avea obligatia sa deschida capacul raclei pentru a facilita inchinarea credinciosilor. Dupa acest moment, cateva minute simteai o mireasma placuta si fina, care nu semana cu nimic din cele ale lumii acesteia. Dupa cateva minute mireasma se imprastia, desi uneori simteai prezenta ei si peste zi.Acelasi lucru se intampla cand slujitorii Catedralei schimbau vesmintele care acopereau sfintele moaste. Impregnate de mireasma amintita, acoperamintele respective pastrau un timp marturia intalnirii cu Sfintii lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, tot mai multe manastiri si biserici doresc sa aiba un semn de binecuvantare de la Sfanta Parascheva.Acatistul Sfintei Parascheva, citit mereu cu evlavie, ne aduce aminte de adevarurile evidente recunoscute de intreaga Biserica: 'mangaierea oamenilor', 'scaparea celor deznadajduiti', 'mult folositoare', 'casa ocrotirii', 'izvoratoare a milostivirii', 'aparatoare neinfruntata', 'grabnic ajutatoare', 'smerenie inalta', 'comoara nerisipita' etc.Se intampla uneori ca sa ajung mai rar langa moastele Sfintei si sa nu mai simt, fizic vorbind, prezenta ei aproape, ca altadata vreme indelungata.Gandul ca n-am fost suficient de atent in anii cand am avut privilegiul sa o slujesc, ca n-am invatat din smerenia si celelalte virtuti ma coplesesc 'in pamant strain', departe de bucuriile si darurile ei cele bogate. Am cunoscut multi slujitori care i-au stat in preajma ani putini sau indelungati. Fiecaruia i-a daruit, dupa masura iubirii lui, din darurile cele bogate pe care le-a primit de la Daruitorul-a-toate.Scriitorul acestor randuri isi aminteste mereu de un dar special pe care Sfanta Parascheva i l-a oferit in ziua pomenirii ei: Darul Preotiei. Sa fii hirotonit in Catedrala din Iasi, cu rugaciuni ale multor ierarhi si preoti si in mod deosebit sub ocrotirea Sfintei Parascheva este de-a dreptul un privilegiu nemeritat.Am amintit cateva motive pentru care ziua Cuvioasei Parascheva este una a sarbatorii depline, a cinstirii unei emblematice si mult nevoitoare calugarite, a unei slugi credincioase a Stapanului si ajutatoare grabnica a celor aflati in nevoi.Cand cineva va avea rabdare sa-i intrebe pe toti pelerinii ce daruri au primit in urma venerarii moastelor Cuvioasei, va primi raspunsuri fascinante, tulburatoare. Daca vor fi asezate in pagina, se vor scrie multe carti despre darul ceresc facut de Mantuitorul Hristos Bisericii din Moldova, credinciosilor romani si crestinatatii intregi.Iar bucuriile si lucrurile de taina ce le-am primit fiecare in parte le pastram in suflet pana cand le vom marturisi in ziua cea mare a intalnirii cu Domnul, Cel Minunat intru Sfintii Sai. (Articol semnat de pr. Arhim. Timotei Aioanei, publicat in Ziarul Lumina din data de 11 octombrie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 690

Id: 25067

Data: Oct 12, 2012

Imagine: