'De ce ai ales Parisul in locul Athosului?' Grea intrebare… si nu ma paraseste deloc. E constiinta care ma jeneaza in timpul zborului catre Orasul Luminilor. Ma acuza ca mi-am tradat visul de a ajunge in 'Muntele luminilor necreate' si am ales 'Pustiul luminilor artificiale', pentru a alimenta secularul din mine. Nu e confortabil deloc, dar, din pacate, nu am avut cum sa-mi las 'nemitarnicul judecator' acasa. Ii cer totusi putina clementa si ii raspund: 'Iti raspund la Paris!'Ajuns in capitala franceza, iau stradutele si bulevardele la pas, infruptandu-ma cu ochii din toate frumusetile cetatii: Muzeul Louvre, Catedrala Notre-Dame, Pantheonul, stradutele pietruite de la poalele dealului de pe care strajuieste grandioasa Catedrala Sacré Coeur. Dupa ce fac 'traditionala' fotografie la Turnul Eiffel, deja simt ca pot pleca acasa impacat. Fac un ultim popas la atelierul sculptorului Constantin Brancusi, de langa Centrul Pompidou. Fotografiile de epoca de pe pereti arata un Brancusi asa cum nu l-am cunoscut din carti: un om simplu la port si frumos la chip ca un calugar. El de ce oare o fi ales Parisul in locul Athosului? In adanc mi se trezeste un strain dor de casa. Plec spre Gradinile Luxemburg, in cautarea parohiei romanesti din cripta Bisericii 'Saint Sulpice', cu nadejdea ca imi voi odihni dorul printre romanii mei dragi.Trecand pe langa zidurile groase ale Bisericii 'Saint Sulpice', gasesc o usa ca o firida si cobor cateva trepte din piatra, intr-o incapere intunecoasa, care seamana mai mult cu o temnita straveche, ascunsa in pantecele pamantului. Cativa pasi in dreapta si gasesc intrarea in cripta 'Saint Francisc', devenita de aproape 14 ani 'biserica romaneasca de la Saint Sulpice'. E seara, iar slujba Privegherii i-a adunat deja pe romanii din toate colturile Parisului. Au coborat in inima pamantului pentru a-si umple inimile de lumina. Este o atmosfera de taina; in intunericul gros doar luminile plapande ale lumanarilor de la altar si de la strana mai lumineaza chipurile celor ingenuncheati la rugaciune. Linistea deplina, clarobscurul si mireasma de tamaie, cantarile ce umplu boltile din piatra ale lacasului imi poarta gandul la crestinii primelor veacuri, care se rugau in taina in catacombele cetatilor. E o stare de spirit cum doar la stravechile sihastrii din tara am mai intalnit, e o liniste care imi inunda sufletul si imi dezvaluie raspunsul promis propriei mele constiinte: 'Athosul e oriunde omul il simte pe Dumnezeu, pe ceilalti si pe sine in rugaciune!' Se pare ca aceasta mireasma a trairii crestine, care musteste in pamantul Parisului, iese la suprafata si trezeste in vietuitorii cetatii dorul de Dumnezeu. In cripta ortodoxa de la Saint Sulpice participa la slujba, alaturi de romani, foarte multi francezi convertiti la Ortodoxie. 'Suntem aici nu atat pentru romanism, cat pentru Ortodoxie. Noi alimentam in acesti oameni ceea ce a existat incepand cu acum 2.000 de ani, pe aceste teritorii, adica Ortodoxia. Noi nu venim sa aducem Ortodoxia acestui popor, nu venim cu o noutate, ci venim cu credinta stramosilor lor, pentru ca in primii 600-700 de ani, credinta acestor oameni era ortodoxa. Oamenii acestia au fost increstinati de Apostoli. Sfanta Maria Magdalena si-a sfarsit zilele aici, pe teritoriul francez. Noi venim in acest popor cu o marturie a stramosilor lor indepartati, iar lucrul acesta se simte pentru ca ei isi dau seama ca aici venim cu ceva autentic. Noi suntem acum la nivel de catacombe in Paris, dar, la un moment dat, Ortodoxia va iesi la suprafata si va spune mai multe acestei lumi', spune parintele paroh Razvan Adrian Ionescu.Pentru a raspunde mai bine acestor nevoi spirituale ale romanilor si francezilor deopotriva, parohia a fost asezata sub ocrotirea Sfintei Parascheva si a Sfintei Genoveva, ocrotitoarea Parisului, dar se bucura totodata si de ajutorul duhovnicesc al Sfantului Cuvios Sulpice, patronul catedralei. 'Sfantul Sulpice a murit in 670, cand aici, cu siguranta, Crezul se spunea asa cum il spunem noi astazi, in forma ortodoxa. El este pentru noi un cuvios monah, care a adus o inflorire a vietii duhovnicesti extraordinare aici si cred ca harul pe care il simtim in aceasta parohie se datoreaza si bucuriei lui ca sunt niste ortodocsi aici, care traiesc ceea ce si el a trait', mai spune parintele Razvan Ionescu.Chiar daca ritmul vietii este destul de alert, in Paris, pentru romanii care se impart intre doua joburi, programul liturgic este foarte intens, aproape ca la manastire: patru Liturghii pe saptamana, doua Vecernii, iar o data pe luna Sfantul Maslu, savarsite in romana si franceza. Sfanta Liturghie se savarseste la rasaritul soarelui pentru ca oamenii sa poata merge apoi la serviciu. O perioada deosebita o reprezinta Postul Mare, pe care oamenii il asteapta cu drag, pentru frumusetea slujbelor si, mai ales, pentru intalnirea cu marii duhovnici care le calca pragul bisericii pentru 'Serile filocalice din cripta ortodoxa de la Saint Sulpice', care vin in completarea catehezelor din timpul anului. Nu lipsesc nici catehezele pentru copii, care au un colt al lor in biserica, unde pot citi literatura religioasa sau se pot pregati pentru scoala. 'Exista o generatie de copii care, de cand erau mici, s-au impartasit in fiecare saptamana si care au participat la aceste cateheze. Cel mai mult ne dorim ca din oamenii acestia sa se nasca niste oameni duhovnicesti pentru ca produsul specific al unei parohii este omul duhovnicesc, nu programul nostru. Nu ceea ce facem conteaza, cat ceea ce iese din ceea ce facem. Daca in taina acestei parohii, din toti cei care vin aici, se vor naste unul, doi, trei oameni duhovnicesti, acestia vor schimba fata Parisului', spune parintele paroh.Franturi din istoricul parohieiParohia romaneasca 'Sfanta Parascheva si Sfanta Genoveva' din Paris a fost infiintata in anul 1998 de Inalt Preasfintitul Iosif, Mitropolitul ortodox roman al Europei Centrale si Meridionale. Primele persoane care au slujit aici incercand sa aduca un duh si o stare de lucru au fost, la inceput, parintele Rafail Noica si mai apoi unul din ucenicii sai, parintele Ciprian, care a fost primul paroh, devenit ulterior Episcopul romanilor ortodocsi din Italia. Din 2002, a devenit paroh parintele Razvan Ionescu, care slujeste astazi impreuna cu alti trei clerici: pr. Emilian Marinescu, pr. Nicolae Florea si diac. Octavian Dabija. Oamenii din parohie isi doresc sa construiasca o biserica bizantina la suprafata, care va fi viitorul lacas de cult al Centrului de studii ortodoxe 'Dumitru Staniloae' din Paris, care a fost infiintat in 2008 si care va fi, potrivit parintelui paroh, 'un centru de studii care sa dea o marturie ortodoxa in Occident si care sa fie formator pentru cei care vor invata pe altii Ortodoxia in Occident'.(Articol publicat in Ziarul Lumina, Editia din data de 17 martie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 814

Id: 20638

Data: Mar 17, 2012

Imagine: