Asistam neputinciosi in ultimul secol la transformarea cosmosului in piata. Co­municatiile au strans in­trea­ga planeta intr-un sat virtual, unde spatiul a fost comprimat si slujeste timpului mancator de oameni. Vorbesti prin net cu America, la zeci de mii de kilo­me­tri, asa cum ai vorbi cu bu­ni­ca de pe prispa sau de pe cuptor. Piata globala include o devenire a realitatii in care totul este redus la valoarea sa comerciala. Prin aceasta, economiile statelor sunt ramuri ale unui proces global complex, in care totul este cuprins in venituri si cheltuieli. Incetul cu incetul, trocul dispare din vietile oamenilor. Totul are valoare in bani, iar banii sunt simple hartii sau bucati de plastic carora corporatiile superstatale le dau valoarea pe care o vor ele.In acest proces se pierd vieti, popoare intregi ajung sa moara de foame, sunt saracite insti­tu­ti­o­nalizat, razboiul global este unul financiar. Universul este un iarmaroc imens, unde totul se vinde sau se cumpara, spre placerea derizorie a unor pa­pusari.Sa luam cateva exemple. Is­to­ria a cunoscut dintotdeauna o tendinta pacatoasa, cazuta, de a vinde valorile fundamentale ome­nesti. Intelighentia era ti­nu­ta pe la curtile marilor nobili cu plata, pentru a da impresia de va­loare. Marii Mecena din toate timpurile au cumparat creiere si le-au vandut apoi. Ţarile dezvoltate astazi atrag si cumpara creierele, materia cenusie fiind unul dintre cele mai importante zacaminte ale umanitatii. Insa in ultimul secol, mai mult decat toate celelalte la un loc, mintea omeneasca a fost platita gras sa distruga umanitatea, sa inventeze instrumente ale mortii care pot eradica viata de pe pamant, sa creeze diabolic virusi care ucid popoare sau continente in­tregi, sa mixeze substante chi­mi­ce pentru a omori, nu pentru a aduce viata.Trupul a fost dintotdeauna tentat sa se vanda pentru pla­ce­re, pe niscaiva parale. Existenta lupanarelor, stabilimentelor si locasurilor orgiastice pacatoase este o permanenta in istoria de dupa cadere. Insa ea era rezervata unei minoritati pacatoase, stigmatizate, si se ascundea in locuri insalubre, pline de miasmele bolilor si ale mortii. Astazi bordelurile moderne sunt la distanta de un clic de copiii nostri. Trupul nu devine marfa pentru un om, ci pentru milioane de vi­z­u­alizari pe internet. Ca­sa­to­rii­le sunt contractate de cele mai multe ori pentru bani sau profit. Moda este o expresie directa a urgiei acaparatoare a placerilor trupului, care trebuie mereu sa consume bani si sa ofere placere pa­catoasa.Dupa ce s-a proclamat cu torte si tam-tam desfiintarea scla­viei in Occident, astazi ca­pi­ta­lismul cumpara oameni fara nici o perdea. Sa ne gandim doar la jucatorii de fotbal, care au devenit o marfa scumpa, la cei care se vand pe ei insisi si viitorul lor pen­tru un contract gras. Omul de azi isi vinde timpul pentru bani si placere. Nu numai trecutul si prezentul, ci mai ales vii­to­rul, pentru un teanc de bucati de plastic cu chipuri ambigue. Im­pru­mutul la banca este simptomatic in acest sens. I se da omului o suma mare de bani, pe care acesta o toaca in cateva zile pe un produs, dupa ce in prealabil a fost manipulat ca are nevoie im­pe­rioasa de acel produs. Apoi i se amaneteaza viitorul, omul van­zandu-si viata, puterea de mun­ca, clipele, anii viitori si chiar viata copiilor lui pentru un lu­cru iluzoriu. Multiplicarea ha­lucinanta a caselor de amanet in tara noastra este simptomatica.Chiar si iubirea a fost scoasa pe bursa, sentimentul intrarii noastre in Dumnezeu fiind atent pretuit, comparat si tranzactionat pe piata de capital. Oamenii de azi nu mai iubesc in mod gratuit si infinit, ca o daruire suprema a fiintei, ci totul are un pret, care sa adape pofta nesatula a omului consumator de materie.Mai nou, si religiozitatea tinde sa fie valorificata. Oa­me­nii intreaba nonsalant la Bi­se­rica: Cat costa un pomelnic?, adica: Cat costa rugaciunea pre­otului? Ei bine, orice om poate ajuta Biserica, plina de cheltuieli si avand preoti care trebuie sa se hraneasca, pe ei si pe familiile lor, insa rugaciunea nu costa. Nu costa nimic si costa totul. E nepretuita. Po­go­rarea harului lui Dumnezeu peste umanitatea bolnava, vindecarea bolilor, puterea de lumina a sfintirii, Trupul si Sangele lui Dumnezeu nu cos­ta nimic, pentru ca sunt mai im­portante decat intregul uni­vers. Nu poti plati viata nici cu toata averea acestei lumi. Ce-i va folosi omului daca va castiga lumea intreaga, daca isi pierde sufletul sau? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau? Mentalitatea de taraba a fiin­tei este pana la urma opera de mare discretie a marelui comerciant al acestei lumi, negustorul de moarte versus placere, intrupat in Hermes, prezent in Mer­cur, care si-a risipit miliardele de ochi pe bucatile de plastic sau de hartie, pentru ca oamenii sa creada mai mult in bani decat in Dumnezeu. Şi se pare ca in ma­re masura a reusit. (Articol aparut sub semnatura pr. Ioan Valentin ISTRATI si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 12 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 749

Id: 29078

Data: Mar 12, 2013

Imagine: