SĂ FOLOSIM LIBERTATEA PENTRU A SPORI COOPERAREA PANORTODOXĂInterviul Preafericitului Parinte Daniel, Arhiepiscopul Bucurestilor, Mitropolitul Munteniei si Dobrogei, Loctiitorul Tronului Cezareei Capadociei, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, acordat revistei Spre unitate (nr. 3/2009) a Fundatiei internationale pentru unitatea popoarelor ortodoxe:1. Preafericirea Voastra, Biserica Ortodoxa Romana, care a primit lumina credintei de la Sf. Ap. Andrei cel intai chemat, de la ucenicii Sf. Ap. Pavel si mai tarziu de la Sf. Niceta de Remesiana, isi desfasoara misiunea nu doar in patrie, ci si in Canada, SUA, Anglia, Franta, Italia, Spania si alte tari. Catre sfintii cinstiti de atatea veacuri, printre care amintim pe Sfintii Dimitrie din Basarabi, Nicodim de la Tismana sau Paisie Velicicovschi, isi pleaca genunchii, cu nadejdea in ajutor, nu numai credinciosii ortodocsi romani, ci si credinciosii din alte parti ale lumii. Activitatea misionara istorica, exemplele de asceza, luminare, precum si traditiile scolii isihaste sunt, fara indoiala, meritul Bisericii Romane. Cat de bine si de folositor, pentru popor si Biserica, se dezvolta astazi practica religioasa si se formeaza sistemul stiintei si educatiei teologice?Avandu-se in vedere ca Biserica a jucat un rol considerabil in formarea culturii romane, una dintre cele mai importante reparatii morale care s-a realizat dupa colapsul regimului comunist a fost reintroducerea educatiei religioase in scolile publice, potrivit traditiei romanesti de dinainte de perioada comunista (1945). In 1992, a urmat reintegrarea scolilor teologice, facultati si seminarii, in sistemul educatiei publice, cu scopul de a facilita dialogul dintre credinta si stiinta, spiritualitate religioasa si cultura laica. Merita sa mentionam ca, la unul din sondajele de opinie, in 1992, 90% dintre cetateni si-au afirmat credinta in Dumnezeu. Toti profesorii de religie si teologie ai cultelor recunoscute oficial de Statul roman sunt remunerati de la bugetul de stat. O importanta particulara este acordata in Romania restaurarii monumentelor istorice si artei sacre, desi criza economica si financiara cu care se confrunta si Romania face ca finalizarea lucrarilor de restaurare si conservare deja incepute sa fie dificila. Noile sectii de restaurare, conservare si creatie de arta religioasa din cadrul unor Facultati de Teologie Ortodoxa din tara au ca scop evidentierea universului spiritual romanesc si european, care au motivat si inspirat arta sacra. Astazi descoperim ca arta sacra poate deveni un limbaj teologic util misiunii Bisericii in educatie si in dialogul dintre credinta si cultura, in special in randul intelectualilor, artistilor si oamenilor sensibili la frumusetea artistica, inspirata de frumusetea sfinteniei sufletului in comuniunea de iubire cu Dumnezeu. Ridicarea de noi biserici si capele, manastiri si schituri, care pot fi intalnite astazi in Romania, este permanent insotita de crearea de unitati social-filantropice, cum ar fi cantinele pentru saraci, case pentru copii orfani sau abandonati, azile de batrani, cabinete medicale, farmacii etc. Criza economica, somajul, problemele de sanatate, migratia, singuratatea si suferinta indeamna Biserica noastra sa fie mai dinamica in activitatea pastorala si social - filantropica. 2. Dupa cum bine stiti, prin hotararea Fundatiei internationale pentru unitatea popoarelor ortodoxe Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, care isi desfasoara activitatea sub omoforul de Intaistatator al Preafericirii Voastre, a fost premiata Pentru activitate deosebita spre intarirea unitatii popoarelor ortodoxe. Pentru promovarea valorilor crestine in viata societatii - premiu pe anul 2008. Ce particularitati ale dezvoltarii gandirii teologice, ale educatiei spirituale, cat si ale realizarilor Facultatii ati remarca in mod deosebit? Cat de mare este interesul tinerilor contemporani pentru educatia religioasa?Ne bucura o astfel de decizie, care vine sa confirme, o data in plus, valoarea Facultatii de Teologie Ortodoxa Justinian Patriarhul a Universitatii din Bucuresti care, de aproape un veac si jumatate pregateste tinerii romani pentru a pastori sufletele credinciosilor, din altare, de pe amvon, de la catedra scolara sau din institutiile cu scop filantropic.Şcolile de teologie, 11 facultati de teologie si 4 departamente de teologie, incluse in cadrul altor facultati, 33 seminarii teologice ortodoxe liceale, 3 licee teologice ortodoxe si 3 licee pedagogice cu clase de profil teologic au o importanta vocatie misionara pentru viata si activitatea Bisericii Ortodoxe Romane, deoarece aceste institutii formeaza slujitori si misionari ai Bisericii pentru romanii ortodocsi din tara si cei din diaspora, mai ales acum cand numarul romanilor din afara granitelor Romaniei a crescut fara precedent.In aceasta lucrare deosebit de necesara, profesorii, conferentiarii, lectorii, asistentii si preparatorii de teologie sunt, in acelasi timp,preoti si diaconi ai Bisericii,iar mai multi ierarhi sunt profesori la teologie, in diferite facultati ale Patriarhiei Romane.Pe parcursul secolului al XX-lea, la Facultatea de Teologie din Bucuresti au predat mari profesori universitari, care au marcat, prin scrierile lor, teologia ortodoxa romaneasca si s-au facut cnuoscuti dincolo de granitele Romaniei. Amintim dintre acestia pe vrednicul de pomenire Patriarhul Iustin (Moisescu), specialist in Noul Testament, pe Mitropolitul Irineu Mihalcescu, profesor de Dogmatica si Apologetica, pe parintele Ioan G. Coman, patrolog, Teodor M.Popescu, istoric, Ene Braniste, liturgist, dar mai ales parintele Dumitru Staniloae, a carui teologie ar putea fi caracterizata prin trei expresii: teologie marturisitoare, filozofie filocalica si hristologie cosmica. Unii dintre acesti profesori au fost adevarati marturisitori ai Ortodoxiei in timpul comunismului.In zilele noastre, la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti studiaza aproape doua mii de studenti, cu specializarile (Teologie Pastorala, Teologie Didactica, Teologie sociala si Arta Sacra). Facultatea are cursuri de master si doctorat pentru absolventii doritori sa se specializeze in domeniul teologic, prin studii postuniversitare. Conferintele teologice internationale, organizate la Facultatea de Teologie din Bucuresti, schimbul de bursieri cu alte facultati din Europa, precum si implicarea studentilor in proiecte culturale si sociale, vadesc interesul tinerilor studenti teologi pentru viata si misiunea Bisericii. Desigur, foarte multi absolventi ai Facultatii de Teologie din Bucuresti studiaza acum in Grecia si in Occident.3. Care sunt problemele actuale ale Ortodoxiei mondiale si ce se intreprinde de catre Bisericile Ortodoxe Locale pentru rezolvarea acestora? Ce masuri, dupa parerea Preafericirii Voastre, trebuie luate astazi in vederea intaririi unitatii Ortodoxiei?Un element esential il constituie continuitatea si intensificarea relatiilor interortodoxe. Avem nevoie de mai multe intruniri panortodoxe, cu regularitate, ritmice; nu cred ca trebuie sa ne intalnim doar atunci cand un Intaistatator trece la Domnul sau atunci cand este instalat un nou Patriarh. In acest sens, noi am propus de mai multe ori ca, o data la trei ani, toti Intaistatatorii de Biserici Autocefale sa se intruneasca nu in sedinte aniversare sau comemorative, ci in sedinte de lucru, pentru a arata ca in Ortodoxie sinodalitatea este un exercitiu al comuniunii fratesti si al coresponsabilitatii, nu numai la nivel national, ci si universal. Este necesar sa afirmam atat libertatea autocefaliei, cat si coresponsabilitatea sinodalitatii panortodoxe. In acelasi timp, se impune o manifestare mai concreta si mai organizata a solidaritatii panortodoxe, prin ajutorare reciproca, deoarece Bisericile Ortodoxe sunt in situatii foarte diferite din punct de vedere economic si social. O consultare periodica si o cooperare mai eficienta ar da mai multa credibilitate Ortodoxiei atat pe plan national, cat si pe plan international. O asemenea initiativa a fost propusa de Biserica Ortodoxa Romana in anul 2005, cand Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a fost prezent la Bucuresti, dar si cu alte ocazii. In principiu nimeni nu e impotriva, dar in realitate exercitiul ritmic, cu regularitate, al sinodalitatii panortodoxe este mai dificil din cauza unei polarizari excesive intre tentatia de a intelege primatul ca hegemonie si tentatia de a intelege autocefalia ca autarhie sau autosuficienta. De aceea, e nevoie de reguli clare ale functionarii sinodalitatii panortodoxe ritmice (periodice), pe de o parte si relatia sinodalitatii panortodoxe a primatilor cu sinodalitatea din interiorul Bisericilor locale. Mai precis, legatura intre sinodul panortodox al primatilor si sinodul autocefal local. Trebuie evitata deodata ispita unui primat de jurisdictie universala si a unui autocefalism autarhic, intrucat ambele sunt contrare comuniunii trinitare. Noi consideram ca aceste intruniri sinodale panortodoxe ritmice ar trebui sa fie organizate in diferite tari, nu in acelasi loc; potrivit disponibilitatilor practice, pentru ca ele sa fie si evenimente misionare, si manifestari de fratietate intre Bisericile Ortodoxe surori. Avem nevoie de un ritm mai intens al consultarii si al cooperarii. In acest sens, s-ar impune crearea unei reviste, a unui institut pastoral, misionar si liturgic panortodox, care sa cultive constiinta panortodoxa si sa stimuleze cooperarea practica panortodoxa. 4. Sentimentele religioase si nationale ale omului au un aport hotarator la definirea identitatii sale si la formarea personalitatii sale spirituale si a demnitatii. Se intampla insa ca elementul constiintei nationale sa le reprime pe celelalte si sa impiedice dezvoltarea completa a personalitatii spirituale. Cum trebuie sa invingem aceasta contradictie, deoarece, in final, ea ajunge sa impiedice unitatea Ortodoxiei?Nu consideram ca sentimentele nationale sincere ale vreunui popor ar putea dauna unitatii Ortodoxiei. Sentimentul de apartenenta la un popor, care are o limba si o cultura aparte, este unul firesc, dat de Dumnezeu, iar tara in care te-ai nascut reprezinta ceva aparte pentru fiecare om. Nu ne putem dezice de identitatea noastra nationala, caci aceasta ar insemna sa ne renegam parintii si stramosii. In cazul nostru, poporul roman s-a nascut crestin, din daci si romani, adica s-a botezat lent, treptat, pe cand se forma ca popor nou in istorie, incepand cu secolul al II-lea d.Hr., ca urmare a predicii Sf. Apostoli Andrei si Filip. Demnitatea nationala, apartenenta la un popor crestin-ortodox, de limba romana, a fost liantul principal intre romanii din voievodatele medievale de o parte si de alta a curburii Carpatilor, care a asigurat si rezistenta Ortodoxiei in fata migratiei atator popoare razboinice pagane. Vecinatatea cu popoarele slave, venite mai tarziu in Europa (sec. VII) si crestinate in sec. IX si X, explica si unele influente slave la romani. Pe de alta parte, deformarea sentimentului national firesc intr-o atitudine de superioritate fata de alte natiuni, precum si tendinta de a domina asupra altora creeaza, ca reactie, un nationalism defensiv izolationist. Inglobarea fortata a popoarelor in structuri supranationale si desfiintarea identitatii lingvistice si culturale sub pretextul unitatii creeaza tensiuni si resentimente greu de vindecat. Ortodoxia sanatoasa nu uniformizeaza diversitatea etnica, ci o pune in comuniune, adica in unitatea care cultiva libertatea persoanei si a popoarelor in Biserica Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Prin aceasta, adevarata Biserica se deosebeste de Imperiul politic totalitar. Imparatia lui Hristos este Imparatia libertatii si a iubirii sfinte. Iar iubirea sfanta este iubire pacificata,adica eliberata de patimile egoiste, individuale si colective. Din acest motiv nicio ideologie de putere nu poate inlocui o spiritualitate profunda bazata pe pocainta (convertire), smerenie si iubire frateasca.5. Preafericirea Voastra, ce probleme trebuie sa fie discutate in cadrul intalnirilor, ale dialogului dintre culturi si religii in lumea contemporana, pentru a surmonta problema conflictelor de natura nationala si religioasa?Sfintii lui Dumnezeu ne invata ca pacea interioara a omului si cultivarea sincera a pacii intre oameni sunt manifestari ale darurilor Duhului Sfant, cultivate de om prin rugaciune, pocainta si fapte bune. Astfel, cand manifestam blandete si bunatate fata de toti oamenii, simtim prezenta lui Hristos in noi si in jurul nostru, vedem in chipul fiecarui om lumina chipului lui Dumnezeu in el si ramanem in comuniune de dragoste cu Dumnezeu. Cand insa un om se manifesta in mod violent si agreseaza un alt om, agresivul se dezumanizeaza, iar relatia interumana dintre el si altii se degradeaza. De aceea, pe baza sfintelor canoane ale Bisericii nu pot fi justificate nici dictatura, nici anarhia, nici dominatia asupra altora, nici separarea de altii, ci numai respectul reciproc si ajutorarea reciproca, ascultarea reciproca si cooperarea pastorala sau misionara. Astfel, reponsabilitatea noastra pastorala trebuie sa invinga deodata ideologia puterii individualiste si colectiviste, nationaliste si imperialiste, adica atat izolarea identitatii noastre, cat si dizolvarea identitatii noastre.Prin urmare, datoria noastra este sa cerem permanent de la Dumnezeu darul pacii si al iubirii fratesti, pe care sa il cultivam in sufletul nostru si in relatia noastra cu oamenii; sa promovam legi, institutii si programe care sa protejeze lumea de violenta, hegemonie si de anarhie; sa dezvoltam constant si consecvent atat un dialog intre Biserici si popoare ortodoxe, cat si o educatie sau o civilizatie a pacii intre toti oamenii, nu a o cultura a violentei, a profitului material obsesiv sau a afirmarii noastre agresive asupra altora. In aceasta privinta, trebuie sa urmam cu prioritate lumina sfintilor rugatori si facatori de pace, care au biruit in ei insisi raul cu binele, violenta cu blandetea, lucrand apoi pentru pace si fratietate intre persoane si intre popoare. Este o lucrarea dificila, dar totusi posibila cu ajutorul lui Dumnezeu.6. Cum reuseste Biserica Ortodoxa Romana sa puna in practica activitatea sa de peste hotare? Ce este particular si ce anume afecteaza viata diasporei romanesti? Ce fel de greutati sunt intampinate de catre aceasta?Fiecare Biserica Ortodoxa autocefala are datoria pastorala de a se ingriji de credinciosii ei care sunt plecati in afara granitelor tarii si pe care, ca o mama spirituala, nu-i poate abandona sau preda altcuiva. In acest sens, in conformitate cu noul sau Statut de organizare si functionare, Biserica Ortodoxa Romana, tinand cont de noile realitati social-politice si economice in care traiesc credinciosii sai, emigranti, a infiintat in diaspora mai multe eparhii organizate in mitropolii, in functie de densitatea romanilor din anumite zone ale lumii, pentru a-i pastori pe cei ce se afla inafara granitelor Romaniei. Romanii din diaspora, stabiliti definitiv sau temporar in strainatate, se aduna mai ales in jurul unui preot de parohie, caruia ii spun in limba materna nu doar pacatele la spovedanie, ci si problemele cotidiene. S-a observat o mai mare apropiere fata de biserica la credinciosii romani care sunt departe de Patrie si de rudele din tara, ceea ce ne confirma nevoia de pastoratie intensa si de stransa legatura cu Biserica Mama.Astfel, Biserica Ortodoxa Romana trimite preoti in diaspora sa si ii sustine spiritual si material, dupa posibilitati. Credinciosii ortodocsi romani din diaspora se confrunta mai ales cu lipsa spatiilor liturgice ortodoxe in care pot sa participe la slujbe. Constructia unor biserici noi, ortodoxe, necesita resurse financiare considerabile si, de aceea, romanii ortodocsi recurg la inchirierea pentru anumite ore in duminici si sarbatori a bisericilor apartinand altor confesiuni crestine (catolici, protestanti sau anglicani).Legat de subiectul discutat, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat ca prima duminica dupa praznicul Adormirii Maicii Domnului sa fie dedicata emigrantilor romani, ca dovada a permanentei griji pastorale a Bisericii Ortodoxe Romane fata de romanii plecati in strainatate pentru munca sau studii, dar care vin in Romania sa-si petreaca concediul in luna august. Rugaciunile pentru emigranti si convorbirile cu ei sunt foarte utile. Dsigur, este nevoie de o cooperare ortodoxa mai intensa in diaspora, intre ierarhii din diferite jurisdictii, insa in aceasta faza legatura emigrantilor cu Biserica Mama este prioritara, pentru mentinerea identitatii culturale, etnice si ecleziale ortodoxe.7. Realizarile contemporane ale biologiei, biotehnologiei si ingineriei genetice intra in contradictie tot mai des cu intelesurile evanghelice ale vietii, ca dar al lui Dumnezeu catre om, cu sensul crestin al drepturilor si libertatilor sale fundamentale. Care este pozitia Bisericii referitoare la aceste probleme complicate ale lumii contemporane?Ştim ca Biserica Ortodoxa Rusa a adoptat deja un document in care descrie pe larg atitudinea Ortodoxiei fata de problemele ridicate de ingineria genetica, in special si de medicina contemporana, in general. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat infiintarea unei Comisii de bioetica, formata din specialisti medici si teologi, care elaboreaza documente privind necesitatea respectarii moralei crestin-ortodoxe in conditiile noilor descoperiri stiintifice din domeniul medicinii. Comisia de bioetica formuleaza principii orientative pentru indrumarea medicilor si pacientilor ortodocsi. Totusi, o cooperare interortodoxa in acest domeniu este foarte necesara si utila.Felicitam inca o data, Preafericirea Voastra, Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti pentru premiul pe care il primeste, dorindu-i, sub obladuirea ravnei apostolice a Preafericirii Voastre, succes pe viitor in educatia teologica. Va multumim pentru premiul acordat Facultatii noastre de Teologie din Bucuresti si va felicitam si noi pentru contributia pe care Fundatia internationala pentru unitatea popoarelor ortodoxe si revista Spre unitate o aduc astazi la intensificarea comuniunii si cooperarii ortodoxe.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 716

Id: 1651

Data: Jun 17, 2009

Imagine: