In editia de astazi a saptamanalului Lumina de Duminica avem predica Preafericitului Parinte Daniel, la duminica a XXV-a dupa Rusalii: (Pilda samarineanului milostiv) pe care o prezentam in continuare:Samarineanul milostiv - chip al lui Hristos si al omului bunIn Evanghelia Duminicii a XXV-a dupa Rusalii, Sfantul Evanghelist Luca prezinta una dintre cele mai frumoase parabole rostite de Mantuitorul Iisus Hristos, cunoscuta sub numele de Pilda samarineanului milostiv. Aceasta pilda ne invata ca orice om aflat in pericol trebuie sprijinit si ajutat, fara a tine cont de diferentele etnice, religioase, sociale ori de alta natura. Preotia Vechiului Testament ajunsese un cult formalist, fara duh filantropic Pilda Samarineanului milostiv pare a fi, la o prima vedere, o intamplare din viata unui om oarecare, insa Sfintii Parinti ai Bisericii au aratat, in talcuirile lor, ca aceasta pilda ne descopera insasi taina mantuirii neamului omenesc, in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a coborat din ceruri si S-a facut Om, pentru ca pe oameni sa-i mantuiasca de pacat si de moarte, daruindu-le viata vesnica. Astfel, omul care a coborat de la Ierusalim spre Ierihon si a cazut intre talhari reprezinta intreg neamul omenesc care a cazut din comuniunea cu Dumnezeu, prin neascultarea protoparintilor Adam si Eva, iar apoi a fost jefuit de darurile duhovnicesti ale prieteniei cu Dumnezeu si a suferit lovituri aproape mortale de la talharii sufletesti, adica de la demonii care ii indeamna pe oameni spre pacate si patimi care ranesc si imbolnavesc sufletul si trupul.Preotul si levitul din pilda simbolizeaza preotia Vechiului Testament care, desi la inceput era un semn al lucrarii lui Dumnezeu in istorie, ea ajunsese un cult formalist si o litera moarta, pentru ca despartea adorarea lui Dumnezeu de iubirea milostiva si smerita fata de aproapele. Mesajul Evangheliei acestei duminici este mai intai un corectiv adus unei religii autosuficiente, care devenise exclusiv preocupata de propria afirmare in societate, transformandu-se intr-un scop in sine, in loc sa fie un mediu si un mijloc de mantuire a oamenilor. Samarineanul, care s-a distins prin omenia si bunatatea sa, in pilda spusa de Mantuitorul, facea parte dintr-un neam considerat inferior de iudeii timpului, atat in privinta credintei, cat si a etniei lui in Ţara Sfanta. Surpriza, insa, vine tocmai din faptul ca un om apartinand unui neam strain si dispretuit se distinge, prin bunatatea sa, de un preot si un levit, persoane de vaza ale societatii iudaice antice. Samarineanul, de la care, din cauza prejudecatilor existente, nimeni nu astepta ceva bun, se dovedeste a fi cel mai omenos in raport cu semenul sau aflat in suferinta. Din acest motiv, samarineanul milostiv a fost considerat chipul ori simbolul Mantuitorului Iisus Hristos, Care vine smerit in lume, dar este intampinat cu suspiciune de mai-marii poporului Sau. De pilda, opozantii Mantuitorul Iisus Hristos evidentiau originea Sa galileiana (cf. Ioan 7, 52), pentru a-L desconsidera, intrucat, Galileea era, de multa vreme, un amestec de etnii sau neamuri diferite (cf. Isaia 8, 23; Matei 4, 15).Preotul si levitul au venit, au vazut si au plecat indiferentiSamarineanul milostiv se deosebeste de preotul si levitul Legii Vechi prin mila, compasiunea si iubirea sa necalculata, adica fara dorinta de castig, aratand un comportament atent si compatimitor fata de omul aflat in dificultate. Aceasta iubire milostiva si smerita, care se arata in fapta samarineanului milostiv, este chipul iubirii dumnezeiesti milostive, care are mila de fiecare om, fiindca Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I Timotei 2, 4). Cu alte cuvinte, Evanghelia acestei duminici arata valoarea unica si infinita a fiecarei persoane umane, indiferent de neam, de stare sociala si de situatie*. Pentru Dumnezeu, omul are valoare si cand este puternic, si cand este slab, si cand este sanatos, si cand este bolnav, si cand se afla in stare de bucurie, si cand se afla in stare de necaz, si cand se afla in libertate, si cand se afla in inchisoare ori in alta dificultate.Preotul si levitul au venit langa cel ranit, l-au vazut si au plecat indiferenti, tacuti si nemilostivi. Au vazut situatia omului abia viu, adica aproape mort, care se zbatea intre viata si moarte, dupa ce fusese batut si jefuit de talhari, dar nu au facut nimic pentru a-l ajuta. Insa samarineanul milostiv, un anonim care nu se remarca nici prin rang, nici prin bogatie, nici prin nobletea neamului sau, devine un om al compasiunii si al actiunii, venind in ajutorul celui ranit, care se zbatea intre viata si moarte. Ii leaga ranile, toarna pe ele untdelemn si vin - elemente care simbolizeaza Botezul si Euharistia - il pune pe asinul sau si il duce la o casa de oaspeti. Casa de oaspeti, unde cel jefuit si ranit de talhari a fost dus de bunul samarinean, este, in inteles duhovnicesc, Biserica, pentru ca in Biserica se vindeca cei raniti de talharii sufletului, adica de demoni si de pacate. Biserica este un spital, nu un tribunal, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, este locul unde se vindeca cei bolnavi de pacate si amenintati de moartea sufleteasca. Ea este locul unde se mantuiesc cei condamnati la moarte - zice Sfantul Efrem Sirul -, pentru ca plata pacatului este moartea (Cf. Romani 6, 23). In Biserica ne vindecam de pacate si ne pregatim pentru inviere: acum pentru invierea sufletului, iar invierea trupului o dobandim cand va avea loc invierea cea de obste, la venirea in slava a lui Hristos. Cei doi dinari pe care i-a dat samarineanul milostiv stapanului casei de oaspeti, ca sa ingrijeasca de cel ranit, reprezinta, in talcuirea Sfintilor Parinti, Vechiul si Noul Testament. Iar cuvintele samarineanului milostiv: si ce vei mai cheltui, cand ma voi intoarce eu iti voi da inapoi, se refera la rasplata pe care Hristos-Domnul o va da celor care lucreaza pentru mantuirea si pentru vindecarea oamenilor, atunci cand se va intoarce, la a doua Sa venire, ca sa judece viii si mortii.Aproapele este omul bun care ajuta pe altii imediat si neconditionatDupa ce Mantuitorul Iisus Hristos explica cine este aproapele nostru, prin intermediul acestei parabole, invatatorul de Lege care L-a ispitit a inteles ca aproapele este omul care ajuta imediat si neconditionat. Aproapele nu trebuie neaparat sa fie o ruda, nu e obligatoriu sa fie un prieten ori un conational, ci aproapele este omul care are iubire milostiva fata de semenii sai, este omul prin care Dumnezeu vine spre noi ca sa ne ajute, aproapele este omul lui Dumnezeu pentru ca e milostiv ca Dumnezeu. Adesea, aproapele este un necunoscut, unul la care nu te-ai fi asteptat vreodata ca-ti va fi de mare folos pentru a-ti vindeca ranile trupesti si sufletesti, pentru a te sprijini in necazuri si situatii dificile, ori pentru a-ti duce sufletul la casa de oaspeti, adica a te ajuta sa te apropii mai mult de Biserica, de innoirea vietii si mantuirea sufletului. Fiecare om poate fi aproapele nostru daca, prin ajutorul sau milostiv, devine lucrator al iubirii milostive a lui Dumnezeu, devine mana milostiva a lui Dumnezeu pentru a ajuta pe cei care au nevoie de ridicare si vindecare. Credinta lucratoare prin iubireFinalul pildei din Evanghelie il determina pe invatatorul de Lege care L-a ispitit pe Mantuitorul Hristos sa recunoasca faptul ca samarineanul milostiv a fost aproapele celui jefuit si ranit de talhari. Evanghelia acestei duminici, insa, nu se incheie cu aceasta constatare, fapt care ar fi insemnat ca prin pilda Sa Mantuitorul a raspuns doar unei curiozitati, ci ea contine si un indemn puternic: du-te de fa si tu asemenea!. Indemnul Mantuitorului, adresat carturarului care L-a intrebat: cine este aproapele meu? si care a recunoscut valoarea faptei milostive a bunului samarinean, il obliga pe acesta sa arate si el aceeasi atitudine. Fara acest indemn, pilda Mantuitorului ar fi ramas doar o povestioara frumoasa. Indemnul Sau ferm: du-te de fa si tu asemenea!, insa, transforma pilda intr-un program pentru dobandirea mantuirii, adresat nu doar acelui carturar, ci si tuturor oamenilor din toate timpurile si din toate locurile. Inspirata de aceasta parabola, Biserica a inteles, inca de la inceputurile ei, ca nu se poate ocupa numai de rugaciune si de citirea Sfintei Scripturi, ci trebuie ca, dupa Liturghie, sa dezvolte si filantropia sau opera de caritate. De aceea, multe asezaminte ale Bisericii, fie case pentru pelerini, spitale, orfelinate sau azile de batrani, s-au numit ori inca poarta numele de Bunul Samarinean, iar lucrarea lor filantropica se mai numeste si opera samarineana, adica opera inspirata si motivata de indemnul Mantuitorului Iisus Hristos du-te de fa si tu asemenea!, din Pilda samarineanului milostiv. Deci, in lumina Evangheliei lui Hristos, Biserica a organizat primele spitale pentru bolnavi, cantine pentru saraci, adapost pentru calatori si altele asemenea acestora, astfel incat intreaga sa lucrare de ajutorare a oamenilor aflati in nevoi sa devina o punere in practica a Evangheliei si o credinta lucratoare prin iubire (cf. Galateni 5, 6).Lucrarea lui Dumnezeu se arata prin oamenii buni si milostiviBiserica a randuit citirea acestei Evanghelii acum, la inceputul Postului Nasterii Domnului, ca o pregatire pentru primirea luminii Intruparii Fiului lui Dumnezeu in lume. Evanghelia acestei duminici ne ajuta sa ne pregatim mai bine pentru intalnirea cu Mantuitorul Iisus Hristos Care, tainic, coboara din cer pe pamant, ca sa ne mantuiasca pe noi, vindecandu-ne de pacate si boli, daruindu-ne sanatate si viata cereasca prin harul Sau. Aceasta pregatire, pentru intampinarea sarbatorii Nasterii Domnului, trebuie sa se faca atat prin citirea deasa a Sfintei Scripturi, cat si prin rugaciune mai intensa, spovedanie si impartasire euharistica, prin milostenie mai sporita, prin ajutarea celor cazuti in greseli si aflati in situatii grele, ca sa se ridice, prin vindecarea ranilor sufletesti si trupesti ale semenilor nostri. Vedem din Evanghelia acestei duminici ca Mantuitorul Iisus Hristos doreste mai intai ca omul sa fie milostiv fata de semenii sai, sa-i ajute fara sa-i judece, pentru ca fiecare persoana suferinda sau necajita, care are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, sa simta ca Dumnezeu vine la noi prin oameni milostivi si buni. De aceea, poporul roman spune despre un om milostiv si bun ca este un om al lui Dumnezeu. In acest sens, omul milostiv si smerit, bun si darnic devine o lumina si un izvor de bucurie pentru semenii sai, mai ales intr-o lume in care intunericul lacomiei si al nepasarii fata de suferinta oamenilor aduce multa intristare si deznadejde celor care sufera.Sa ne ajute Milostivul Dumnezeu sa intelegem Evanghelia acestei duminici ca fiind un program deodata duhovnicesc si filantropic (caritabil), pentru toata perioada postului care urmeaza si pentru toata viata noastra. Programul este mai intai duhovnicesc, intrucat iubirea curata, smerita si milostiva se dobandeste prin rugaciune, ca dar al harului lui Dumnezeu, lucrator in sufletul omului. Programul este, de asemenea, filantropic, intrucat iubirea milostiva din inimi se arata prin lucrarea mainilor care savarsesc faptele bune de ajutorare a oamenilor in nevoi.Rugam pe Hristos-Domnul sa daruiasca bucurie multa celor milostivi, sa intareasca si sa rasplateasca cu darurile Sale ceresti, sfintitoare si mantuitoare, pe toti cei care ajuta pe semenii lor in spitale, in camine de batrani, in case pentru copii si pe toti cei ce participa la programele si activitatile care alina suferinta, vindeca bolile si inalta demnitatea omului iubit de Hristos si de sfintii Lui, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire! Amin.† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneNota: * Sfintii Parinti ai Bisericii, intelegand valoarea pe care Dumnezeu o acorda milostivirii si ajutorarii semenului, indiferent de originea sau identitatea acestuia, au multiplicat si raspandit in societate mesajul Evangheliei, contribuind astfel la pacea si buna intelegere dintre oameni si comunitati. Iata un exemplu din Filocalia XI: Intrebare: Un mirean iubitor de Hristos a intrebat: voiesc sa storc in teascul meu vinul unui iudeu. Oare e pacat? Raspuns: Daca Dumnezeu, plouand peste tarina ta, n-ar ploua si peste cea a iudeului, nici tu n-ar trebui sa storci vinul lui. Dar daca iubirea Lui de oameni se intinde peste toti si ploua peste drepti si nedrepti, de ce tu voiesti sa fii neomenos si nu mai degraba milostiv, precum El insusi zice: «Fiti milostivi, precum Tatal vostru Cel din ceruri milostiv este». Sfintii Varsanufie si Ioan - Scrisori duhovnicesti, raspunsul 686 (al lui Ioan), in Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii, vol. XI, Editura Humanitas, Bucuresti, 2009, p. 552

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 981

Id: 3330

Data: Nov 15, 2009

Imagine: