În fiecare an, în sâmbata dinaintea Duminicii Înfricosatoarei Judecati, credinciosii aduc la Biserica ofrande pentru sufletele celor dragi. Astfel, în bisericile si cimitirele ortodoxe se va face pe 22 februarie 2014 pomenirea celor adormiti. Aceasta zi mai este cunoscuta în Biserica Ortodoxa și sub denumirea populara de Mosii de iarna.Sfintii Parinti au rânduit ca sâmbata sa se faca pomenirea celor adormiti, pentru ca este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt si cu sufletul în iad, ca sa-i elibereze pe dreptii adormiti. Pe de alta parte, sâmbata e deschisa spre duminica, ziua Învierii Mântuitorului Hristos. Mosii de iarna marcheaza începutul sâmbetelor mortilor, în numar de sapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbata lui Lazar, înainte de Saptamâna Mare sau Saptamâna Patimilor.Sâmbata de Pasti, a opta la numaratoare, este una aparte, caci Mântuitorul Însusi a murit cu trupul, urmând sa învieze a treia zi, spre rascumpararea neamului omenesc din moartea pacatului stramosesc si spre viata vesnica. Biserica a rânduit în an doua sâmbete mari, când se fac pomeniri mai ales pentru mortii care au murit pe neasteptate: Mosii de iarna (sâmbata dinaintea Duminicii Înfricosatoarei Judecati) si Mosii de vara (sâmbata dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt). De asemenea, pomeniri pentru cei adormiti se vor face în fiecare sâmbata din Postul Mare.Toate sâmbetele anului liturgic sunt închinate defunctilor, precum si tuturor sfintilor, reprezentati de martiri, caci fiecare sâmbata e în realitate o imitare a Sâmbetei Mari, iar moartea crestinilor e o icoana a sederii lui Hristos în mormânt. Pe de alta parte, e potrivit ca defunctii sa fie asociati martirilor, fiindca orice crestin e virtual un sfânt, iar cadavrul sau o relicva. Sâmbetele anului liturgic sunt, asadar, consacrate unei comemorari gene­rale si anonime care nu difera deloc în aceasta privinta de sâmbata mortilor ce preceda Duminica Lasatului de carne, cu exceptia faptului ca aceasta din urma e mai solemnizata si consacrata exclusiv comemorarii „tuturor parintilor si fratilor crestini ortodocsi adormiti de la începutul veacuri­lor” . Aceasta preocupare de a îmbratisa în aceeasi comemorare totalita­tea timpului e o buna ilustrare a ceea ce am vazut cu privire la caracterul recapitularii si sintezei timpului în Triod. înainte de a se identifica cu Adam pentru a antrena în miscarea sa de convertire întreaga natura umana; candidatul la Postul Mare trebuie sa anticipeze aceasta trecere de la ipostasa la natura prin „memoria liturgica”, recapitulând într-o singura zi multiplicitatea nedefinita a credinciosilor care au punctat cu existenta lor cursul timpului.Dupa Nichifor Calist si imnografii Triodului, aceasta comemorare a tuturor defunctilor a fost plasata în acest loc din pricina comemorarii celei de-a Doua Veniri a lui Hristos în Duminica Lasatului de carne. Adunarea în rugaciune a tuturor defunctilor devine astfel imaginea marii adunari eshatologice a tuturor oamenilor, morti si vii, înainte de Jude­cata, aceasta ultima adunare corespunzând simetric di viziunii, si distinctiei care a însotit creatia lumii:„Doamne, Cel ce primesti din cele patru margini ale lumii pe cei ce au adormit cu credinta, în mare sau pe pamânt, în râuri, în izvoare sau în lacuri si în fântâni, pe cei ce s-au facut mâncare fiarelor si pasarilor si târâtoarelor pe toti îi odihneste!”.E necesar ca atunci sa se regrupeze toate treptele ierarhiei bisericesti, precum si cei ce au decedat în orice loc si în orice împrejurare, pentru ca întreaga Biserica reunita în rugaciune sa poata îndupleca dreptatea lui Dumnezeu prin invocarea milostivirii Lui.„Odihneste pe robii Tai pe pamântul celor vii, Doamne, de unde s-a departat durerea, întristarea si suspinarea; iarta-le ca un Iubitor de oamenii cele ce în viata au gresit, ca singur esti fara de pacat si Stapân al celor morti si al celor vii!”Aceasta universalitate ar putea parea totusi partiala, fiindca ea nu-i cuprinde decât pe credinciosii ortodocsi si nu se întinde la întreaga natura umana. Într-adevar, potrivit canoanelor trebuie sa ne rugam pentru crestinii ortodocsi, vii sau defuncti, dat fiind ca rugaciunea litur­gica presupune unitatea aceeasi credinta, ea însasi expresie a naturii umane asumate si restaurate în unica Persoana a lui Hristos.„Pe cei ce au calatorit pe marea cea pururea furtunoasa a vietii, învredniceste-i sa ajunga la limanul nestricatei Tale vieti, Hristoase, pe cei ce au fost cârmuiti în viata de dreapta credinta!”Aceasta excludere a pagânilor si ereticilor de la rugaciunea Bisericii nu este însa o lipsa de iubire, nici o încalcare a poruncii de a ne. ruga pentru vrajmasii nostri, nici o tagaduire a exemplului lui Hristos pe Cruce sau a întâiului mucenic Ştefan, care se rugau pentru; calaii) lor. Acest aspect universal al rugaciunii poate ramâne în rugaciunea privata a crestinului, dar numai cei credinciosi pot fi obiectul rugaciunii publice, pentru a evita scandalul si pentru ca, potrivit Apostolului, credinciosii nu pot fi înhamati împreuna cu necredinciosii la un acelasi car: „Caci ce legatura poate sa fie între dreptate si faradelege, sau ce comuniune între lumina si întuneric ?”. Rugaciunea pentru defuncti e posibila în Biserica, fiindca Hristos a biruit deja moartea prin moartea si învierea Sa, iar omul e de acum potential eliberat.“Hristos a înviat, dezlegând din legaturi pe Adam cel întâi zidit si sfarâmând taria iadului. Îndrazniti dar, toti mortii, ca s-a omorât moartea, s-a pradat si iadul împreuna cu ea si a luat împaratia Hristos, Cel ce S-a rastignit Şi a înviat. Acesta ne-a daruit noua nestricaciunea trupului; Acesta ne va scula si pe noi si ne va darui învierea, si de slava aceea va învrednici cu veselie pe toti câti cu credinta neabatuta au crezut într-Însul cu caldura”Pentru crestini, moartea nu mai e decât un somn si un moment „pascal” de trecere sau „mutare” la viata vesnica. De aceea toate slujbele de­functilor sunt cântate cu „Aliluia”, care e „cântarea funebra” a crestinilor.Rugaciunea pentru defuncti e si ocazia de a dezvolta în aceasta sâm­bata, ca de altfel si la slujba înmormântarii sau în sâmbetele Octoihului, o meditatie antropologica asupra naturii omului facuta dupa chipul lui Dumnezeu si menita sa se ridice spre asemanarea cu El, asupra demni­tatii lui Adam mijlocitor între cer si pamânt, asupra caderii sale, a supu­nerii sale mortii si a mântuirii lui în Hristos. Pe lânga aceasta, rugaciu­nea pentru morti e prilejul pentru credinciosi de a se dedica adevaratei „filozofii”, adica gândului la moarte si meditatiei asupra caracterului efemer al existentei lor si asupra desertaciunii poftelor pamântesti. Sâmbata Mortilor nu reprezinta, asadar, doar cadrul unei recapitulari a timpului si a naturii umane în rugaciunea de mijlocire; ea are si o dimen­siune de pedagogie duhovniceasca, propunând credinciosilor sa înainteze spre cunoasterea lor însisi prin meditatia asupra „limitelor vietii”, trimi­tând la recunoasterea faptului ca totul depinde numai de vointa lui Dumnezeu. Asa cum s-a aratat în partea I, gândul la moarte e un element indispensabil atât pentru a începe, cât si pentru a continua viata ascetica, de aceea el îsi gaseste, gratie Sâmbetei Mortilor si Duminicii Lasatului de carne, un loc potrivit în perioada pregatitoare, împreuna cu smerenia si cainta.Marcata de întristare si doliu, Sâmbata Mortilor nu se potriveste cu bucuria nici unei praznuiri a vreunui sfânt din ciclul liturgic fix; astfel, daca e vorba de un sfânt „fara praznic”, Slujbele din Mineie sunt depla­sate la Pavecernita de vineri seara. Sarbatorile sfintilor mai importanti cum sunt Sfântul Grigorie din Nazianz (25 ianuarie), mutarea moastelor Sfântului Ioan Hrisostom (27 ianuarie), Sfintii Trei Ierarhi (30 ianuarie); sunt transferate în ziua de vineri si celebrate cu toata solemnitatea lor. Dar atunci când în Sâmbata Mortilor cade praznicul Întâmpinarii (Hypa-pante) Domnului, comemorarea defunctilor e transferata în sâmbata anterioara, înaintea Duminicii Fiului Risipitor, pentru a ceda întâietatea „praznicului Domnului”^.Oficiul defunctilor admite însa combinarea cu orice alt ciclu liturgic: mai cu seama cu piesele din zilele din zilele de sâmbata ale glasului muzical din Triod ce se întâmpla sa cada în acea saptamâna, dat fiind ca acestea din urma se refera la aceeasi tema: martirii si defunctii.Gradul liturgic al oficiului Triodului e atunci mai înalt decât la cele doua duminici precedente, caci el are un tropar propriu, o sedealna la cea de-a doua stihologie a Psaltirii de la Utrenie, un canon pe 8 tropare, iar nu pe 6. Dupa troparul de la Vecernie, se face o procesiune în pronaos cântându-se canonul defunctilor din Octoih si se celebreaza Panihida defunctilor. La Utrenie, dupa ecteniile mici ce urmeaza stihologiilor Psaltirii si dupa odele a 3-a, 6-a si a 9-a ale canonului, preotul sau diaconul pomenesc din nou defunctii manastirii; în sfârsit, dupa Ceasul I se face o procesiune în cimitir, Liturghia celebrându-se în paraclisul aflat acolo. Aceste rubrici sunt în fapt comune tuturor slujbelor de sâmbata, în Sâmbata dinaintea Lasatului de carne ele trebuind pur si simplu sa fie respectate mai strict. Sa mai observam ca uzul actual e nu numai de a face comemorarile la Utrenie, dar și de a repeta binecuvântarea colivelor cu rugaciunea „Dumnezeul duhurilor si a tot trupul...” dupa prima catisma și la sfârsitul Ceasului I, dar fara canonul Panihidei, la care se adauga mentionarea tuturor categoriilor posibile de defuncți la mijlocul Psalmului 118, dupa binecuvântarile defunctilor si la sfârsitul Sfintei Liturghii.Sâmbata Mortilor, analoga si simetrica sâmbetei mortilor dinaintea Cincizecimii, se înscrie, asadar, în cateheza duhovniceasca a Triodului gratie gândului la moarte, iar în teologia timpului perioadei pregatitoare prin evocarea eshatologica a umanitatii si a concentrarii timpului în ruga­ciunea pentru defuncti.(Extras din Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, Ediția a III-a, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Deisis, Sibiu, 2008)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1290

Id: 38357

Data: Feb 21, 2014

Imagine: