Praznicul mucenicului Teodor Tiron este, dupa Karabinov, cea mai veche sarbatoare fixa deplasata în ciclul liturgic mobil. Marea popularitate a acestui sfânt, al carui sanctuar din Euhaita atragea multimile, a facut ca pomenirea lui sa fie transferata în prima sâmbata a Postului Mare, dupa cum atesta Typikon-ul Marii Biserici. Nu este însa vorba doar de un transfer al sarbatoririi praznuite de Triod. Caci, în timp ce Typikomul Marii Biserici nu indica decât sinaxa mucenicilor, Triodul comemoreaza în aceasta zi, mai precis, minunea colivelor, a carei naratiune e atribuita patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sfârsitul secolului IV). În timpul domniei tiranice a împaratului Iulian Apostatul, acesta a poruncit sa se stropeasca cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute pe piata cetatii) imperiale, pentru a întina astfel prima saptamâna din Postul Mare al crestinilor. Dar, mucenicul Teodor s-a aratat în vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369) descoperindu-i planul lui Iulian si sfatuindu-l sa fiarba graunte de grâu (Kolva) si sa le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca acestia sa nu mearga sa cumpere de la piata. Fiind astfel izbaviti de întinaciunea idolatriei gratie acestui mucenic surpator al idoliior, arhiepiscopul a poruncit credinciosilor sa serbeze în fiecare an, la încheierea primei saptamâni a Postului Mare, un praznic care sa comemoreze acest eveniment. Aceasta prima sâmbata este, asadar, ocazia unei duble bucurii: încheierea primei perioade a postului si praznuirea mucenicului.„Sa ne odihnim în Sâmbata de astazi, oamenilor, încetând ostenelile cele de ieri, pentru Cel ce a binecuvântat aceasta zi cu odihna si cu praznuirea cea de acum a mucenicului”42 (Oda 8, canon 2, tropar 1 / Utrenia din prima sâmbata a Postului Mare)Praznicul mucenicului e dublu si el, pentru ca în el ne bucuram atât de minunea colivelor, cât si de nevointele mucenicesti ale Sfântului Teodor. De aceea, slujba zilei nu are „Aliluia” pentru defuncti ca celelalte sâmbete, ci „Dumnezeu este Domnul”. Imnologia cuprinde piese rezervate laudei lui Teodor si altele, închinate minunii colivelor. Lectura Sinaxarului care relateaza aceasta minune, e completata de cea a panegiricului Sfântului Teodor atribuit Sfântul Grigorie al Nyssei.Comemorarea Mucenicului Teodor Tiron într-o sâmbata în mod normal consacrata memoriei colective a sfintilor si a martirilor apare, asadar, drept o specificare a acesteia, înscriindu-se ca un fel de concluzie a seriei celor trei sâmbete festive: Sâmbata Mortilor, Sâmbata Ascetilor si Sâm­bata lui Teodor. Pe de alta parte, cu exceptia Sâmbetei Acatistului cele­lalte sâmbete din Postul Mare nu vor cuprinde comemorari deosebite, sarbatoarea colivelor îngaduind astfel evidentierea caracterului privilegiat al primei saptamâni. La încheierea acesteia din urma adunarea muceni­cilor reprezentata de Sfântul Teodor se asociaza, asadar, prin rugaciunile si exemplele ei eforturilor întreprinse de credinciosi pentru a-i ajuta pe calea ce le ramâne de parcurs în saptamânile urmatoare:„Postul cel curat si fara prihana la noi acum ajungând a adus cu sine savârsire de minuni mucenicesti. Caci prin post ne curatim de întinaciunile si de necuratiile cele sufletesti, iar prin dovezi si lupte vitejesti asupra patimilor ne îmbarbatam. Pentru acestea si cu darul Sfintei postiri luminându-ne si cu minunile mucenicului Teodor întarindu-ne în credința întru Hristos, cerem de la El sa dea mântuire sufletelor noastre” (Laude, Utrenia din Prima Sâmbata a Postului Mare)Ca si în Sâmbata Mortilor, dupa Vecernia (si Liturghia darurilor înainte sfintite) de vineri se trece la Panihide si la binecuvântarea coli­velor, dar aici semnificatia putin diferita, E vorba mai putin de supra­vietuirea vechilor ospete funerare ale primilor crestini, cât de un oficiu festiv comemorând minunea colivelor si biruinta împotriva planului per­fid al lui Iulian Apostatul, gratie interventiei miraculoase a mucenicului Teodor. Aceasta diferenta apare si în structura Panihidei: aceasta nu mai cuprinde Psalmul 90 si „Aliluia” ca la Panihida defunctilor ci Psalmul 142 si „Dumnezeu este Domnul” festiv, un canon al Sfântului Ioan Damaschinul la aceasta minune, binecuvântarea colivelor si apolisul Liturghiei Darurilor înainte sfintite, la sfârsitul careia se reintra în procesiune în trapeza pentru prima masa oficiala a saptamânii. Obiceiul lavrei Sfân­tului Sava cel Sfintit si al chinoviei Sfântului Eftimie era ca în cursul acestei mese sa se acorde o dispensa de vin si untdelemn întru cinstirea sfântului zilei, dar Typikon-ul tiparit precizeaza, ca a fost desfiintat din pricina respectului datorat primei saptamâni a Postului Mare.(Informatii preluate din Triodul explicat – Mistagogia timpului liturgic, autor ieromonah Makarios Simonopetritul, editia a III-a, Editura Deisis, Sibiu, 2008)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 663

Id: 38650

Data: Mar 8, 2014

Imagine: