Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 1 februarie pe Sfantul Mucenic Trifon. In Molitfelnic la randuiala ce se face la tarini (holde), la vii si la gradini, cand se intampla sa fie stricate de salbaticiuni sau de alte vietati ca lacuste, gandaci si altele este integrata si Rugaciunea Sfantului Mucenic Trifon pentru pazirea gradinilor, a viilor si pentru toate holdele. Sfantul Mare Mucenic este cunoscut in Biserica Ortodoxa ca ocrotitorul ogoarelor, deoarece intr-o primavara, semanaturile locuitorilor din Campsada erau puse in pericol de o multime de lacuste. Trifon s-a rugat lui Dumnezeu sa scape ogoarele de pierderea lor, lucru care s-a si intamplat. De atunci si pana astazi, Sfantul Trifon este cinstit ca ocrotitorul tarinilor si gradinilor oamenilor.Sfantul s-a nascut in satul Lampsac din Frigia (Asia Mica), sat asezat in apropierea orasului Apomeea. Parintii lui au fost crestini si l-au crescut cu dragoste de Dumnezeu. Tanarul Trifon a fost binecuvantat din copilarie cu darul minunilor. La varsta de 17 ani a tamaduit pe Gordiana, fiica imparatului Gordie (238-244). Reintors acasa de la Roma, Trifon a inceput sa propovaduiasca invatatura Mantuitorului Hristos prin satele Frigiei, vindecand bolnavii in chip minunat. Propovaduirea si faptele bune ale Sfantului Trifon s-au sfarsit o data cu mucenicia si viata lui, in anul 250 de la Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in orasul Niceea, in timpul persecutiilor crestinilor din porunca imparatului Deciu (249-251). Trifon a fost prins cu alti tineri crestini si intemnitati din porunca lui Aquilin, prefectul Orientului. Toate incercarile lui Aquilin de a-l face pe Sfantul Trifon sa renunte la credinta in Domnul nostru Iisus Hristos si sa aduca jertfa zeilor, au ramas zadarnice. In cele din urma, Aquilin a poruncit moartea Sfantului Trifon prin sabie. Dus de ostasi la locul de osanda, Sfantul Trifon s-a rugat si indata si-a dat sufletul sau Domnului Iisus Hristos, inainte ca sabia calaului sa cada asupra gatului sau.Un fragment din moastele Sfantului Trifon se afla la Biserica bucuresteana Caramidarii de Jos din Protoieria III Capitala. Biserica este situata in partea de jos a orasului Bucuresti, pe malul drept al raului Dambovita, incepand de la Podul Vechi, astazi ,,Podul Timpuri Noi , si pana la iesirea din oras a acestui rau (se intindea odinioara mahalaua ,,Caramidarii de Jos , astazi cartierul ,,Tineretului ). Zidirea care dainuie si astazi este de data mai recenta, dar ea s-a inaltat pe un loc sfintit inca din veacul al XVIII-lea. Pentru inceput a fost construita o biserica de lemn, iar in anul 1856 s-a pus piatra de temelie pentru o biserica de zid. In urma unui incendiu din 1922 lacasul de cult a avut foarte mult de suferit astfel ca la 14 decembrie 1930 Patriarhul Miron Cristea a sfintit biserica, dupa reparatiile necesare, adaugandu-i si hramul ,,Sf. Mucenic Trifon , dupa dorinta credinciosilor parohiei care se ocupau si cu gradinaritul si cultivarea florilor. De-a lungul timpului la biserica parohiei au fost executate numeroase lucrari de intretinere si infrumusetare.In traditia populara, dupa cum aflam de pe site-ul crestinortodox.ro, exista credinta ca Sfantul Trifon are putere asupra inceputului de primavara. Astfel, el este cunoscut in credinta populara ca cel ce pazeste livezile de omizi si lacuste, iar pe oameni, de nebunie.In ziua de pomenire a Sfantului Trifon se practica o serie de rituri, cu scopul de a asigura protectia si fertilitatea livezilor de pomi fructiferi si a viilor. In vechime, viticultorii si pomicultorii tineau post in aceasta zi si chemau preotul sa le stropeasca cu agheazma livezile si via, ca acestea sa fie ferite de nerodire si de seceta sau grindina.In sudul Olteniei exista un ritual complex de pregatire a viei pentru noul sezon, cunoscut sub numele de Arezeanul (Taiatul) viilor. Pe langa acest obicei de taiere a corzilor de vita-de-vie, viticultorii aprindeau focuri la marginea plantatiilor si afumau via cu o carpa aprinsa, spre a feri via de patrunderea fortelor malefice.In zonele Banatului si ale Transilvaniei, in ziua de 1 februarie barbatii ieseau in livezi si dupa ce curatau pomii ii stropeau cu apa luata in zori din izvoare si sfintita de preot. Un alt obicei intalnit in aceasta zi era 'scuturatul pomilor'. Cu topoarele in maini, barbatii loveau pomii la radacina, mimand taierea acestora: '-Mai, pomule, face-i roade, ca de nu, eu te tai'. Raspunsul era dat de un copil in varsta de 7-8 care simboliza 'sufletul' pomului: '- Lasa-ma, iarta-ma, nu ma lovi, nu ma taia, c-oi inflori si-oi rodi, cand vremea mi-a veni si de noroc ti-oi fi'.Odata ce ritualul de la vie era incheiat, viticultorii se indreptau in alai spre casa. Veneau spre casa purtand pe cap cununi facute din primele corzi taiate din vie. Acasa, viticultorii erau asteptati cu masa abundenta, semn ca astfel trebuia sa fie si productia viticola.In Banat a existat un obicei, astazi pierdut, ca din varful dealurilor cu vii sa se rostogoleasca o roata aprinsa. Sensul obiceiului era de a fertiliza via si a indeparta de ea duhurile nefaste, printre care si iarna. Ziua de 1 februarie este numita in unele zone Ziua omizilor. In aceasta zi, unele gospodine sfinteau graul si porumbul pe care il aveau spre a fi semanat. Alte gospodine mergeau cu turte la musuroiul furnicilor si le spuneau: Cum va dau eu de mancare, asa voi sa nu-mi mancati recolta! .

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 827

Id: 19706

Data: Feb 1, 2012

Imagine: