Zona Nasaudului, acest stravechi colt de tara romaneasca, a dat mereu prin oamenii ei dovezi de aparare a demnitatii nationale si a credintei stramosesti. Un asemenea exemplu vrednic de pomenire este cel al lui Atanasie (in graiul popular al locului 'Tanase' al lui Danila) si cei dimpreuna cu dansul, care s-au impus in constiinta romanilor nasaudeni si a Ardealului intreg prin curajul si prin modul autentic in care si-au marturisit credinta strabuna. In prima sedinta de lucru a Sfantului Sinod desfasurata intre 22-24 octombrie 2007, prezidata de noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Preafericitul Parinte Daniel, s-a hotarat trecerea in randul sfintilor a Martirilor si Marturisitorilor Nasaudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Telciu, Grigorie din Zagra, Vasile din Mocod, de pe cuprinsul Ţarii Nasaudului, cu ziua de pomenire la 12 noiembrie. Rudenia poetului George Cosbuc Atanasie Todoran al lui Danila din Bichigiu, de pe Salauta, inrudit cu familia preotilor Cosbuc din Hordou, fusese militar in armata habsburgica, in perioada de domnie a imparatului Leopold I (1640-1705). A parasit armata austriaca si s-a refugiat in Muntii Ţiblesului, apoi in Maramures si in Moldova, unde a ramas o perioada mai indelungata. Revine in tinuturile de obarsie, din partea Nasaudului, in perioada in care Imperiul Habsburgic incerca sa consolideze frontierele sale de rasarit prin militarizarea zonei si crearea unui regiment de granita in aceste locuri. Concomitent cu militarizarea, austriecii urmareau un al doilea obiectiv, deloc lipsit de importanta pentru intarirea stapanirii lor in Transilvania, si anume atragerea romanilor la catolicism, prin unirea cu Biserica Romei. Acesta este contextul in care se inscrie episodul ilustrat de miscarea de protest de la Salva din 1763, condusa de Atanasie Todoran, cu multiple semnificatii in plan national si spiritual deopotriva.Desfasurarea evenimentelor care au culminat cu martirajul lui Atanasie Todoran, prin tragerea sa pe roata, s-a produs la inceputul lunii mai 1763, cand generalul Bukow a venit impreuna cu un corp armat sa primeasca juramantul granicerilor nasaudeni. Din suita generalului facea parte si episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron (1754-1764), fiind desemnat ca sa binecuvanteze steagul regimentului graniceresc, aceste momente solemne organizandu-se in localitatea Salva, pe platoul numit 'Mocirla'. Dar mare a fost uimirea si contrarierea asistentei cand, din randul cavaleriei graniceresti, a iesit veteranul Todoran adresandu-se confratilor sai: 'De doi ani noi suntem catane, dar carte n-am capatat de la inaltata imparateasa ca suntem oameni liberi. Ne-au scris ca iobagi, dam dare si facem slujbe catanesti; copiii nostri vor merge pana la marginile pamantului sa-si verse sangele, dar pentru ce? Ca sa fim robiti, sa n-avem nici un drept, copiii nostri sa fie tot prosti, ori vor invata ceva, ori ba? Asa nu vom purta armele, ca si sfanta lege sa ne-o ciufuleasca si batjocoreasca tisturile (ofiterii imperiali). Jos armele!...'Pedepsit sa fie frant cu roata Cuvantarea inflacarata a lui Atanasie a avut un impact deosebit asupra celor prezenti. Granicerii l-au alungat pe Bukow si pe ofiteri si s-au hotarat sa continue revolta. Inteleptul batran s-a dus apoi la episcopul unit si i-a spus: 'Fatul meu, de unde esti?' Acela i-a raspuns: 'De la Blaj'. 'Daca esti de la Blaj si imparateasa ti-a dat domeniu, du-te acolo si stai linistit, nu ne tulbura pe noi in credinta noastra'. Dupa aceea, l-a luat pe vladica de mana si l-a condus prin multimea tulburata ca nu cumva aceasta sa navaleasca asupra lui.La scurt timp dupa conflict, a venit la Salva o comisie imperiala, pentru a face cercetari asupra faptelor. Ancheta s-a intins pe durata a sase luni, fiind indreptata, in mod evident, asupra principalului conducator al protestelor, Atanasie din Bichigiu. Acesta n-a retractat nimic din invinuirile aduse, asumandu-si cu barbatie muceniceasca raspunderea celor intamplate. Sentinta s-a pronuntat in ziua de 12 noiembrie 1763, in fata 'cvartirului' colonelului Schroder din Bistrita, fiind scrisa pe o fila separata si comunicata magistratului bistritean. Actul prevedea ca Todoran al lui Danila din Bichigiu, in varsta de 104 ani (dupa altii de 120 ani), sa fie frant cu roata 'pentru ca a retinut pe oameni de la unire si de la inrolarea in statul militar graniceresc, precum si pentru ca, la cererea staruitoare a fiului sau muribund, n-a lasat sa i se ofere acestuia Sfanta Cuminecatura' de catre preotul greco-catolic. Odata cu el au fost spanzurati Vasile Dumitru a Popii din Mocod, Grigore Mani din Zagra si Vasile Oichi din Telciu, iar trupurile lor au ramas neinmormantate, pentru aceeasi vina. Altor 15 conducatori ai revoltei li s-a comutat pedeapsa: sa treaca de 10 ori in sus si in jos 'printre loviturile de vergi a 300 de soldati'. La executarea pedepsei, atat Atanasie, cat si confratii sai de supliciu au marturisit ca nu regreta cele intamplate, deoarece este mai bine sa-si jertfeasca viata decat sa traiasca oprimati, trecuti cu forta la o credinta straina de sufletul lor. I s-au facut doine dupa ce a murit Peste timp, marturisirea dreptei credinte si atitudinea eroica a batranului Atanasie din Bichigiu au ramas in constiinta colectiva a locuitorilor din vetrele nasaudene, in inima lor si in creatiile populare:In pamant de m-or bagaNu ma las de legea meaAsta-I legea lui HristosSloboziti pustile jos s...t*[...] De la-nalta ImparatieO venit o comnisieŞi pe multi ii judecaraFestecare cum sa piara:Unii-n temnita bagatiOr sa fie spanzuratiNuma mosu TodoranNenfricatu veteranEl s-o sfarsit tras pe roataPlans si azi de lumea toata s...t*[...] Cand Todoran a muritSoarele n-a stralucit, Luna nu s-a aratatŞi nici ceriul n-a-nstelat,Fari a fost numai o jeleDe pe pamant pana la stele […]Persistenta figurii si a faptelor lui Atanasie Todoran in memoria colectiva a transilvanenilor este dovedita si de o scrisoare inedita a lui Nestor Simon, un cercetator pe nedrept uitat al istoriei acestui tinut, din Cluj, 5 septembrie 1887. Acest document arhivistic aduce o precizare importanta, potrivit caruia 'nasaudenii s-au opus de doua ori unirei: I. unimei religioase cu Roma si 2 uniunei politice in 1848'. Totodata, epistola restituie valoarea marturisitoare a jertfei lui Atanasie, in conditiile in care majoritatea studiilor istorice au accentuat doar importanta sa sociala si politico-nationala. In acest sens, Nestor Simon scria, printre altele: 'Am aflat cauza pentru care s-a opus Todoran Tanase contra militarizarii. Adeca el nu s-a opus militarizarii, ci s-a opus incercarilor de a se uni cu biserica Romei, deoarece pe atunci curgeau luptele cele mai inversunate si Curtea din Viena voia ca militarizand, totodata, sa esopereze si uniunea'. Documentul citat confirma si intareste ultimele cuvinte rostite de martir, inainte de a-si incredinta sufletul lui Hristos: 'Nu va dati unirei!' (cf. pr. Dorel Man, Fapta lui Tanase Todoran din anul 1763 in constiinta urmasilor: o scrisoare-document din anul 1887 privind revolta de la Salva, in 'Studia UBB. Theologia Ortodoxa', nr. 1/2006).Semnificatia profunda a jertfei lui Atanasie Todoran si a celor dimpreuna cu el ne este infatisata intr-un mod pilduitor, in jurul anului 1890, gratie intamplarilor petrecute intr-o asezare granicereasca din districtul nasaudean, in localitatea Feldru, devenita intre timp integral greco-catolica. Autoritatile bisericesti greco-catolice doreau sa impuna in aceasta parohie numirea unui nou preot, nedorit de credinciosi din cauza conduitei sale morale indoielnice. Problema numirii acestui paroh in aceasta asezare de confesiune unita a reprezentat deopotriva un caz amplu mediatizat de gazetele romanesti si maghiare ale epocii, cat si un exemplu semnificativ despre impactul peste timp in sufletul locuitorilor din satele somesene, a rezistentei ortodoxe intruchipate cu forta exemplului personal in fata ofensivei catolicizante din secolul al XVIII-lea, de catre Atanasie Todoran si numerosii marturisitori ai credintei strabune.Credinciosii din aceste tinuturi greu incercate pe parcursul istoriei foloseau argumente dintre cele mai convingatoare, ca acum, in situatia mentionata, cand se apeleaza la exemple perene din istoria tinutului graniceresc si a Ardealului. Parohienii din Feldru isi intemeiaza refuzul pe invocarea trecutului ortodox al Vaii Somesului, precum si pe statornicia in credinta a stramosilor, aparatori ai legii si dreptatii. Acestia evoca momentele de lupta si grea cumpana, care prezinta in prim-plan atitudinea martirului Atanasie Todoran din Bichigiu, frant cu roata pentru singura lui vina de a-si fi aparat credinta drept-maritoare: 'In care caz contrar, va spunem drept, ca vom fi siliti a pasi pe cararile acelea care ni le-a inchis in secolul trecut introducerea militarismului cu terorizarea, ingrozirea si chinuirea preotilor si poporului de pe Valea Somesului si care s-a sfarsit cu taierea pe roata a martirului nostru Todoranu din Bichigiu, pentru ca si-a aparat religiunea strabuna pana si-a pus si capul' (cf. Macarie Dragoi, Instituirea preotilor in Vicariatul Rodnei - cazul de la Feldru din 1890, in 'Arhiva Somesana', V, 2006). Impresioneaza in textul acestui document apelul la experientele trecute ale regiunii si la sacrificiile indurate in contextul impunerii catolicismului, la chipul luminos al batranului Atanasie Todoran din Bichigiul Nasaudului, care a ramas atat de viu in constiinta si evlavia urmasilor.Marturie din zilele noastre Pe intreaga durata a desfasurarii evenimentelor, comunitatea greco-catolica din Feldru va sustine constant ca pe o alternativa fireasca revenirea la ortodoxie 'la credinta inaintasilor', fapt care a rascolit, se pare, autoritatea diecezana greco-catolica de la Gherla, care a luat o noua decizie menita de a aplana tensiunile din aceasta fosta parohie ortodoxa. Hotararea feldrihanilor, exprimata oarecum in extremis la 1890, va fi implinita in anul 1948 prin revenirea in sanul Bisericii Ortodoxe a preotilor si credinciosilor din tinuturile indelung incercate ale Transilvaniei strabune. La toate aceste marturii mai vechi se cuvine a fi adaugata in final si o alta mai recenta, apartinand unuia dintre batranii comunitatii din Bichigiu, care a contribuit, alaturi de consatenii sai, la intemeierea noii manastiri din aceasta localitate. Petre Tecar, la cei peste 80 de ani, evoca vremurile straluminate de obiceiurile locului si de jertfa acestui marturisitor al plaiurilor nasaudene, asa cum a mostenit de la inaintasi: 'Tata meu, Timoftei Tecar, care a trait 96 de ani, imi spunea ca pe vremea cand era copil, mergea impreuna cu alti copii in ziua de Pasti 'in Piezi' la casele oamenilor si gazda le dadea oua rosii la copii, cum ii obiceiul la noi in sat. Copiii se duceau si la casa lui Tanase Todoran, care era pe vremea aceea la gura Vaii Morosanului, sub Plese, cum ii zicem noi. In casa lui Todoran mai statea o stranepoata de-a dansului care le impartea, la fel ca si alte gazdoaie din sat, oua rosii la copiii care veneau in ziua de Pasti 'in Piezi'. Mai traiesc in Bichigiu doua vite de Todoran. Amandoua pot sa-i fie neamuri. Mai stiu de la tatal meu ca Tanase Todoran o mers pe jos la Viena sa ceara de la imparateasa drepturile romanilor asupriti in religia noastra stramoseasca ortodoxa. Pentru aceea luptam si noi astazi, pentru credinta si adevar, ca suntem sange de-a lui'.'Ne-au scris ca iobagi, dam dare si facem slujbe catanesti; copiii nostri vor merge pana la marginile pamantului sa-si verse sangele, dar pentru ce? Ca sa fim robiti, sa n-avem nici un drept, copiii nostri sa fie tot prosti, ori vor invata ceva, ori ba?...''In casa lui Todoran mai statea o stranepoata de-a dansului care le impartea, la fel ca si alte gazdoaie din sat, oua rosii la copiii care veneau in ziua de Pasti 'in Piezi'. Mai traiesc in Bichigiu doua vite de Todoran. Amandoua pot sa-i fie neamuri. Mai stiu de la tatal meu ca Tanase Todoran o mers pe jos la Viena sa ceara de la imparateasa drepturile romanilor asupriti in religia noastra stramoseasca ortodoxa. Pentru aceea luptam si noi astazi, pentru credinta si adevar, ca suntem sange de-a lui.'(Articol realizat de Preasfintitul Parinte Macarie Dragoi, Episcopul romanilor ortodocsi din Europa de Nord)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1074

Id: 17849

Data: Nov 12, 2011

Imagine: