Utrenia Sfintei si Marii Vineri, savarsita aseara, 16 aprilie, este numita si Denia celor 12 Evanghelii. Sinaxarul citit la aceasta slujba arata ca in Sfanta si Marea Vineri se praznuiesc sfintele si mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos: scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul, piroanele, sulita si inainte de toate Crucea si moartea, pe care le-a primit de bunavoie pentru noi. Se mai face inca pomenire de marturisirea mantuitoare facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastignit impreuna cu El . Prezentand semnificatiile acestei zile din Saptamana Patimilor, sinaxarul rezuma continutul celor 12 Evanghelii:Dupa ce Domnul a fost vandut de prietenul si ucenicul Lui cu treizeci de arginti, a fost dus mai intai la Ana arhiereul. Acesta L-a trimis la Caiafa, care L-a scuipat si L-a lovit peste fata; si pe cand isi batea joc si radea de El, a auzit spunandu-I-se: «Profeteste-ne, cine Te-a lovit ». Acolo au venit si doi martori mincinosi care au marturisit ca Hristos a spus: «Stricati Templul acesta si in trei zile il voi ridica», si ca a spus ca este Fiul lui Dumnezeu. Arhiereul si-a rupt hainele neputand suferi asa-numita de el hula. Cand s-a facut ziua L-au dus in pre­toriu la Pilat, «si ei n-au intrat, spune Scriptura, ca sa nu se spurce, ci sa poata manca Pastile». Pilat a iesit afara si i-a intrebat: «Care este vina Lui?» Şi pentru ca n-a gasit nici o vina in El, L-a trimis la Caiafa; iar acesta L-a trimis din nou la Pilat, caci si Pilat se pornise spre uciderea Lui. Pilat a spus: «Luati-L voi si rastigniti-L si dupa legea voastra judecati-L». Ei au spus iarasi: «Noua nu ne este ingaduit sa omoram pe nimeni». Prin aceste cuvinte au atatat pe Pilat ca sa-L rastigneasca. Pilat L-a intrebat pe Hris­tos daca este Imparatul iudeilor. El a marturisit ca este, dar este Imparat vesnic: «Imparatia Mea, a spus El, nu este din lumea aceasta». Pilat, voind sa-L elibereze le-a spus mai intai ca nu gaseste nici o vina deosebita in El, apoi le-a propus sa elibereze pe unul din cei inchisi. Iudeilor insa le-a fost mai drag Varava decat Iisus. In sfarsit Pilat L-a dat iudeilor dupa ce mai intai L-a biciuit pe Iisus. Este apoi dus de soldati, imbracat cu o hlamida rosie, incununat cu o cununa de spini si in maini I-au pus trestie. A fost batjocorit de soldatii care-I spuneau: «Bucura-Te imparatul iudeilor». Dupa ce L-au batjocorit asa, Pilat a spus din nou: «Nu gasesc in El nici o vina de moarte». Ei insa au spus: «Noi Il osandim pentru ca S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu». Pe cand spuneau acestea, Iisus tacea. Multimea a strigat lui Pilat: «Rastigneste-L, rastigneste-L». Ei voiau sa-L dea unei morti necinstite, ca sa indeparteze din mijlocul lor amintirea Lui cea buna. Pilat isi batea joc oarecum de ei zicandu-le: «Pe imparatul vostru sa-L rastignesc?». Ei au raspuns: «N-avem alt imparat decat pe Cezarul». Iudeii, pentru ca n-au reusit nimic cu hulele lor, aduc in discutie pe Cezarul, ca cel putin asa sa-si sature furia lor. Intr-adevar au spus: «Tot cel care se face pe sine imparat se impotriveste Cezarului». In timpul acesta femeia lui Pilat, infricosata de visuri, a trimis la Pilat sa-i spuna: «Sa nu faci nimic dreptului acestuia». Caci ea, din pricina lui Iisus, suferise mult in timpul noptii. Pilat s-a spalat pe maini, lepadandu-se prin asta de vina sangelui. Iudeii insa au strigat: «Sangele Lui peste noi si peste copiii nostri! Dar daca-L slobozesti pe El nu esti prieten al Cezarului!». Asadar Pilat L-a legat, desi stia bine ca este nevinovat, L-a osandit la moarte pe cruce, si le-a slobozit pe Varava. Cand a vazut Iuda aceasta, aruncand argintii a plecat si ducandu-se a luat o franghie si s-a spanzurat; pe urma s-a umflat mult si a crapat. Ostasii L-au batut peste fata cu trestia si I-au pus in spate Crucea. Apoi au silit pe Simon Cirineanul sa-I duca crucea. Au ajuns pe la ceasul al treilea la locul Capatanei si acolo L-au rastignit. A fost rastignit impreuna cu doi talhari ca sa fie si El socotit un facator de rele. Pentru a-L injosi, soldatii au impartit hainele Lui, iar pentru camasa Sa, care era facuta dintr-o bucata si nu avea nici o cusatura, au aruncat sorti, savarsind cea mai mare nelegiuire. Dar nu numai acestea, ci si pe cand era pe Cruce isi bateau joc de El, zicand: «Tu, Cel ce strici Templul si in trei zile il zidesti, mantuieste-te pe Tine!». Şi iarasi: «Pe altii a mantuit, dar pe Sine nu poate sa se mantuiasca». Şi iarasi: «Daca esti imparatul lui Israel, coboara-Te acum de pe Cruce si vom crede in Tine!». Iudeii, daca ar fi crezut in cele ce spuneau, ar fi trebuit sa se apropie de El fara nici o indoiala, caci intr-adevar Hristos era recunoscut de intreaga fire nu numai ca imparat al lui Israel, ci si al intregii lumi. Ce insemna, oare, intunecarea soarelui in ceasul al treilea si in miezul zilei? Ce insemna cutremurarea pamantului? Ce insemna despicarea pietrelor, care au mustrat invartosarea inimii iudeilor? Ce insemna invierea multor trupuri, care ne-a invederat credinta in invierea obsteasca si puterea Celui ce-a patimit? Ce insemna sfasierea in doua a catapetesmei Templului, ca si cum si ea ar fi fost suparata din pricina Celui care a fost slavit in ea si patimeste acum? Ce insemnau apoi celelalte lucruri descoperite, dar care n-au putut fi vazute? Asadar in ceasul al treilea, dupa cum spune dumnezeiescul Marcu, a fost rastignit. Din ceasul al saselea pana in ceasul al noualea s-a facut intuneric. Longhin sutasul, cand a vazut aceste lucruri minunate si mai cu seama intunecarea soarelui, a strigat cu voce mare: «Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu a fost acesta». Unul dintre talhari Il insulta pe Iisus; celalalt insa, mustrandu-l cu asprime pe acesta, a marturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Mantuitorul i-a rasplatit credinta lui si i-a fagaduit petrecerea in rai impreuna cu El. In sfarsit, dupa ce a fost insultat din destul, Pilat a scris pe Cruce si cuvintele: «Imparatul iudeilor». Desi iudeii s-au impotrivit sa scrie asa, zicand ca El S-a numit imparat al iudeilor, totusi Pilat a spus impotriva lor din nou: «Ce-am scris, am scris!». Apoi Mantuitorul a stri­gat: «Mi-e sete!». Ei au amestecat otet cu fiere si I l-au dat sa bea. Şi spunand: «Savarsitu-s-a!». Inclinand capul Şi-a dat duhul. Toti s-au indepartat de acolo. Langa Crucea Lui statea numai Mama Lui si sora ei, Maria lui Cleopa, pe care Ioachim i-o nascuse lui Cleopa ce murise fara copil. Mai era inca si Ioan, iubitul Lui ucenic. Nerecunoscatorii iudei, pentru ca nu voiau sa vada trupurile pe Cruce au cerut lui Pilat (pentru ca era marea zi a Pastelui si era Vineri) ca sa sfarame fluierele picioarelor osanditilor spre a muri mai repede. Şi au sfaramat fluierele picioarelor celor doi talhari, caci mai traiau inca; dar cand au venit la Iisus si L-au vazut ca murise, s-au oprit de a le mai sfarama. Unul dintre ostasi, ca sa faca placere iudeilor nerecunoscatori, a intins sulita si L-a impuns pe Hristos in coasta dreapta si indata a iesit sange si apa; apa, pentru ca sa se vada ca era om, sange, pentru ca sa se vada ca era mai presus de om. Sau alta explicatie: sange din pricina impartasirii cu dumnezeiestile sfintenii, iar apa din pricina botezului. Aceasta a vazut-o Ioan si a marturisit-o si adevarata este marturia lui. El a fost de fata la toate acestea si le-a vazut si ceea ce a vazut a scris. Caci daca ar fi mintit, n-ar fi scris si cele care par ca sunt spre necinstirea Invatatorului. Se spune ca Ioan fiind de fata atunci a strans din coasta curgatoare de viata intr-un vas preasfantul si dumnezeiescul Sange. Dupa ce s-au savarsit aceste fapte mai presus de fire, pe inserate, Iosif din Arimateea, ucenic al Lui la inceput, care se ascunsese ca si ceilalti, s-a dus cu indrazneala la Pilat, pe care-l cunostea, si i-a cerut trupul lui Iisus. Pilat i-a ingaduit sa-L ia, iar Iosif, pogorandu-L de pe Cruce, L-a dat jos cu multa evlavie. Pe cand se lasa noaptea, a venit Nicodim, aducand un amestec preparat de multa vreme din smirna si aloe. L-a infasurat in giulgiuri, dupa cum obisnuiau sa faca iudeii si L-au ingropat in apropiere in mormantul taiat in piatra a lui Iosif, unde nu mai fusese ingropat nimeni inainte. S-a facut asa ca nu cumva sa se spuna ca altul a inviat, atunci cand a inviat Hristos. Evanghelistul a amintit de amestecul de aloe si smirna; aceste mirodenii aveau insusirea de a lipi; si s-a intrebuintat amestecul de smirna si aloe ca sa nu se creada ca a fost furat atunci cand vor vedea giulgiurile si mahrama lasate in mormant. Intr-adevar, cum ar fi fost cu putinta furtul, odata ce smirna si aloea nu mai lasau sa se dezlipeasca giulgiurile de trup, deoarece se faceau una cu trupul, ca si cum s-ar fi nascut odata cu el? Toate aceste fapte minunate s-au intamplat Vineri. Pentru aceasta purtatorii de Dumnezeu parinti au randuit ca Vineri sa se faca pomenire de toate acestea cu zdrobire de inima si cu umilinta. Trebuie sa se stie ca Domnul a fost rastignit in ziua a sasea a saptamanii, adica Vineri, pentru motivul ca la inceput omul a fost facut in ziua a sasea. A fost rastignit in ceasul al saselea din zi, pentru ca in acest ceas, dupa cum se spune, si Adam si-a intins mainile si s-a atins de pomul oprit si a murit. Pentru aceasta trebuia sa fie creat din nou omul in acelasi ceas in care a fost zdrobit. A fost rastignit in gradina, pentru ca si Adam a calcat porunca in gradina raiului. Bautura amara pe care a gustat-o Hristos preinchipuia gustarea lui Adam. Loviturile cu palmele aratau slobozirea noastra. Scuiparea si purtarea necinstita cu El aratau cinstirea noastra. Cununa cu spini, indepartarea blestemului, hlamida de purpura, imbracamintea imparateasca in locul hainelor de piele. Piroanele, desavarsita nemiscare a pacatului nostru. Crucea, pomul cel din rai. Coasta impunsa preinchipuia coasta lui Adam din care a fost facuta Eva, prin care a venit calcarea poruncii. Sulita arata ca indeparteaza de la mine sabia cea de foc. Apa din coasta este icoana botezului. Sangele si trestia ne arata ca Hristos ne-a daruit, scriind cu litere rosii, vechea patrie. Se spune ca in locul in care a fost rastignit Hristos, capul tuturor, se afla capatana lui Adam. Pricina pentru care locul in care a fost rastignit Domnul se numeste Locul Capatanii este aceasta: pe vremea potopului, capatana lui Adam a fost scoasa afara din pamant si colinda de colo-colo despuiata de carne si stinghera; era o vedenie ingrozitoare pentru cei care o vedeau. Solomon, din respect pentru stramos, impreuna cu toata oastea, a a­coperit-o cu foarte multe pietre. De asta a si fost numit de atunci locul acela: Pardosit cu pietre. Unii sfinti alesi spun, pe temeiul predaniei, ca si Adam a fost ingropat acolo de un inger. Asadar, acolo unde era starvul, acolo s-a asezat vulturul Hristos, vesnicul Imparat. Noul Adam a tamaduit prin lemn pe vechiul Adam, ce cazuse prin lemn. Prin milostivirea Ta cea mai presus de fire, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.Sursa: Deniile din Postul Mare , Editura TRINITAS (1999)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 933

Id: 842

Data: Apr 17, 2009

Imagine: