Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a numit duminică Sfanta Cruce „semnul biruinței, nădejdea mantuirii și un pom umbros sub care adeseori noi, călători istoviți”, căutăm ajutor și dorim să rămanem.

Crucea este cinstită prin asumarea ei, a spus Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor: „Mantuitorul face poftire celor care doresc să vină după El. Nu obligă pe nimeni, nu forțează, nu sparge ușa niciunei case, nici măcar ușa sufletului”.

„Cei care, in decursul istoriei acestor 2000 de ani, au purtat Crucea pe umeri, au făcut-o de bunăvoie, iar faptele lor, ale celor care s-au identificat cu slujirea Crucii, au fost pe măsură.”

Această alegere a Crucii este o libertate bine ințeleasă, spre deosebire de falsa libertate. Dacă „faptele celor care, iubindu-L pe Mantuitorul, L-au urmat pană la capăt, au arătat adevărul lucrurilor”, astăzi „trăim intr-o lume care se conduce după propriile păreri”, a spus Preasfinția Sa, cu referire la numeroase ideologii moderne.

Dar „singura cale de a ajunge la Hristos este a luării Crucii, a asumării Crucii, aceea unei dorințe sincere de a fi impreună cu Mantuitorul Hristos”.

Greutatea și bucuria asumării Crucii

„Crucea inseamnă mai intai lupta aceasta cu patimile, cu incercările, cu amărăciunea vieții, cu pierderea celor pe care ii prețuim, cu rămanerea noastră in singurătate, cu nedreptățile care ni se cuvin de cele mai multe ori sau pe care le intalnim chiar și atunci cand nu le merităm. Toate acestea inseamnă Cruce”, a explicat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

„Toate acestea inseamnă, iubiți credincioși, purtarea Crucii pană la capăt. Este insă, dincolo de purtarea acestei cruci, și o luptă interioară”, a mai precizat Preasfinția Sa.

„După această luptă vine o bucurie deosebită. Ne vorbesc Părinții despre bucuria unei rugăciuni, despre bucuria unei privegheri, despre bucuria intalnirii noastre cu Mantuitorul Hristos. Toate acestea vin insă după purtarea Crucii, după asumarea ei.”

„Jertfa de pe Cruce a Mantuitorului este cea mai inaltă lecție de iubire din intreaga istorie a lumii. Spun Părinții Bisericii foarte frumos și voi cita doar cateva din aceste cuvinte, că pe Cruce s-a intalnit cea mai inaltă iubire cu cea mai josnică faptă a umanității: iubirea lui Dumnezeu cu nerecunoștința oamenilor”, a continuat părintele episcop vicar.

O perioadă a răstignirii patimilor

Postul Mare, care precede Sfintele Paști, este „o perioadă a răstignirii, a răstignirii neputințelor noastre, a gandurilor, a doririlor care nu sunt bune, a unor porniri din inimă, acolo unde se nasc și ganduri pătimașe și fapte pe măsură – o perioadă a răstignirii noastre, dacă ințelegem acest termen și dacă dorim să ne răstignim eu-ul propriu, dacă dorim să ne schimbăm, dacă dorim să-L urmăm pe Mantuitorul, măcar in parte”.

„Iar, in acest timp al răstignirii, să ne răstignim măcar puțin, măcar in parte, să ne răstignim și noi gandurile, inima, mintea și, dacă am putea, și trupul”, a mai spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

„Cerem ajutorul ei, lucrarea ei in viața noastră, ajutor pentru a ne schimba, pentru a ne răstigni, intrucat după răstignire vine bucuria Invierii”, a incheiat Preasfinția Sa.

Episcopul Vicar Timotei Prahoveanul a slujit duminică la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală.

Foto credit: Facebook / Mănăstirea Radu Vodă

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 117

Id: 80747

Data: Apr 9, 2024

Imagine: