Biserica Ortodoxa cinsteste la 13 septembrie pe Sf. Ciprian al Cartaginei. În cele ce urmeaza va prezentam mai multe informatii legate de viata si activitatea sfântului Ciprian din vol. Istoria Crestinismului, vol I., semnat de Pr. Nicolae Chifar:Sfântul Ciprian s-a nascut pe la anul 210 în Cartagina, într-o familie pagâna nobiliara, foarte bogata primind numele de Caecilius Ciprianus, poreclit si Thascius. Nu avem informatii despre anii tineretii sale, nici despre scolile urmate, dar luând în considerare reputatia sa la vârsta de 35 de ani, când s-a convertit la crestinism, deducem ca si-a însusit o cultura profana foarte vasta si profunda.Convertirea la crestinism în anul 245 a fost pregatita timp îndelungat de preotul Caecilius sau Caecilianus, pe care Sfântul Ciprian îl respecta si iubea ca pe un parinte si care la rândul sau i-a încredintat la moarte îngrijirea familiei sale. Convertirea a produs o schimbare radicala a mentalitatii si conceptiei Sfântului Ciprian despre viata, schimbare de care este uimit el însusi. A fost înzestrat cu doua mari virtuti: castitatea si dragostea. A vândut o parte din avere pe care a împartit-o saracilor si a fost hirotonit preot în anul 247. La scurt timp dupa aceasta, murind episcopul Cartaginei Donatus, a fost ales episcop în anul 249.Ca episcop s-a preocupat mai întâi de disciplina în Biserica. A interzis noilor convertiti de a mai practica vechile lor profesii, în specia teatrul. Pune mare accent pe ascultare în Biserica.Persecutia care a izbucnit în anul 250, sub împaratul Deciu si care a avut efect mai mare asupra Africii, a facut sa creasca numarul apostatilor. Pentru a curma tulburarea produsa în Biserica, Sfântul Ciprian s-a retras într-un loc ascuns. I-au fost confiscate bunurile iar adversarii sai l-au acuzat de tradare fata de Biserica. Acuzatia este nejustificata pentru ca Sfântul Ciprian, rânduit de la Dumnezeu, cum noteaza si biograful sau, a mers pe calea muceniciei.Dupa aproximativ 15 luni de absenta, Sfântul Ciprian s-a întors la Cartagina unde a avut mult de luptat cu cei care se lepadasera de crestinism. Ca regula generala pentru apostati el a cerut penitenta. In aceasta situatie au intervenit protestele din partea marturisitorilor ramasi în viata. Pe acestia i-a felicitat atentionându-i însa asupra pacatului mândriei, din care cauza vor cadea si ei. Sfântul Ciprian de comun acord cu Biserica Romei si episcopii africani, a reprimit pe apostati, însa treptat, dupa un timp de penitenta, exceptie facând cei bolnavi pe moarte. A fost nevoit sa ia masuri aspre cu adversarii sai la episcopat, care preconizau o sciziune în Biserica, excomunicându-i. In aceasta privinta a avut si acordul episcopilor africani convocati la sinodul de la Cartagina, din anul 251.O contributie deosebita a avut episcopul cartaginez pe tarâm social odata cu izbucnirea ciumei între anii 252-254 si a unui nou val de persecutii. In fata comportarii dezastruoase a unor oameni, (chiar crestinii, paraseau pe cei bolnavi de teama infectarii), a tâlhariilor si jafurilor întreprinse asupra caselor parasite, Sfântul Ciprian condamna cu sinceritate aceasta atitudine, face nenumarate acte de milostenie si-i îndeamna pe crestini la întrajutorare frateasca, salvând viata multora.In perioada de liniste relativa, stabilita dupa anul 253, odata cu urcarea pe tron a lui Valerian, Sfântul Ciprian se ocupa de cei napastuiti si întareste disciplina în biserica.In ultimii ani ai vietii s-a confruntat cu problema rebotezarii ereticilor. Se pronunta pentru rebotezarea lor, spunând ca botezul e valabil numai daca e facut în numele Dumnezeului celui adevarat. Atitudinea sa este sustinuta de sinodul african din 1 septembrie 256 dar intra în conflict cu Papa Ştefan care administra ereticilor dupa penitenta numai punerea mâinilor, recunoscând botezul.In anul 257, izbucnind persecutia lui Valerian, Sfântul Ciprian a fost exilat la Curubis în august 257, în urma sentintei data în fata proconsulului Aspasius Patemus. în anul 258 este chemat din exil de urmasul lui Aspasius, Galeriu Maximus si dupa unele încercari de atragere a sa la pagânism, l-a condamnat la moarte la 14 septembrie 258. Executarea s-a facut prin sabie la Ager Sexti lânga Cartagina. Trupul lui a fost înmormântat de crestinii evlaviosi în locul numit Ariile proconsulului Macrobiu Candidian, pe Via Mappalensis.Marturisirea si martiriul Sfântului Ciprian au fost un model pentru pastoritii sai si chiar pentru pagâni, aratând credinta neclintita a sfântului si dorinta lui de a-si varsa sângele pentru Hristos.*Operele lui dateaza din anii episcopatului cuprinzând scrieri cu continut apologetic, disciplinar-moral si o bogata corespondenta.Catre Donatus (.Ad Donatus) este o scriere sub forma de dialog, alcatuita imediat dupa convertire, aratând starea sa spirituala înainte de botez si reînnoirea de dupa botez, îndemnând pe Donatus sa-l urmeze.Catre Dometrian (Ad Dometrianum) este adresata unui pagân vicios si imoral, care acuza pe crestini ca lor se datoreaza toate relele din Imperiu. Sfântul Ciprian arata ca nenorocirile din Imperiu se datoreaza îndaratniciei pagânilor de a se converti.Dovezi catre Quirinus (Testimonia ad Quirinum) în 3 carti, arata ca Vechiul Testament a avut rol pregatitor si ca toate profetiile lui s-au împlinit în Noul Testament în Iisus Hristos.Catre Fortunat (Ad Fortunatum de exhortatione martyrii) prin care îmbarbateaza pe crestini în fata persecutiilor.Despre unitatea Bisericii universale (De catholicae ecclesiae unitate) - a fost scrisa în timpul persecutiei declansate de Deciu, în timpul careia Sfântul Ciprian se retrasese într-o ascunzatoare, combatând pe cei care, prin atitudinea lor, au periclitat unitatea Bisericii din Cartagina. Nici chiar moartea martirica nu poate ierta greseala dezbinarii Bisericii prin schisma.Despre unitate (De unitate), o scriere prezentata de Sfântul Ciprian la sinodul african tinut la 1 septembrie 251.Despre cei cazuti (De lapsis), în care cere penitenta pentru cei cazuti în timpul persecutiei lui Deciu.Despre moarte (De mortalitate) a fost scrisa în urma izbucnirii epidemiei de ciuma, prin care cauta sa linisteasca pe cei care erau dezamagiti de faptul ca si crestinii mor de-a valma cu pagânii.Despre fapta buna si milostenie (De opere et eleemosynis) este un îndemn moral la practicarea milosteniei. Scrierea a fost - determinata de faptul ca provincia Numidia a fost pradata de barbari, iar Sfântul Ciprian a organizat o colecta pentru ajutorarea celor ramasi fara adapost.Despre Rugaciunea Domneasca (De dominica oratione) este o explicare a rugaciunii Tatal nostru.Are o colectie de 81 de scrisori, din care însa numai 65 apartin lui Ciprian, celelalte fiind primite de el sau de diferiti clerici din Cartagina. Scrisorile au o mare valoare literara si teologica, cuprinzând diferite probleme dogmatice, liturgice, eclesiologice s.a.Combatând politeismul, Sfântul Ciprian sustine existenta unui singur Dumnezeu, întreit în persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfânt. Tatal este Creatorul si Tatal Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Fiul este Unul-Nascut si întelepciunea lui Dumnezeu, prin care toate s-au facut. El este Cuvântul lui Dumnezeu Care a vorbit prin prooroci si S-a întru¬pat pentru mântuirea lumii. Duhul Sfânt este Sfintitorul, care lucreaza în Biserica. Sfintele Taine sunt lucrari directe ale Sfântului Duh.Vorbind despre Botez, Sfântul Ciprian învata ca e prima taina a Bisericii, care spala pacatul stramosesc si pacatele personale si înnoieste spre o viata noua în Sfântul Duh.În ceea ce priveste Sfânta Euharistie, Sfântul Ciprian insista asupra semnificatiei vinului si a apei, combatând pe cei care substituiau vinul. El spune ca numai vinul reprezinta sângele Domnului caci El a zis: “Eu sunt vita'. Apa reprezinta poporul iar vinul sângele lui Hristos care spala pacatele poporului. De aceea nici numai vin fara apa, caci atunci este Hristos fara noi. El face analogie si cu pâinea euharistica. Cum aceasta nu e numai faina sau numai apa, ci amândoua laolalta, caci faina e multimea poporului reprezentat prin boabele macinate, tot asa si în potir vinul.§i apa reprezinta pe Hristos împreuna cu noi.Punctul central al cugetarii Sfântului Ciprian îl constituie unitatea Bisericii. Pentru el unitatea Bisericii e chezasia unitatii credintei si cei care prin erezii si schisme sfâsie unitatea Bisericii sunt unelte ale diavolului. Aceasta e garantata de unitatea episcopului. Biserica e una, de aceea si episcopatul e unul la care participa solidar toti episcopii. Unitatea Bisericii se bazeaza pe unitatea lui Dumnezeu, unitatea învataturii, unitatea Sfintelor Taine si a episcopatului. Existenta mai multor biserici, în sensul de comunitati, nu distruge unitatea Bisericii pentru ca ele stau în legatura permanenta cu Biserica cea mare, Trupul tainic al lui Hristos.Privita în general doctrina Sfântului Ciprian este ortodoxa, bazata pe Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie.Date despre viata si activitatea Sfântului Ciprian pot fi culese din urmatoarele documente:Acta proconsularia Cypriani, care cuprinde procesul verbal din 30 august 257 întocmit în urma interogatoriului facut de anchetatori în fata proconsulului Aspasius Patemus si ordinul de exilare la Corubis; procesul verbal de la al doilea interogatoriu în fata proconsulului Galeriu Maximos, si condamnarea la moarte în 258; relatarea martiriului Sfântului Ciprian de la convertire si pâna la moarte.Vita Caecilii Cypriani atribuita Iui Pontius, care vorbeste de Sfântul Ciprian de la convertire si pâna la moarte.Fericitul Ieronim, De viris illustribus, cap. 67 si Operele si corespondenta Sfântului Ciprian.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1304

Id: 43914

Data: Sep 12, 2014

Imagine: