La 1 septembrie, in prima zi a anului liturgic, Biserica face pomenirea Sfantului Cuvios Dionisie Exiguul. In sedinta de lucru din 9 iulie 2008, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat canonizarea Cuviosului Dionisie Exiguul, cel Smerit sau Neinsemnat, parintele erei crestine si al dreptului bisericesc. Datorita acestui teolog straroman, originar din Dobrogea, spunem astazi ca suntem in anul 2009 dupa Hristos, intrucat el a propus numararea anilor incepand cu Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, metoda acceptata in intreaga lume prin intermediul calendarelor iulian si gregorian.Datele biografice despre Sfantul Dionisie sunt destul de sarace, unele detalii despre viata si obarsia sa dobrogeana reiesind din scrierile prietenului sau, istoricul bisericesc Casiodor, sau din corespodenta purtata cu monahii sciti conationali. Nascut in jurul anului 470 in Scitia Mica, a imbratisat de tanar viata monahala in una dintre manastirile eparhiei Tomisului. Intre primii sai dascali s-a numarat un calugar cu numele Petru, probabil egumenul manastirii dobrogene de metanie a sfantului, ajuns ulterior episcop. Acestuia, Cuviosul Dionisie ii aduce un prinos de recunostinta in prefata traducerii Epistolei sinodale a Sfantului Chiril al Alexandriei catre Nestorie: Mi-aduc aminte de binefacerile Voastre, Venerabile Parinte si podoaba aleasa a invatatorilor lui Hristos, si am mereu inaintea ochilor mintii ravna sfanta pentru hrana duhovniceasca pe care o cheltuiati cu mine cand eram copil, ravna pe care nici spatiul, nici timpul n-o pot uita. Va rog sa primiti o multumire pe care stiu ca nu pot sa V-o dau la inaltimea cuvenita. Cautand sa aprofundeze teologia de care fusese atras in Dobrogea, se indreapta catre Orient, la Mormantul Domnului, apoi in Asia Mica, pentru a se stabili la o manastire din Constantinopol. Bun cunoscator al limbilor greaca si latina, a fost trimis in Italia, la cererea papei Ghelasie de a primi un traducator al canoanelor Sinoadelor Ecumenice si al unor opere patristice rasaritene.In anul 496, Cuviosul Dionisie ajunge la Roma, intrand in Manastirea Sfanta Anastasia de la poalele Palatinului, unde se remarca drept traducator renumit din greaca in latina. Totodata, preda dialectica la catedra Universitatii Vivarium din Calabria, loc in care leaga o frumoasa prietenie cu Casiodor. Din cuvintele lui Casiodor reiese ca Dionisie era de neam scit, dar de obiceiuri intru totul romane, foarte priceput la ambele limbi, cunoscator perfect al Sfintei Scripturi si al Dogmaticii, intelept si simplu, invatat si smerit, cu vorba putina, feciorelnic, bland, plangand cand auzea vorbe de veselie nepotrivite, postitor, fara sa osandeasca pe cei care mancau; manca rar si atunci lucruri obisnuite, stia sa se abtina in mijlocul placerilor, la mesele trupesti stia sa aduca intotdeauna mancari duhovnicesti, dar participa si la conversatii nebisericesti, raspundea stralucit la orice intrebare i se punea. In el era multa simplitate impreuna cu intelepciune, smerenie impreuna cu invatatura, moderatie impreuna cu talentul de a vorbi, incat se socotea un nimic sau unul dintre cei din urma slujitori, desi era vrednic, fara indoiala, de societatea regilor. La Roma a lucrat sub ascultarea a zece papi, incepand cu Atanasie al II-lea (496-498) si incheind in timpul pontificatului lui Vigiliu (537-555). Este locul unde va fi primit harul Sfintei Taine a Preotiei, intrucat in documentele sinodului roman convocat la 1 martie 499 de papa Simachus semneaza Dionysius presbyter Aemilianae.Situatia Bisericii Romei de la inceputul secolului al VI-lea era destul de tulbure. Intre Bisericile surori, cea rasariteana si cea apuseana, se declarase, de doua decenii, schisma acachiana, cauzata de gresita interpretare a invataturilor de credinta stabilite de Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451). Impacarea avea sa se intample abia la 28 martie 519, prin interventia imparatului bizantin Justin I (518-527). Nici situatia interna nu era una stabila, vacantarea scaunului pontifical in anul 498 dand nastere unor lupte de culise pentru alegerea noului suveran. Cuviosul Dionisie, martor al acestor evenimente, teolog ce experiase Ortodoxia capadociana si alexandrina sau mistica siriaca si sinaitica, dar si rigorismul latin, cauta sa readuca linistea in Biserica. Cunoscand ca neintelegerile pornesc de la unele hotarari ale Sinoadelor Ecumenice, gresit intelese in Apus, acesta si-a propus sa descopere latinilor in limba lor scrierile Sfantului Chiril al Alexandriei. A ales opera acestui sfant alexandrin intrucat echivala, ca fond, cu hotararile hristologice ale Sinodului de la Calcedon referitoare la realitatea dintre cele doua naturi ale Dumnezeului-Om Iisus Hristos si raportul dintre ele. Traducerea Epistolei sinodale a Sfantului Chiril este precedata de o prefata in care justifica alegerea invataturii apostolice a unui atat de mare invatat, pe care grecii o cunosc de mult foarte bine, nu insa si latinii. Pentru o deplina intelegere a teologiei ortodoxe, a adaugat traduceri in latina ale Epistolei lui Proclu al Constantinopolului catre armeni (o predica despre cinstirea Maicii Domnului) si tratatul Despre crearea omului al Sfantului Grigorie de Nyssa. De asemenea, a tradus canoanele emise de Sfintii Parinti la primele patru Sinoade Ecumenice si a editat Decretele pontificale, punand, astfel, baza Dreptului canonic apusean.O alta problema a Bisericii Romei era data sarbatoririi Sfintelor Pasti. Stabilirea datei pascale fusese incredintata de Sinodul I Ecumenic de la Niceea Bisericii din Alexandria Egiptului, insa romanii se indepartasera de aceasta traditie. In anul 525, intr-o lucrare intitulata Cartea despre Pasti, Cuviosul Dionisie argumenteaza adoptarea de catre apuseni a datinei alexandrine. Totodata, adauga o pascalie in completarea Sfantului Chiril cu datele Sfintelor Pasti pentru anii 532-626. Documentarea pentru stabilirea datei pascale, la cererea papei, a facut ca Dionisie sa aiba acces la studiul calendaristicii. Bun cunoscator al astronomiei, stiinta deprinsa in timpul uceniciei la Alexandria, el a propus numaratoarea anilor de la Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, iar nu de la imparatul Diocletian, ca pana atunci, pentru ca astfel sa fie tuturor mai cunoscut inceputul nadejdii noastre si pentru ca sa apara mai clara cauza rascumpararii neamului omenesc, adica Patimile Mantuitorului nostru. Era crestina astfel intemeiata a intrat in vigoare la Roma in anul 527, iar pana la inceputul mileniului al doilea a fost adoptata in toata lumea crestina.La vremea batranetilor, Cuviosul Dionisie trimitea catre venerabilii domni si frati prea iubiti Ioan si Leontiu din Dobrogea o traducere in a carei prefata scria: Poate pare lucru nou celor nestiutori ca Scitia, care se arata ingrozitoare prin frig si in acelasi timp prin barbari, a crescut barbati plini de caldura si minunati prin blandetea purtarii. Ca lucrul sta asa, eu il stiu nu numai printr-o cunoastere din nastere, ci mi l-a aratat si experienta. Se cunoaste ca acolo, intr-o comunitate pamanteasca deschisa, am fost renascut cu harul lui Dumnezeu prin Taina Botezului si am fost invrednicit sa vad viata cereasca in trup fragil a prea fericitilor Parinti, cu care acea regiune se slaveste ca de o rodire duhovniceasca deosebita. Credinta lor stralucind prin legatura cu fapta buna, era pentru toti pilda de viata si sinceritate. Ei nu erau prinsi in mreaja nici unei griji lumesti si puteau spune cu Apostolul: «Cetatea noastra este in ceruri». Ei au tinut cu tarie neinfricata totdeauna dogmele credintei ortodoxe, caci, desi erau simpli in cuvant, in stiinta nu erau nepriceputi....Cuviosul Dionisie cel Smerit a murit in mireasma sfinteniei pe la anul 545, in Italia. Numindu-se pe sine Exiguus, adica smerit, s-a inaltat, iar Biserica, pe cel ce-si spunea neinsemnat, l-a insemnat in calendar in randul sfintilor, oferindu-i viata de credinta, smerenie si dragoste fata de Dumnezeu drept pilda de urmat. Casiodor ii adresa, inca din timpul vietii, cuvinte de invocare, asemenea unui sfant canonizat: Sa mijloceasca pentru noi, el care obisnuia sa se roage impreuna cu noi, ca sa putem fi ajutati acum prin meritele lui, cu rugaciunea caruia am fost intariti aici pe pamant. (articol de Alexandru BRICIU)Sursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 800

Id: 2399

Data: Sep 1, 2009

Imagine: