Inainte de a urca pe dealurile Putnei, oamenii se opresc la chilia Sfantului Daniil Sihastrul, sapata intr-o stanca langa parau, apoi trec poarta vestitei manastiri, intrebandu-se cum arata lacasul Nascatoarei de Dumnezeu cand s-a sfintit in 1470 si ce a mai ramas din el dupa atatea incendii si renovari, informeaza Ziarul Lumina . Pentru mai multa liniste, coboara ca si sihastrul pomenit spre padurile din jurul Voronetului la biserica unde se afla mormantul batranului, caci asa il numeau: Sihastrul cel Batran sau Sfantul Daniil cel Nou, ca sa-l deosebeasca de alti cuviosi cu acelasi nume. Dincolo de cele scrise de cronicari, despre Dumitru, un tanar de zece ani, intrat in Manastirea 'Sfantul Nicolae' din Radauti, ca ucenic al Sfantului Leontie, nimeni n-a marturisit mai bine despre lucrarea si puterea cuvantului sau decat insusi voievodul Ştefan cel Mare si Sfant (1457-1504), ajuns domn al Moldovei si al intregii crestinatati, cum i se proorocise, castigand 47 de razboaie si ridicand 48 de lacasuri sfinte. O legenda spune ca in 1451, dupa ce i s-a taiat capul voievodului Bogdan al II-lea (1449-1551), in timpul unei petreceri de nunta, fiul sau si viitorul domn, scapand cu greu de primejdie, s-a ascuns intr-un stejar si, strangand oaste, s-a razbunat, biruind pe Aron-Voda in luptele de la Joldesti si Obric. Se mai spune, iarasi, ca din acel stejar s-a ridicat lacas in satul Manastirea, unde se faceau slujbe de doua ori pe an: de Schimbarea la Fata si Intrarea Maicii Domnului in Biserica. Şi avem ca marturie Biserica 'Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul', din Reuseni, ultima dintre ctitoriile stefaniene, inceputa in 1503 si terminata sub Bogdan al III-lea, in 1504, conform pisaniei: 'In anul 7001, Septembrie 8, Io Ştefan Voievod prin mila lui Dumnezeu, Gospodarul tarii moldovenesti, a binevoit si a inceput sa zideasca acest hram in numele Taierii cinstitului cap al cinstitului si slavitului prooroc si Inainte Mergator, Botezator Ioan, in acest loc unde a fost taiat capul tatalui sau Bogdan Voievod si pe Ştefan Voievod l-a ajuns moartea - vesnica lui pomenire - si fiul sau Bogdan Voievod a dus inainte ce fusese inceput de tatal sau si a savarsit hramul in anul 7012 (a 1504) in luna Septembrie 18'. Blagocestivul voievod Ştefan se incredea in sfatul cuviosului DaniilLa un an dupa cucerirea Cetatii Chilia, indemnat si de sfetnicul sau, Sihastrul Daniil, voievodul hotaraste inaltarea Manastirii Putna (10/5 iulie 1466-1469), Biserica 'Adormirii Maicii Domnului' fiind sfintita in anul 1470. Cladirile din incinta, turnul de est si zidurile sunt ulterioare incendiului din 1480, conform inscriptiei aflate deasupra intrarii principale in manastire: 'Binecredinciosul domn a toata tara Moldovei, marele Io Ştefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit si a facut manastirea aceasta in numele Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, in timpul arhimandritului Ioasaf, in anul 6989' (a1481). Refacut in 1484, ruinat de cazaci in 1654 si reconstruit de Gheorghe Ştefan si Istrate Dabija, in preajma anului 1662, restaurat intre 1756 si 1760, prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, intregul complex este extins in secolul al XVIII-lea. Lucrarile au fost marcate de o inscriptie din 1757, decorata cu stemele reunite ale Moldovei si Ţarii Romanesti, pastrata pe latura dinspre incinta. Urmatoarea interventie a fost realizata in 1902 si cercetarile arheologice neintrerupte din 1955-1956 si 1980-1981 pana astazi inca nu pot preciza cat a mai ramas din constructia initiala. 'In zile blagocestivului si de Hristos iubitorului Domn Io Ştefan Voievod cu mila lui Dumnezeu Domn al tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, in anul 6984 (a1476), iar al Domniei lui al douazecilea curgator, ridicatu saa puternicul Mahmet Imparatul turcesc cu toata puterea sa rasariteana, inca si Basarab Voievod, caruia i se zicea Laiot, a venit cu dansul cu toata tara lui basarabeasca, si au venit sa prade si sa ia tara Moldovei si au ajuns pana aici, la locul ce se zice Paraul Alb. Şi eu Ştefan Voievod si cu fiul meu Alexandru iesitaam inaintea lor, unde am si facut mare razboi cu dansii in luna lui Iulie 26, si cu voia lui Dumnezeu, au fost biruiti crestinii de catre pagani, si au cazut acolo multime mare dintre ostasii Moldovei. Tot atuncea si Tatarii au lovit Ţara Moldovei din acea parte. Drept aceia a binevoit Io Ştefan Voievod cu buna sa vrere si a facut acest hram intru numele arhistrategului Mihail, si pentru rugaciunea sa si a Doamnei sale Maria si a fiilor sai Alexandru si Bogdan si pentru pomenirea si de sufletul tuturor binecredinciosilor crestini care au pierit aici; in anul 7004 (a1496), iar al Domniei sale al patruzecilea curgator, luna lui Novembre 8'. In vara acestui an, Ştefan Voda a batut la usa Sihastrului sa-i deschida degraba, insa duhovnicescul parinte l-a invatat sa astepte, pana si-a terminat pravila si marturisind ca nu poate invinge atata multime de ostire pagana, primeste porunca sa nu inchine tara - lucru ce parea cu neputinta (caderea fara lupta sub stapanire otomana in 1538 fiind marcata de izvoarele contemporane si dovedita prin lipsa oricarei forme de deteriorare a monumentelor in aceasta vreme). Iar mai pe urma, in locul unei bisericute de lemn, sa faca o manastire in numele Sfantului Gheorghe 'slavitul si marele mucenic, purtator de biruinta…', precum este descris, cu litere aurite, in pisania aflata deasupra usii exterioare a pronaosului. 'Io Ştefan Voievod, prin mila lui Dumnezeu Gospodar al tarii moldovenesti, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput a zidi acest hram la Manastirea Voronet, in numele sfantului si slavitului si mare mucenicului si biruitorului Gheorghe in anul 6996 in luna Mai 26, luni dupa pogorarea Sfantului Duh si s-a savarsit in acelasi an in luna Septembrie 14' (1488) - glasuieste pisania. In ziua sfintirii, batranul Daniil a fost ales egumen al manastirii si raposand mitropolitul Teoctist, in toamna lui 1477, voievodul, clerul si episcopii tarii s-au sfatuit sa-l aleaga pastor al Moldovei, insa acesta dorea cu lacrimi sa ramana in chilia din preajma Voronetului, sub stanca numita Şoimul. Asa, 'Batranul Dan traieste ca soimul singuratic/ In pestera de stanca, pe un munte paduratic', asa ca in balada lui Vasile Alecsandri - 'Dan, Capitan de plai', pana la sfarsit, fiind ingropat in pronaosul bisericii. Inscriptia aflata pe lespedea de mormant, decorata in campul central cu semipalmete inscrise intr-un chenar cu impletituri geometrice caracteristice sculpturii funerare, arata ca 'acesta este mormantul parintelui nostru David, schimonahul Daniil', ale carui moaste au fost scoase pentru inchinare pana in 1775, cand au fost asezate la loc de pastrare, numai degetul aratator, ferecat in argint de egumenul Ghedeon, in 1749, aflandu-se la Putna. Prima icoana Prima reprezentare iconografica apare in pictura pridvorului adaugat la Voronet, in 1547, si pictat in timpul lui Ilias Voda, chiar in stanga usii de intrare, pe fatada sudica, asa cum se poate vedea si astazi, reprezentat alaturi de al treilea ctitor al bisericii, mitropolitul Grigore Rosca. Fara a inceta savarsirea minunilor, Prea Cuviosul de Dumnezeu rugatorul parintele nostru Daniil cel Nou, pomenit in randul fericitilor ctitori, in ziua de 23 aprilie, va fi canonizat, in mod solemn, de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la 21-22 iunie 1922, cu praznuire la 18 decembrie, dupa Proorocul Daniel (17 decembrie) si Sfantul Daniil Stalpnicul (11 decembrie).'Cuvioase Parinte, de Dumnezeu purtatorule, Sfinte Daniil, lumea ai parasit si intr-o chilie de piatra la Putna te-ai salasluit. Cugetul semet prin infranare l-ai smerit, ispitele cu adevarata saracie ai biruit, si prin acestea pilda calugarilor te-ai facut, ravnitorule al vietii ingeresti si iubitorule al pustiei. Pe Hristos Dumnezeu roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre.'Antrenorul si atletulPrivind la frescele Voronetului, este curios faptul ca nu icoanele din interiorul bisericii au devenit celebre, ci indeosebi cele din afara. Una este bine cunoscuta scena a Judecatii de Apoi, vestita Capela Sixtina a Rasaritului, iar cealalta, chiar deasupra micii intrari in lacas, reprezinta pe doi mari sfinti ai Evului Mediu romanesc, anume mitropolitul carturar Grigorie Rosca (Â1570), alaturi de parintele sau duhovnicesc, pustnicul Daniil (Â1496), sfinti care sunt mari nu prin ei insisi, ci prin faptul ca au nascut un alt sfant deosebit de important pentru noi toti, pe binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare (Â1504).Duhovnicul Daniil este unul dintre sutele de asceti zugraviti atat de minunat de pictorii anonimi ai manastirilor bucovinene, iar asezarea sa in calendar drept sfant cuvios este rezultatul unei vieti ascetice exemplare. Dar nu pentru asta ramane important Daniil, sihastrul Obcinelor, in mentalitatea credinciosilor romani. Au mai fost si alti mari asceti, postitori, stareti, organizatori de manastiri, atat in Moldova, cat si in celelalte tari romane. Cand ma gandesc la Daniil Sihastrul, mintea imi zboara automat la batalia pierduta de Ştefan la Razboieni (1476) in fata ostilor lui Mehmed al II-lea. Voievodul sleit de puteri paraseste campul de lupta si, descumpanit, se ascunde de la fata biruitorului osman. Mai intai bate la poarta Sucevei, iar mama sa, vestita doamna Oltea, nu-l mai recunoaste ca fiu. Poetul Dimitrie Bolintineanu evoca modul in care Ştefan este respins: 'Ce spui, tu, straine? Ştefan e departe... Du-te la ostire, pentru tara mori...' Ştefan pleaca gonit chiar de cea care l-a adus pe lume si bate la chilia lui Daniil, dar nici acesta nu e mai bland cu el. 'Ştefan al Moldovei, Daniel ii spune, sa astepte-afara! Sunt in rugaciune...' Voda asteapta smerit in fata unui batran sarac, la usa unei chillii scobite intr-o stanca, a unei chilii care il marcheaza pe oricare trecator prin Valea Putnei, prin simplitatea-i zguduitoare. Daniil il iubeste pe Ştefan ca pe fiul sau duhovnicesc, insa sfatul lui nu este o dulcegarie ieftina, nici o bataie pe umar. Sihastrul ofera ce are el mai scump: o barbatie demna, tare, statornica, venita de la Cel-de-Sus, care nu se uita la fata omului, ci la faptele sale in fata aproapelui si a istoriei. Sfantul cuvios nu ofera confort celui refugiat, ci putere duhovniceasca care se rasfrange intr-o viata exemplara de voievod luminat.Ştefan se intoarce la lupta, gasind prin codri si prin munti viteji ascunsi asemenea celor sapte mii de barbati 'pusi deoparte' de Dumnezeu in vremea lui Ilie, care nu se inchinasera idolilor pagani (3 Regi 19,18). Ii invinge pe turci, ii alunga din tara si ridica inca doua biserici: una pentru victoria in fata dusmanilor, iar a doua, exemplar, pentru pierderea suferita la Razboieni. Un voievod binecredincios se bucura nu numai in victorii, ci si in smerenie. Ştefan nu e sfant pentru ca a ridicat 44 de biserici si manastiri, ci pentru puterea cu care a stat in fata turcilor, caci infrangerea in batalie nu era o simpla pierdere strategica, ci insemna pericolul disparitiei unui intreg neam crestinesc. Tot la fel, Daniil nu e sfant nici pentru asceza sa din chilia de la Putna si nici pentru indrumarea comunitatilor monahale din vremea sa. Pentru aceasta este pictat deasupra usii de la Voronet mitropolitul Grigorie Rosca. Daniil e sfant pentru ca a sfatuit bine un voievod. E sfant pentru ca la randul lui a ridicat in calendar un sfant mare pentru intregul neam, un 'atlet al lui Hristos', dupa cum il numea Papa Sixt al IV-lea. Daniil este sfantul antrenor, omul din umbra atletului. Fara el nu stim unde am fi fost acum.Privind la oricare mormant din oricare cimitir, te gandesti la cat de mic e omul si la impersistenta lui stricacioasa, la disparitia sa in curgerea veacurilor. Privind mormantul mic al lui Daniil din biserica manastirii de la Voronet, vezi in spatele unei pietre mici un om mare si o personalitate care trece peste veacuri.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 744

Id: 10834

Data: Dec 18, 2010

Imagine: