Biserica Ortodoxa Romana sarbatoreste astazi, 30 iunie, pe marele Ierarh Ghelasie de la Ramet. Dupa cum aflam dintr-un articol din 'Ziarul Lumina' acesta a vietuit cu siguranta in secolul al XIV-lea. Nu avem informatii exacte privind anul nasterii sau al trecerii la cele vesnice al Sfantului Ghelasie de la Ramet. Singura data de care beneficiem este cea de pe peretele care desparte naosul de pronaosul bisericii de la Ramet: Scris-am eu mult gresitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crisul Alb in timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, in zilele regelui Ludovic. Prin urmare, aceasta scurta fraza ne dezvaluie cateva amanunte importante despre Cuviosul Ghelasie. El nu a fost doar staret al Manastirii Ramet, ci si arhiepiscop al Transilvaniei. Este prima mentiune a unui intaistatator ortodox al Transilvaniei in istoria Bisericii noastre. Totodata, faptul ca era arhiepiscop arata ca se poate sa mai fi existat cel putin o episcopie sufragana, al carei conducator ne ramane, in continuare, necunoscut. Regele Ludovic care este mentionat in inscriptie a fost de origine maghiara si a creat in dese randuri probleme ortodocsilor transilvaneni.Tineretea sihastreascaInca din tinerete, Cuviosul Ghelasie a preferat, in locul activitatii in lume, linistea sihastreasca. Se pare ca, inainte de a ajunge staret al Manastirii, Cuviosul Ghelasie a petrecut mai multi ani ca pustnic pe valea paraului Ramet, a dobandit darul facerii de minuni si s-a remarcat prin viata sa duhovniceasca smerita. Dupa o perioada de timp, la insistentele parintilor, a acceptat sa fie conducatorul spiritual al Manastirii Ramet. In traditia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie ca avea doisprezece ucenici cu care, impreuna, se ruga si postea, savarsind sfintele slujbe cu mare osardie si frica de Dumnezeu. In toata saptamana, Cuviosul Ghelasie nu primea mancare, indestulandu-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea facea priveghere si savarsea Sfanta Liturghie. Numai sambata si duminica manca impreuna cu calugarii, la trapeza manastirii ( Vietile Sfintilor - iunie, p. 513).Coreland cele doua amanunte despre viata Sfantului Ghelasie inainte si dupa ce a devenit staret al manastirii, constatam ca obstea de la Ramet avea un program atat chinovial, cat si idioritmic. Existau pustnici in imprejurimi care veneau probabil doar sambata si duminica la slujbe, pentru a se retrage apoi, in restul saptamanii, in singuratate. Ceilalti monahi, care stateau in manastire, respectau programul obisnuit chinovial si indeplineau diversele ascultari pe care le primeau. Lucrul acesta este marturisit si in Vietile Sfintilor: Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare parinte duhovnicesc al sihastrilor din Muntii Ramet, precum si al satenilor din Ţara Motilor. In posturi cerceta pe toti sihastrii ce se nevoiau in pesteri de piatra si el insusi se ostenea la rugaciune impreuna cu dansii. Apoi cobora in manastire, unde il asteptau credinciosii si mocanii de prin munti. La fericitul Ghelasie veneau si multi bolnavi, mai ales cei stapaniti de duhuri rele, si cu rugaciunile lui se vindecau, caci avea mare dar de la Dumnezeu (p. 513). Cuviosul Ghelasie indeplinea ambele moduri de viata monahala, pentru a se ingriji cat mai bine de viata duhovniceasca a ucenicilor sai.Fantana VladiciiManastirea Ramet avea, in timpul Sfantului Ghelasie, cateva terenuri, mai ales fanete. Acestea se aflau insa la o departare considerabila de obste, unele chiar la 20 de kilometri. Ca o incercare ascetica in plus, aceste terenuri erau lipsite de izvoare, calugarii rabdand deseori de sete. Intr-o buna zi, mergand la una dintre aceste fanete aflate in localitatea Hopagi, Cuviosul a observat ca ucenicii sai sufera din aceasta cauza si cartesc. Şi-a plecat, astfel, genunchii la rugaciune si, de sub o piatra a inceput sa izvorasca apa limpede. Ucenicii au ramas mirati si au inceput sa-si ceara iertare pentru purtarea necuviincioasa. Acest izvor a fost numit Fantana Vladicii, iar pana astazi credinciosii din locurile apropiate au mare credinta in apa de aici, pe care o beau cu multa evlavie.Semnele moastelor Sfantului GhelasiePe drumul de intoarcere la manastire, dupa savarsirea acestei minuni, Cuviosul Ghelasie si-a dat obstescul sfarsit. In momentul in care a trecut la Domnul, clopotele a sapte biserici din imprejurimi au sunat singure. In apropiere de satul Valea Uzii, urmele asinului care ii transporta trupul au ramas intiparite in piatra. A fost ingropat langa biserica veche a Manastirii Ramet, iar, cu timpul, locul mormantului sau s-a pierdut. Dar Dumnezeu, Care poarta grija de alesii Sai, nu a dorit sa lase poporul fara moastele acestui sfant. In 1925, paraul Geoagiu a iesit din matca, iar biserica veche a fost acoperita de aluviuni. A fost observat un cap de om care a inconjurat biserica de trei ori si, intrand in ea, s-a oprit la fereastra din altar. Totodata, apele au mai scos la suprafata inca doua capete. Preotul Barbu, slujitor in manastire, a ingropat cele trei capete in partea dreapta a bisericii vechi. Calugarii au inceput sa observe ca, in locul respectiv, iarna se topea intotdeauna zapada, iar vara nu era roua. Au decis sa dezgroape cele trei capete si le-au pus in biserica. A fost nevoie de o minune pentru a fi identificat capul Sfantului Ghelasie. O femeie bolnava de epilepsie, Maria, originara din Negresti-Oas, s-a vindecat dupa ce s-a atins de capul cuviosului.Minunile cuviosuluiAu mai fost si alte momente in care cuviosul a savarsit minuni deosebite. Astfel, o femeie din satul Albina, venind la manastire, a primit un gand rau, intrebandu-se daca nu cumva moastele cuviosului vor mirosi urat. Imediat a inceput sa ii miroase ei urat mana dreapta si nu mai putea sa faca Sfanta Cruce. Şi-a marturisit pacatul fata de toti cei prezenti si, rugandu-se, a fost iertata si vindecata de Cuviosul Ghelasie. In alt caz, un ortodox care imbratisase anumite erezii suferea de paralizie. In momentul in care a auzit de minunile care se petrec la Manastirea Ramet, a hotarat sa vina acolo si a promis ca va deveni un ortodox curat daca se va vindeca. Cum lucrul acesta s-a intamplat, si-a tinut promisiunea facuta, evitand orice contact cu erezia de dinainte. Trecerea Cuviosului in randul sfintilor s-a petrecut pe data de 29 iunie 1992, hotarandu-se ca data sa de praznuire anuala sa fie 30 iunie.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 885

Id: 7500

Data: Jun 30, 2010

Imagine: