Biserica Ortodoxa cinsteste pe Sfinților Ioan Casian și Gherman din Dobrogea la 29 februarie, în anii bisecti. Pentru ca anul acesta nu este bisect, ziua lor de praznuire este 28 februarie. În cele ce urmeaza va prezentam câteva informatii privind viata Sfântului Ioan Casian:

Stravechiul pamânt al Dobrogei, Scythia Minor de altadata, evanghelizat de Sf. Andrei, „cel întâi chemat", si de Sf. Filip, a odraslit nu numai atâtia martiri care si-au jertfit viata pentru Hristos, ci si câtiva teologi de mare prestigiu. între acestia îl pomenim cu cinste si pe Sfântul Parinte Ioan Casian, traitor în secolele IV si V.

Unul din cei ce i-au cercetat viata si nevointele, preotul Ghenadie din Marsilia, care i-a fost fiu duhovnicesc, scria despre el ca era „de neam scit”, deci daco-roman, nascut în provincia romana Scitia Mica. Aceasta era „patria lui”, la Pontul Euxin sau Marea Neagra, unde locuiau mai ales daco-romani, precum si greci. În 1912, învatatul arheolog Vasile Pârvan a descoperit în padurea satului Şeremet (numit azi Casian, pe valea râului Casimcea), doua inscriptii care pomeneau de „hotarele Casienilor”. Înseamna ca învatatul calugar purta numele locului natal. Nascut pe la anul 360, într-o familie de oameni de frunte, a primit o educatie aleasa într-una din renu­mitele cetati grecesti de pe tarmul apusean al Pontului Euxin, poate la Tomis; cunostea bine cultura greaca si latina. Se pare ca a intrat de tânar într-o asezare monahala din regiune, unde a dobândit si o pregatire teologica.

În jurul anului 380, însotit de sora sa si de un prieten cu nu­mele Gherman - pe care mai târziu îl va numi „sfânt” porneste într-o lunga calatorie în Rasarit, pentru a cunoaste Locurile Sfinte, în care a trait si a învatat Mântuitorul Iisus Hristos. Cei doi tineri daco-romani, Ioan si Gherman, s-au asezat într-o ma­nastire lânga Betleem, nu departe de pestera în care S-a nascut Mântuitorul. Dupa cinci ani, deci prin 385, dorind sa dobândeasca noi cunostinte si a se întari în virtute, cei doi monahi se îndreapta spre pustiurile Egiptului - acolo unde traisera marii „Parinti ai pustiei”: Pavel din Teba, Antonie cel Mare si Pahomie cel Mare, cei care au alcatuit primele rânduieli de viata monahala -, unde au ramas sapte ani. A urmat o scurta reîntoarcere la Betleem, dupa care au mai stat câtiva ani în Egipt, în continua cautare a izvoarelor desavârsirii duhovnicesti.

Siliti de anumite tulburari ivite printre calugari, în jurul anului 400 cei doi prieteni, Ioan si Gherman, vin la Constantinopol, unde pastorea atunci, ca arhiepiscop, marele dascal si cuvântator, Sfântul Ioan Gura de Aur. Acesta l-a si hirotonit pe Ioan Casian întru diacon, fapt pentru care marturisea el mai târziu ca i se socoteste „ucenic”. Nici aici n-a avut parte de linistea la care râvnea, pentru ca în anul 404 marele sau parinte duhovnicesc a fost arestat si trimis în exil în Armenia, unde a si murit (407). Întristati de cele întâmplate, în anul 405 Casian si Gherman au plecat la Roma, prezentând papei Inocentiu I rugamintea clerului si a credinciosilor din Constantinopol de a-l ajuta pe Sfântul Ioan Gura de Aur. Interventia papei n-a avut însa nicio urmare. În aceasta situatie, cei doi daco-romani au ramas un timp la Roma. Dupa sederea lor aici, nu mai avem nicio stire despre Gherman; probabil ca a murit aici, în fosta capitala a Imperiului Roman.

Ioan Casian a plecat apoi singur la Massilia, în sudul Galliei (azi Marsilia), unde a fost hirotonit preot si a întemeiat doua manastiri, una de calugari si alta de calugarite, în jurul anului 415. Le-a dat aceleasi rânduieli de viata pe care le cunoscuse el însusi la Betleem si în pustiurile Egiptului. Acolo a si murit, probabil în anul 435. Curând, a fost cinstit ca sfânt, la început in Marsilia si în sudul Galliei, la 23 iulie. În Biserica rasariteana (ortodoxa) este praznuit la 29 februarie, când este an bisect, iar în anii nebisecti slujba i se cânta în ziua de 28 februarie, la Pavecernita.

Ca teolog, Sfântul Ioan Casian a combatut erezia nestoriana, precum si unele învataturi gresite ale Fericitului Augustin, stabilind adevarurile Ortodoxiei. Opera sa teologica este formata din trei lucrari. Prima se intitula Despre asezamintele manastiresti cu viata de obste si despre vindecarea celor opt pacate principale, în douasprezece carti (capitole). Era scrisa la rugamintea episcopului Castor de Apta Iulia, în Gallia, care înfiintase o manastire în eparhia sa. În primele patru carti, autorul prezinta regulile monahale propriu-zise, iar în ultimele opt îi învata pe monahi cum sa lupte împotriva a opt pacate: lacomia, desfrânarea, iubirea de argint, mânia, tristetea, neli­nistea, slava desarta si trufia.

A doua carte - si cea mai însemnata - purta titlul Convorbiri cu Parintii, în douazeci si patru de carti, în care se ocupa de menirea monahului si de lupta sa spre desavârsire. Sunt pre­zentate aici întrebarile pe care el însusi si mai ales Sfântul Gherman le-au pus celor mai vestiti monahi ai Egiptului si ras­punsurile acestora, deci un Pateric.

Ultima lucrare era Despre întruparea Domnului, în sapte carti, în care îl combatea pe ereticul Nestorie. El aducea marturii din Sfânta Scriptura si din scrierile unor Sfinti Parinti care aratau ca Hristos-Dumnezeu S-a nascut din Sfânta Fecioara Maria, care trebuie sa fie astfel socotita ca „Nascatoare de Dumnezeu” sau „Maica Domnului”.

Presupunem ca unele copii dupa lucrarile sale au ajuns si la ierarhii daco-romani de la Tomis si la teologii din Scitia Mica. În veacurile mai apropiate de noi, anumiti calugari români cu învatatura i-au tradus opera în româneste, numindu-l „Casian Râmleanul” (Râm = Roma), raspândind-o apoi prin diferite copii, spre a fi citita de cât mai multi.

Desi a trait departe de patria sa, Biserica Ortodoxa Româna îl revendica pe Sfântul Ioan Casian, atât pentru originea sa daco-romana, cât si pentru bogata sa mostenire culturala si spirituala, cu toate ca aceasta apartine întregii Biserici crestine. De altfel, traditia bisericeasca de pretutindeni îl cunoaste si sub numele de „Casian Romanul”. În semn de aleasa cinstire, în ultimii ani s-a zidit o frumoasa manastire în locul nasterii sale, în satul Casian din judetul Constanta. Chipul sau este zugravit în multe biserici noi, ca si în icoane, iar unii din cei care intra în viata monahala îi poarta numele. Sa-l cinstim mai ales noi, credinciosii români, si sa-i aducem cântare de lauda, zicând:

„încuviintându-te tu lui Dumnezeu te-ai daruit si luminându-te cu feluri de bunatati, Casiene, ai stralucit ca soarele, luminând neîncetat inimile tuturor celor ce te cinstesc, cu lumina dumnezeiestilor tale învataturi. Roaga-te lui Dumnezeu neîncetat pentru cei ce cu dra­goste fierbinte te lauda” (Sedealna de la Utrenie, 29 februarie)

(Extras din vol. Sfinti Daco – Romani si Români, Ed. a IV-a, semnat de Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Ed. BASILICA, Bucuresti, 2013, p. 67.)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 886

Id: 38433

Data: Feb 27, 2014

Imagine: