Filosofia a primit acceptiuni diferite din partea teologiei, de-a lungul secolelor. De la extrema considerare a ei drept o iluzie suparatoare a cunostintei adevarate si pana la reprezentarea acesteia ca o stiinta indispensabila creativitatii teologice. Din partea filosofiei a existat pericolul manifest asupra gandirii crestine prin incercarea directa de uzurpare. Viata si scrierile Sfantului Iustin Martirul si Filosoful reprezinta o marturie in favoarea conlucrarii deosebite existente intre cele doua stiinte. El reprezinta, alaturi de Clement Alexandrinul, unul dintre cei mai echilibrati ganditori crestini ai primelor veacuri.Copilul maturSfantul Iustin s-a nascut in jurul anului 100 in localitatea Flavia Neapolis (vechiul oras Sichem al Samariei) din Palestina. In debutul primei sale Apologii, Sfantul Iustin se prezinta ca fiind fiul lui Priscus si nepotul lui Bacchius. Parintii sai erau pagani si este putin probabil sa fi avut vreo ruda crestina in familie. Lucru acesta este clar si datorita peregrinarii filosofice de care a avut nevoie pentru a cunoaste legea crestina. Din fericire, parintii i-au oferit o educatie destul de buna, ajutandu-l sa-si descopere propriile talente si sa fie un cautator al adevarului. Invataturile primite nu l-au multumit prea mult, deoarece se refereau probabil doar la informatii fara prea multa aplicatie spirituala concreta, ori Sfantul Iustin era, inainte de toate, o persoana analitica, determinata sa caute numai esentialul. De aceea a decis ca sosise momentul sa descopere care este, de fapt, sensul vietii.Filosoful pelerinIn Dialogul cu iudeul Trifon, Sfantul Iustin ne marturiseste lungul sau periplu dominat de dorinta cunoasterii lui Dumnezeu. Astfel, primul sau profesor a fost un filosof stoic, dar care l-a dezamagit in scurt timp, determinandu-l sa renunte la cursurile lui. Stoicul nu ii vorbea absolut deloc despre Dumnezeu, considerand un astfel de subiect inutil. In definitiv si la urma urmei, ce nevoie mai era sa discuti de Dumnezeu cand singurul tau scop in viata ramanea pastrarea demnitatii proprii? Sfantul Iustin nu concepea insa existenta vreunei calitati nobile fara cunoasterea Fiintei Supreme. A plecat asadar la un aristotelician (peripatetician), care i-a vorbit frumos despre unele lucruri, dar i-a pretins plata lectiilor in continuare. Cum Sfantul Iustin considera ca o eventuala ucenicie in cunoasterea lui Dumnezeu nu poate fi achizitionata cu o plata baneasca, l-a parasit si pe acesta. A ajuns in preajma unui pitagoreu. Vorbind cu el, acesta l-a intrebat daca are cunostinte de geometrie, astronomie si muzica. Sfantul Iustin nu poseda o astfel de stiinta si a fost respins de pitagoreu de la urmarea cursurilor sale. Dezamagit, s-a hotarat sa faca o ultima incercare si a mers la un platonician proaspat sosit in oras. Acesta i-a deschis unele cai, lasandu-l aproape fericit. Intelegerea lucrurilor netrupesti ma incanta foarte mult, iar contemplarea ideilor dadea aripi judecatii mele. De aceea, socoteam ca nu avea sa treaca prea multa vreme pana sa devin intelept si, in neghiobia mea, nadajduiam sa vad pe Dumnezeu fata catre fata; caci acesta este scopul filosofiei lui Platon (Dialog cu iudeul Tryfon, II, 1, p.121).Convertirea la crestinismIn peregrinarile sale, Sfantul Iustin pleaca din orasul natal si se indreapta spre Antiohia. Locul convertirii sale nu se cunoaste cu siguranta, tot ceea ce stim este ca s-a petrecut intr-o seara, pe malul marii. Sfantul Iustin era absorbit de cugetarile filosofice, adanc patruns intr-o meditare asupra doctrinei platoniciene. Din intamplare, a observat un batran care se plimba si el in zona respectiva. Au intrat in dialog si batranul i-a dovedit zadarnicia fiecarui sistem filosofic pe care Sfantul Iustin incercase sa il abordeze in trecut. Totodata, i-a vorbit de profeti si de Mantuitorul Hristos. Dupa aceasta discutie nu l-a mai intalnit niciodata. Iar mie mi s-a aprins deodata un foc in suflet si m-a cuprins o mare dragoste de profeti, ca si de barbatii aceia care au fost prietenii lui Hristos. Şi, gandindu-ma la cuvintele lui, gaseam ca aceasta este singura filosofie sigura si aducatoare de folos. In felul acesta si pentru aceasta sunt filosof (Dialog cu iudeul Tryfon, VIII, 1, p.130). Convertirea era incheiata.MartiriulSfantul Iustin a plecat dupa momentul convertirii la Efes, unde a avut loc dialogul sau cu iudeul Tryfon, relatat in scrierea omonima. Apoi, se indreapta spre Roma, unde va deschide prima scoala filosofica in care se va preda credinta crestina. Rezonanta unui astfel de loc nu se lasa mult timp asteptata si ucenicii incep sa apara, dar se nasc acum si primele conflicte. Un filosof cinic, Crescens, devine cel mai aprig adversar al Sfantului Iustin, dar este invins intr-o disputa directa. Tatian Asirianul il descrie pe Crescens drept un fals filosof, care iubea mai mult banii decat intelepciunea. Se stie ca acesta a complotat impotriva Sfantului Iustin, ajungand sa il denunte autoritatilor romane pentru faptul ca este crestin. Oricum, curajul Sfantului Iustin a fost unul iesit din comun, deoarece a provocat la un dialog deschis filosofia pagana intr-o vreme a persecutiilor. Asa cum afirma marele patrolog Stylianos Papadopoulos, Sfantul Iustin a deschis prima scoala filosofica crestina intr-un oras in care crestinii de regula se ascundeau de autoritati pentru a nu fi omorati. In anul 165, dupa denuntul lui Crescens, Sfantul Iustin este decapitat, impreuna cu sase ucenici de prefectul roman Rusticus.Conditiile primirii Tainei EuharistieiUna dintre cele mai importante marturii ale Sfantului Iustin este cea legata de desfasurarea Sfintei Liturghii in vremea sa. Astfel, el ne-a lasat doua descrieri in acest sens, una a Liturghiei baptismale (unita cu Botezul) si cealalta, a Liturghiei obisnuite duminicale. Impartasirea nu era efectuata oricum, pentru primirea acesteia fiind necesara indeplinirea anumitor conditii. Nimeni nu poate participa la ea decat numai cel care crede ca cele propovaduite de noi sunt adevarate si care a trecut prin baia iertarii pacatelor si a renasterii, traind mai departe asa cum ne-a transmis Hristos. Caci noi nu primim aceasta ca pe o paine comuna si nici ca pe o bautura comuna; ci, dupa cum prin Cuvantul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mantuitorul nostru S-a intrupat si a avut in vederea mantuirii noastre trup si sange, tot astfel si hrana transformata in Euharistie, prin rugaciunea cuvantului celui de la El, hrana aceasta, din care se hranesc sangele si trupurile noastre prin schimbare, am fost invatati ca este atat trupul, cat si sangele Acelui Iisus intrupat (Apologia I, LXVI, p.94). Conditiile esentiale pentru primirea Impartasaniei erau: Botezul, credinta dreapta si pazirea poruncilor. Astfel, fiecare crestin era pregatit pentru a se uni cu Sfantul Trup si Sfantul Sange al Mantuitorului. Totodata, Sfantul Iustin atrage atentia asupra confundarii pe care multi o faceau cu misterele zeului Mithra, respingand aceasta parere. Demonii cei rai, imitand acest lucru, au transmis ca aceasta are loc si in misterele lui Mithra, deoarece si aici, in slujbele care se savarsesc cu prilejul initierii cuiva, i se pune inainte paine si un pahar cu apa insotite de unele formule (Apologia I, LXVI, p.95).Filosofia crestinaFilosofia reprezenta pentru Sfantul Iustin mai mult decat o stiinta pur teoretica sau o posibilitate de a castiga faima si ucenici. Filosofia este bunul cel mai mare si cel mai vrednic de Dumnezeu. Ea singura poate sa ne inalte pana la Dumnezeu si sa ne apropie de El; iar sfinti cu adevarat sunt numai aceia care-si deprind mintea cu filosofia (Dialog cu iudeul Trifon, II, 1, p.120). Nu se cuvine sa lasam acest pasaj fara o explicare suplimentara, altfel riscam sa inducem o parere eronata privind gandirea Sfantului Iustin. Astfel, filosofia de care ni se vorbeste aici nu reprezinta un sistem sau o doctrina anume, ci pur si simplu o metoda. Este o metoda atat meditativa, cat si practica, de apropiere a omului de Dumnezeu. Aceasta opinie va fi preluata si dezvoltata de mai multi Sfinti Parinti, ajungandu-se in cele din urma la concluzia ca orice crestin care pazeste poruncile evanghelice si are adevarata iubire de Dumnezeu si semeni este un filosof. Cum termenul de filosofie se talcuieste prin iubire de intelepciune, filosoful crestin este cel iubitor de Hristos, Intelepciunea cea desavarsita.Mostenirea spirituala a Sfantului Iustin nu trebuie trecuta cu vederea deoarece reprezinta o schimbare paradigmatica a relatiei dintre filosofia pagana si credinta crestina. Marturia sa reprezinta un act revelator cu conotatii importante si actuale inclusiv astazi. De aceea, Sfantul Iustin se dovedeste un profet al carui glas rasuna peste veacuri intregi, indemnandu-ne sa nu uitam cum trebuie valorificate modelele culturale actuale.Onoarea martirilorSfantul Iustin a fost unul dintre aparatorii cei mai devotati ai credintei crestine, trimitand doua apologii. Una a fost adresata imparatului Antonin, iar cealalta senatului roman. In cea de-a doua Apologie, Sfantul Iustin argumenteaza ca un crestin nu ar putea sa infrunte moartea cu atat curaj daca nu ar fi cu adevarat cinstit. Crestinii erau acuzati in acel timp de comportamente odioase, cultul mai ales fiind inteles cu totul gresit. De aceea, Sfantul Iustin se ridica impotriva judecatii nedrepte si spune urmatoarele: Eu insumi, pe cand ma gaseam impartasind invataturile lui Platon, auzind de modul in care crestinii erau defaimati si vazandu-i ca sunt fara teama in fata mortii si in fata tuturor acelora pe care oamenii le socotesc infricosatoare, am inteles ca este cu neputinta ca ei sa traiasca in rautate si pofta placerilor. Ce om dedat placerilor sau desfraului care socoteste un lucru bun sa se hraneasca din carnurile omenesti ar fi in stare sa imbratiseze moartea ca sa se lipseasca de bunurile lui si nu ar cauta cu tot dinadinsu sa se bucure de viata prezenta si sa se sustraga magistratilor, decat sa se expuna mortii, denuntandu-se pe sine insusi? Dar si lucrul acesta au cautat sa il savarseasca demonii cei rai, slujindu-se de oamenii cei lispiti de pietate. Ei au condamnat la moarte pe mai multi dintre ai nostri, bazati pe calomniile raspandite impotriva noastra si au supus la chinuri pe servitorii nostri, pe copii si pe femei, si, prin chinuri inspaimantatoare, i-au silit sa ne impute aceste crime faimoase, pe care, de altfel, ei le savarsesc pe fata. (Apologia a II-a, XII, p.113)Liturghia duminicalaDescrierea Liturghiei duminicale a Sfantului Iustin este una dintre cele mai pretioase marturii ale sale. Ritualul incepea prin citirea unor pasaje din Vechiul si Noul Testament, fiind urmata de predica episcopului. Dupa aceea avea loc sfintirea Darurilor, impartasirea tuturor celor prezenti si trimiterea Impartasaniei prin diaconi celor bolnavi. Exista si o Liturghie dupa Liturghie, fiind vorba de strangerea de bani pentru ajutorarea celor aflati in nevoi. In asa-zisa zi a soarelui, se face adunarea tuturor celor ce traiesc la orase sau sate si se citesc memoriile apostolilor sau scrierile profetilor, cata vreme ingaduie timpul. Apoi, dupa ce cititorul inceteaza, intaistatatorul tine un cuvant prin care sfatuieste si indeamna la imitarea acestor frumoase invataturi. Apoi, ne ridicam in picioare toti laolalta si inaltam rugaciuni; dupa care, incetand noi rugaciunea, asa cum am aratat mai inainte, se aduce paine si vin si apa, iar intaistatatorul inalta deopotriva rugaciuni si multumiri, cat poate mai multe, la care poporul raspunde intr-un singur glas rostind Amin. Şi se da fiecaruia sa se impartaseasca din cele ce au fost consfintite prin Euharistie, iar celor care nu sunt de fata li se trimite Euharistia acasa, prin diaconi. Cei ce se gatesc cu dare de mana si vor, dau fiecare ceea ce voieste, dupa intentia lui, iar ceea ce se aduna se depune la intaistatator, iar el se ingrijeste si ajuta pe orfani si pe vaduve, pe cei lipsiti din vreo cauza, pe cei ce se gasesc in inchisori, pe strainii care se gasesc in trecere si, intr-un singur cuvant, el devine purtatorul de grija al tuturor celor ce se gasesc in nevoi. (Apologia I, LXVII, p.95).Sursa: Ziarul Lumina

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1389

Id: 1433

Data: Jun 1, 2009

Imagine: