Biserica Ortodoxa praznuieste astazi, 25 aprilie, pe Sfantul Marcu.Sfantul Apostol Marcu este unul dintre cei patru evanghelisti. Unii cercetatori au avansat aceasta ipoteza dupa cercetarea versetului din prima epistola a Sfantului Apostol Petru: 'Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza' (1 Ptr. 5:13). In sinaxar, insa, aceasta ipoteza nu este confirmata, iar Sfantul Apostol Marcu este considerat doar ucenic duhovnicesc al Sfantului Apostol Petru. Ceea ce stim despre originea Sfantului Marcu se rezuma la simplul fapt de apartenenta la semintia lui Levi. Inainte de a discuta ceva mai pe larg despre momentul scrierii Sfintei Evanghelii, vom aborda traseul propovaduirii sale. Dupa ce a calatorit la Roma impreuna cu Sfantul Apostol Petru, a fost trimis de acesta la Aquileea, iar dupa aceea a mers in Egipt. 'Apoi toate partile acelea ca Libia si Pentapoli, fiind in intunericul indracirii idolesti, le-a luminat cu lumina sfintei credinte si le-a adus la Hristos. Şi pretutindeni facand minuni, a impodobit Biserica lui Hristos prin punerea mainilor pe capul episcopilor si a celorlalti clerici; apoi a invatat pe multi oameni o viata atat de imbunatatita, incat si necredinciosii se minunau foarte mult si-l laudau' (Vietile Sfintilor pe luna Aprilie, p. 310). Fara indoiala, Sfantul Apostol Marcu a facut multe minuni pentru aducerea la dreapta credinta a popoarelor pagane pe care fusese chemat sa le converteasca. Hirotonirea clericilor era si ea o componenta importanta a misiunii apostolice, pentru ca ajuta la adancirea dreptei credinte de persoanele botezate si, in acelasi timp, constituia o baza a convertirii ulterioare. Misiunea in AlexandriaVenirea in Egipt a Sfantului Apostol Marcu nu poate fi pusa la indoiala, dar, in prezent, s-a ajuns la concluzia ca este putin probabil ca el sa fi propovaduit chiar si pentru o scurta perioada in Alexandria. Sinaxarul preia o traditie foarte veche, dar care nu merge mai departe de secolul al III-lea dupa Hristos. Informatiile din secolele I si al II-lea nu indica sub nici o forma propovaduirea Sfantului Apostol Marcu in Alexandria. Totusi, pentru ca nu intotdeauna ne putem baza pe rezultatele cercetarilor (multe au concluzii contradictorii inca!), vom aborda varianta existenta in Vietile Sfintilor. Aici se precizeaza ca a fost trimis de Duhul Sfant in Alexandria. Sosind, incaltamintea, i s-a stricat, lucru care l-a facut sa mearga la un cizmar. Acesta, incercand sa ii repare incaltamintea s-a ranit foarte tare la mana si a strigat dupa ajutorul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Marcu, luand acest eveniment drept o descoperire cereasca, s-a bucurat si, amestecand tina cu apa, i-a uns rana cizmarului vindecandu-l imediat. Cizmarul, minunandu-se de cele intamplate, l-a chemat in casa sa unde a pus masa mare si l-a intrebat cum a reusit sa-l vindece. Sfantul Apostol Marcu l-a catehizat pe el si pe familia lui si i-a adus la dreapta credinta. In cele din urma, Sfantul Apostol Marcu a fost prins de inchinatorii idolului Serapid, care l-au inchis in temnita. Aici, la miezul noptii a fost vizitat de un inger care i-a spus: 'Robule al lui Dumnezeu, Marcu, capetenia sfintilor celor din Egipt; iata numele tau este scris in cartea vietii din cer si esti numarat cu Sfintii Apostoli. Pomenirea ta nu va fi uitata in veci, vei fi impreuna dantuitor cu puterile cele de sus, arhanghelii vor primi la cer duhul tau si moastele tale pe pamant vor fi pazite!' Vazand aceasta vedenie, Sfantul Marcu si-a intins mainile sale in sus zicand: 'Multumesc Ţie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, ca nu m-ai lasat pe mine, ci cu sfintii Tai m-ai randuit! Rogu-ma Ţie, Stapane, primeste cu pace sufletul meu si nu ma lipsi de darul Tau.' Acestea zicandu-le, Domnul nostru Iisus Hristos a venit la dansul in chipul acela, cand era cu ucenicii Sai, mai inainte de cruce si de ingropare, si a zis catre dansul: 'Pace tie, Evanghelistul Meu!' Iar Sfantul Marcu a raspuns, zicand: 'Pace si Ţie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase!' Şi s-a dus de la dansul Domnul. Iar dupa ce s-a facut ziua, au mers la temnita o multime de cetateni, si scotand pe sfant afara, i-au pus iarasi funia de grumajii lui si iarasi il tarau peste pietre ascutite, zicand: 'Sa tragem boul la ocolul boilor!' Iar Sfantul Marcu multumea lui Dumnezeu si se ruga zicand: 'In mainile Tale, Doamne, imi dau duhul meu!' (Vietile Sfintilor pe luna Aprilie, p. 315). Dupa trecerea la cele vesnice a Sfantului Apostol Marcu, paganii au dorit sa ii arda trupul, dar imediat s-a pornit o ploaie naprasnica. Impiedicati sa faca acest lucru, au fugit inspaimantati, iar crestinii au putut sa ia moastele Sfantului Marcu.Evanghelia dupa MarcuSfantul Irineu de Lyon, Clement Alexandrinul si Papias de Hierapole sunt autorii antici care atribuie aceasta Evanghelie Sfantului Apostol Marcu. Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, insa, afirma despre un pasaj al acestei Evanghelii ca ar proveni din 'amintirile lui Petru'. Conexiunea cu Sfantul Apostol Petru este sustinuta si de traditia bisericeasca. Astfel, Sfantul Apostol Petru ar fi citit si avizat textul notat de Sfantul Apostol Marcu. 'Marturiile antice arata ca Marcu este autorul acestei Evanghelii (...) Corelarea acestei Evanghelii cu Petru a constituit, probabil - cum lasa sa se inteleaga Papias -, un efort pentru a legitima o Evanghelie neatribuita unui martor ocular al vietii lui Iisus. Referirea la Roma apare pentru prima data la Clement, unde depinde de legatura dintre Marcu si Petru (Enrico Norelli, Claudio Moreschinni, Istoria literaturii crestine vechi grecesti si latine, vol. I, Editura Polirom, Iasi, 2001, p. 62). Atribuirea acestei Evanghelii unui apropiat al Sfantului Apostol Petru era, prin urmare, o incercare de a o face mai usor acceptata intr-o perioada in care apocrifele nu intarziau sa apara. Chiar si asa, aceasta Evanghelie nu a fost scutita de probleme din cauza utilizarii ei singulare de anumite secte. 'Dupa cum zice Irineu, carpocratienii aveau o predilectie pentru aceasta Evanghelie; conform unui pasaj din Clement, a carui autenticitate nu este dovedita, ei ar fi avut 'o Evanghelie secreta a lui Marcu' in circulatie la Alexandria pe la 170. In rest, insa, o legatura intre Marcu si Alexandria nu este atestata inainte de sfarsitul secolului al III-lea' (Ibidem, p. 62). In mod cert, aceasta 'Evanghelie secreta a lui Marcu' asteapta inca sa fie adusa mai mult in centrul atentiei tocmai pentru a se mai putea emite noi ipoteze teribiliste asupra unui eveniment sau altul. Cat despre parerea Bisericii Ortodoxe, in mod clar nu exista decat o singura Evanghelie apartinand Sfantului Apostol Marcu. Sfantul Marcu nu a scris decat una, nu doua sau mai multe… Liturghia Sfantului Apostol MarcuRitul liturgic alexandrin sau liturghiile de tip egiptean isi au originea in Liturghia atribuita Sfantului Apostol Marcu. Astfel, formele cele mai vechi ale anaforalei ne-au fost transmise de Evhologhiul lui Serapion, episcop de Thmuis (sec. IV) si Randuiala bisericeasca egipteana. Pana in secolul al V-lea aceasta Liturghie a fost cunoscuta in greaca, dar, dupa despartirea Egiptului de Imperiul Bizantin datorita ereziei monofizite, a fost tradusa in limba copta si pusa sub numele Sfantului Chiril al Alexandriei. Anaforaua Liturghiei atribuita Sfantului Apostol Marcu mai este utilizata si in prezent in Egipt in timpul Posturilor Pastelui si Craciunului. Totodata, ritul alexandrin a influentat si Liturghia Bisericii Etiopiei. Rolul Sfantului Apostol Marcu nu ramane asadar doar acela de propovaduitor al credintei crestine, ci si de scriitor al unei Evanghelii canonice, precum si de creator al unei Sfinte Liturghii. Este adevarat ca, in primul rand, el ramane un Evanghelist, adica un bine-vestitor al Imparatiei Cerurilor si a iconomiei mantuirii. Adica, in esenta, un propovaduitor al iubirii vesnice si fericite intru Hristos. (Articol publicat in 'Ziarul Lumina' din data de 24 aprilie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 757

Id: 5941

Data: Apr 25, 2010

Imagine: