Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea contemporana

Contributia Bisericii Ortodoxe la realizarea pacii, dreptatii, libertatii, fraternitatii si dragostei intre popoare si la inlaturarea discriminarilor rasiale si de alta natura

Fiindca Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16). Biserica lui Hristos traieste in lume , dar nu este din lume (Ioan 17, 11, 14-15). In calitate de Trup al Cuvantului intrupat al lui Dumnezeu (Ioan Gura de Aur, Omilie inainte de plecarea in exil, II, PG 52, 429), Biserica este prezenta vie, semnul si chipul Imparatiei lui Dumnezeu in Treime, in istorie, care binevesteste faptura cea noua (2 Corinteni 5, 17), ceruri noi si pamant nou, in care locuieste toata dreptatea (2 Petru 3, 13), o lume in care Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor (ai oamenilor) si moarte nu va mai fi, nici plangere, nici strigat, nici durere (Apocalipsa 21, 4-5).

Aceasta asteptare este deja traita si pregustata in Biserica, in special de fiecare data cand este oficiata Dumnezeiasca Euharistie adunand laolalta (1 Corinteni 11, 20) fiii lui Dumnezeu cei imprastiati (Ioan 11, 52), fara deosebire de rasa, sex, varsta, origine sociala sau orice alta conditie, intr-un trup in care nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca (Galateni 3, 28; Coloseni 3, 11), intr-o lume a reconcilierii, pacii si dragostei.

Biserica traieste, de asemenea, aceasta pregustare a fapturii celei noi , a lumii transfigurate, prin sfintii sai, care, prin asceza si prin virtutile lor, au devenit inca din aceasta viata chipuri ale Imparatiei lui Dumnezeu, demonstrand si asigurand astfel ca asteptarea unei lumi a pacii, a dreptatii si a dragostei nu este o utopie, ci incredintarea celor nadajduite (Evrei 11, 1), care este posibila prin Harul lui Dumnezeu si prin nevointa duhovniceasca a omului.

Inspirata continuu de aceasta asteptare si aceasta pregustare a Imparatiei lui Dumnezeu, Biserica nu ramane indiferenta fata de problemele omului din toate timpurile, ci, dimpotriva, ea participa la suferintele si la problemele lui existentiale, ridicand, ca Domnul ei, durerea si ranile sale provocate de raul care lucreaza in lume si, precum bunul samarinean, leaga ranile sale, turnand pe ele untdelemn si vin (Luca 10, 34) prin cuvant de rabdare si mangaiere (Romani 15, 4; Evrei 13, 22) si prin iubire vie. Cuvantul sau pentru lume nu are scopul principal de a judeca sau de a condamna lumea (Ioan 3, 17; 12, 47), ci de a-i oferi drept calauza Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu, nadejdea si incredintarea ca raul, in orice forma ar fi, nu are ultimul cuvant in istorie si ca nu trebuie lasat sa-i dicteze cursul.

Transmiterea mesajului evanghelic privind ultima porunca a lui Hristos mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua (Matei 28, 19) reprezinta misiunea durabila a Bisericii. Aceasta misiune nu trebuie desfasurata cu agresivitate sau prin diferite forme de prozelitism, ci cu dragoste, smerenie si respect pentru identitatea fiecarei persoane si particularitatea culturala a fiecarui popor. Toate Bisericile Ortodoxe trebuie sa contribuie la efortul misionar.

Bazandu-se pe aceste principii si cu ansamblul experientei si al invataturii traditiei sale patristice, liturgice si ascetice, Biserica Ortodoxa participa la grijile si la temerile care preocupa pe omul contemporan, cu privire la probleme existentiale fundamentale, dorind sa contribuie la rezolvarea lor, pentru ca pacea lui Dumnezeu care covarseste orice minte (Filipeni 4, 7), reconcilierea si dragostea sa stapaneasca in lume.

A. Valoarea persoanei umane

1. Valoarea persoanei umane, care decurge din creatia omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si din misiunea sa in planul lui Dumnezeu pentru om si pentru lume, a constituit o sursa de inspiratie pentru Parintii Bisericii, care au aprofundat taina iconomiei divine. Sfantul Grigorie Teologul subliniaza in acest context ca Creatorul a plasat pe om pe pamant, ca pe o a doua lume, macrocosmos in microcosmos, ca un alt inger, un inchinator cu fire dubla, un contemplator al creatiei vizibile, un initiat al lumii inteligibile, imparat peste toate de pe pamant, (...) o fiinta vie in aceasta lume aspirand la o alta, incununarea tainei, apropiindu-se de Dumnezeu prin indumnezeire (theosis) (Grigorie Teologul, Cuvantarea 45,7. PG 36, 632AB). Scopul intruparii Cuvantului lui Dumnezeu este indumnezeirea omului. Hristos, innoindu-l in El Insusi pe vechiul Adam (cf. Efeseni 2, 15), a indumnezeit, astfel, omul intreg, ceea ce constituia inceputul impliniri nadejdii noastre (Eusebiu, Demonstratio Evangelica, 4, 14. PG 22, 289A).

Fiindca asa cum in vechiul Adam a fost cuprins intreg neamul omenesc, tot asa, in Adam Cel Nou a fost recapitulat intreg neamul omenesc ( Cel Unul-Nascut S-a facut om ... ca sa ne recapituleze si sa urce la starea de la inceput neamul cazut al oamenilor , (Chiril al Ierusalimului, Comentariu la Ioan IX, PG 74, 273D-275A). Aceasta invatatura a Bisericii este sursa inepuizabila a oricarui efort crestin de aparare a valorii si demnitatii persoanei umane.

2. Pe aceasta baza, cooperarea intercrestina este indispensabila in toate domeniile, pentru a apara valoarea omului si, bineinteles, in aceeasi masura, binele pacii, astfel incat eforturile pacifiste ale tuturor crestinilor, fara exceptie, sa dobandeasca mai multa greutate si putere.
3. Recunoasterea comuna a valorii inalte a persoanei umane poate servi drept premisa pentru o colaborare mai extinsa in acest domeniu. Bisericile Ortodoxe pot contribui la intelegerea si cooperarea interreligioasa prin coexistenta pasnica si convietuirea sociala a popoarelor, fara a implica orice tip de sincretism religios.
4. Suntem incredintati ca, fiind impreuna lucratori cu Dumnezeu (1 Corinteni 3, 9), putem progresa in aceasta slujire impreuna cu toti oamenii de buna vointa, care iubesc pacea placuta lui Dumnezeu, spre binele societatii umane, la nivel local, national si international. Aceasta slujire este o porunca a lui Dumnezeu (Matei 5, 9).

B. Libertate si responsabilitate

1. Libertatea este unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu pentru om. Cel ce l-a zidit pe om dintru inceput liber, l-a lasat si cu vointa libera, ingradindu-l numai prin legea poruncii (Sfantul Grigorie Teologul, Cuvantul 14, Despre iubirea de saraci, 25. PG 35, 892A). Libertatea il face pe om capabil sa progreseze spre desavarsirea duhovniceasca, dar implica, in acelasi timp, si pericolul neascultarii, adica al independentei fata de Dumnezeu si, in consecinta, al caderii, de unde provin si consecintele tragice ale existentei raului in lume.
2. Consecintele acestui rau sunt imperfectiunile si neajunsurile, care predomina in lumea contemporana: secularizarea, violenta, degradarea vietii morale, fenomene negative precum flagelul drogurilor si alte forme de dependenta in special in cazul unor tineri de azi, rasismul, cursa inarmarii, razboaiele si catastrofele sociale cauzate de ele, opresiunea asupra unor grupuri sociale, comunitati religioase si popoare intregi, inegalitatile sociale, limitarea drepturilor omului in domeniul libertatii de constiinta si, in mod particular, in domeniul libertatii religioase, dezinformarea si manipularea opiniei publice, saracia economica, distribuirea disproportionata sau absenta completa a bunurilor esentiale pentru trai, foametea care afecteaza milioane de oameni, deportarile fortate de populatii si traficul de fiinte umane, criza refugiatilor, distrugerea mediului, folosirea necontrolata a biotehnologiei genetice si a biomedicinii la inceputul, in timpul si la sfarsitul vietii umane. Toate acestea intretin angoasa nesfarsita in care se zbate omenirea zilelor noastre.
3. In fata acestei situatii, care a dus la degradarea notiunii de persoana umana, datoria Bisericii Ortodoxe este astazi de a pune in valoare, prin predica, prin teologie, prin cultul sau si prin activitatea sa pastorala adevarul libertatii in Hristos. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi folosesc. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate zidesc. Nimeni sa nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui. Iar constiinta, zic, nu a ta insuti, ci a altuia. Caci de ce libertatea mea sa fie judecata de o alta constiinta? (1 Corinteni 10, 23-24; 29). Libertatea fara responsabilitate si fara dragoste duce in final la pierderea libertatii.

C. Despre pace si dreptate

1. Biserica Ortodoxa recunoaste si subliniaza in mod diacronic centralitatea pacii si dreptatii in viata oamenilor. Insasi revelatia in Hristos este caracterizata ca Evanghelie a pacii (Efeseni 6, 15), fiindca Hristos instaurand pacea prin sangele crucii Sale (Coloseni 1, 20), venind, a binevestit pace, voua celor de departe si pace celor de aproape (Efeseni 2, 17) si a devenit pacea noastra (Efeseni 2, 14). Aceasta pace, care covarseste orice minte (Filipeni 4, 7), este, dupa cum Hristos Insusi a zis Apostolilor Sai inainte de Patimirea Sa, mai mare si mai importanta decat pacea pe care o promite lumea: Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu (Ioan 14, 27). Fiindca pacea lui Hristos este rodul deplin al tuturor celor recapitulate in El: al demnitatii si maretiei persoanei umane ca chip al lui Dumnezeu; al manifestarii unitatii organice a neamului omenesc si a lumii in Hristos; al universalitatii in trupul lui Hristos a idealurilor de pace, libertate si dreptate sociala; si, in cele din urma, al rodirii iubirii crestine intre oameni si popoarele lumii. Adevarata pace este rodul stapanirii pe pamant a tuturor idealurilor crestine. Este pacea care vine de Sus, pentru care Biserica Ortodoxa se roaga totdeauna in cererile sale zilnice, cerand-o de la Dumnezeu, Care pe toate le implineste si asculta rugaciunile celor care vin la El cu credinta.
2. Cele prezentate arata in mod clar de ce Biserica, in calitate de Trup al lui Hristos (1 Corinteni 12, 27), se roaga totdeauna pentru pacea lumii intregi, care, dupa Clement al Alexandriei, este sinonima cu dreptatea (Stromata 4, 25. PG 8, 1369B-72A). Sfantul Vasile cel Mare adauga: nici eu nu as putea crede ca fara dragoste reciproca si fara ca sa fac tot ce este cu putinta pentru a trai in pace cu toti m-as putea socoti slujitor vrednic al lui Iisus Hristos (Epistola 203, 1. PG 32, 737B). Acest lucru este, dupa acelasi Sfant Parinte, atat de firesc pentru un crestin, incat se poate spune ca nimic nu este atat de propriu unui crestin decat sa faca pace (Epistola PG 32, 528B). Pacea lui Hristos este puterea tainica ce isi are sursa in reconcilierea omului cu Tatal sau Ceresc, prin purtarea de grija a lui Iisus care lucreaza toate in toti si aduce pacea negraita si dinainte de veac hotarata si ne impaca pe noi cu Sine si in Sine cu Tatal (Dionisie Areopagitul, Despre numirile dumnezeiesti, 11, 5. PG 3, 953AB).
3. Trebuie sa subliniem, in acelasi timp, ca darurile spirituale ale pacii si dreptatii depind si de conlucrarea omului. Sfantul Duh acorda daruri duhovnicesti atunci cand omul cauta prin pocainta pacea si dreptatea lui Dumnezeu. Aceste daruri ale pacii si dreptatii se realizeaza acolo unde crestinii fac eforturi in lucrarea credintei, dragostei si sperantei in Iisus Hristos, Domnul nostru (1 Tesaloniceni 1, 3).
4. Pacatul este o boala spirituala ale carei simptome vizibile sunt conflictele, discordiile, crimele si razboaiele si consecintele lor tragice. Biserica incearca sa vindece nu numai simptomele vizibile ale acestei boli, ci si boala insasi, care este pacatul.
5. In acelasi timp, Biserica Ortodoxa crede ca este de datoria ei sa incurajeze tot ceea ce este in mod real in slujba pacii (cf. Romani 14, 19) si care deschide calea spre dreptate, fraternitate, adevarata libertate si dragoste reciproca intre toti fiii Unicului Parinte Ceresc, precum si intre toate popoarele, care constituie familia umana. Ea impreuna-patimeste cu toti oamenii, din diferite parti ale lumii, care sunt lipsiti de binele pacii si al dreptatii.

D. Pacea si impiedicarea razboiului

1. Biserica lui Hristos condamna razboiul in general, pe care il considera consecinta a raului si a pacatului in lume: De unde vin razboaiele si de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se lupta in madularele voastre? (Iacov 4, 1). Fiecare razboi constituie o amenintare distructiva pentru creatie si pentru viata.

Mai ales in cazul razboaielor duse cu arme de distrugere in masa, consecintele ar fi ingrozitoare, nu numai pentru ca ele cauzeaza moartea unui numar incalculabil de fiinte umane, ci, mai mult, pentru ca viata supravietuitorilor ar deveni insuportabila. Acestea ar cauza boli incurabile, mutatii genetice si alte efecte negative, care ar afecta grav generatiile viitoare.

Nu numai armamentul nuclear este foarte periculos, ci si armamentul chimic si biologic, precum si toate formele de armament, ce creeaza o iluzie de suprematie si de dominare asupra lumii inconjuratoare. Acest tip de armament intretine un climat de frica si de lipsa de incredere si devine cauza unei noi curse a inarmarilor.

2. Biserica lui Hristos, considerand in primul rand razboiul ca o consecinta a raului si a pacatului in lume, incurajeaza orice initiativa si orice efort de evitare si prevenire a razboiului, prin dialog si orice alte mijloace potrivite. In cazul in care razboiul devine inevitabil, Biserica va continua sa se roage si sa poarte grija pastorala de fiii sai care sunt implicati in conflicte militare pentru apararea vietii si a libertatii lor, depunand toate eforturile pentru restabilirea pacii cat mai repede posibil.
3. Biserica Ortodoxa condamna in mod ferm toate formele de conflicte si de razboaie, motivate de fanatism, bazat pe principii religioase. Tendinta permanenta de crestere a opresiunilor si persecutiilor impotriva crestinilor si a altor comunitati din cauza credintei lor, in Orientul Mijlociu si in alte parti, precum si dezradacinarea crestinismului din leaganul sau istoric suscita o preocupare profunda. Astfel, sunt amenintate relatiile interreligioase si internationale existente si, in acelasi timp, multi crestini sunt fortati sa-si paraseasca locuintele. Ortodocsii din lumea intreaga sufera impreuna cu fratii lor crestini si cu toti ceilalti persecutati in aceasta regiune si fac apel la gasirea unei solutii echitabile si permanente a problemelor din regiune.

Biserica Ortodoxa condamna, de asemenea, razboaiele provocate de nationalism, precum si pe cele care provoaca epurari etnice, schimbari ale granitelor statale si ocuparea de teritorii.

E. Biserica Ortodoxa in fata discriminarilor

1. Domnul, Regele dreptatii (cf. Evrei 7, 2-3), dezaproba violenta si nedreptatea (cf. Psalm 10, 5), condamna comportamentul inuman fata de aproapele (cf. Marcu 25, 41-46; Iacov 2, 15-16). In Imparatia Sa – care este inchipuita si prezenta in Biserica Sa pe pamant – nu este niciun loc pentru ura, dusmanie sau intoleranta (cf. Isaia 11, 6; Romani 12, 10).
2. Pozitia Bisericii Ortodoxe fata de acest subiect este foarte clara: Biserica Ortodoxa crede ca Dumnezeu a facut dintr-un sange tot neamul omenesc, ca sa locuiasca peste toata fata pamantului (Faptele Apostolilor 17, 26) si ca in Hristos nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti (Galateni 3, 28). La intrebarea cine este aproapele meu? , Hristos a raspuns prin parabola samarineanului milostiv (Luca 10, 25-37). Astfel, El ne-a invatat sa inlaturam orice bariera de dusmanie si de prejudecata. Biserica Ortodoxa marturiseste ca fiecare fiinta umana – indiferent de culoare, religie, rasa, gen, nationalitate sau limba – este creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si are drepturi egale in societate. Potrivit invataturii sale, Biserica refuza discriminarea sub formele enumerate mai sus, care presupun o deosebire in demnitate intre persoane.
3. Biserica, respectand principiile drepturilor omului si tratamentului egal al oamenilor, urmareste sa aplice aceste principii in lumina invataturii sale despre Sfintele Taine, despre familie, despre locul barbatului si al femeii in Biserica si despre valorile traditiei bisericesti in general. Biserica are dreptul sa dea marturie despre invatatura sa in spatiul public.

F. Misiunea Bisericii Ortodoxe ca marturie de dragoste in slujire

1. Indeplinind misiunea ei de mantuire in lume, Biserica Ortodoxa poarta grija in mod activ de toti oamenii care au nevoie de ajutor, de cei flamanzi, de saraci, de bolnavi, de persoane cu dezabilitati, de persoane in varsta, de cei oprimati, de captivi, de prizonieri, de cei fara adapost, de orfani, de victimele catastrofelor si conflictelor armate, ale traficului de fiinte umane si ale oricarei forme contemporane de sclavagism. Eforturile Bisericii Ortodoxe pentru depasirea saraciei extreme si a nedreptatii sociale sunt o expresie a credintei sale si o slujire adusa Domnului Insusi, Care se identifica, astfel, cu toti oamenii, mai cu seama cu cei in nevoi: intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut (Matei 25, 40). Biserica poate coopera cu toate institutiile sociale in intreaga diversitate a slujirii sale sociale.
2. Antagonismele si ostilitatile din lume conduc la nedreptate si inegalitate in ceea ce priveste participarea oamenilor si a natiunilor la bunurile creatiei divine. Ele priveaza milioane de oameni de bunurile de prima necesitate si duc la saracirea personalitatii umane. Ele provoaca migratii masive de populatii, dau nastere la conflicte etnice, religioase si sociale, care ameninta coeziunea interna a societatilor umane.
3. Biserica nu poate sa ramana indiferenta la procesele economice care influenteaza negativ intreaga omenire. Biserica insista asupra necesitatii de a fonda economia pe principii morale si, de asemenea, de a servi activ, prin aceasta, omul, urmand invatatura Apostolului Pavel fiindca ostenindu-va astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis: Mai fericit este a da decat a lua (Faptele Apostolilor 20, 35). Sfantul Vasile cel Mare scrie ca in munca sa, fiecare trebuie sa aiba drept scop slujirea celor aflati in nevoi si nu folosul propriu (Sfantul Vasile cel Mare, Regulile cele mari, PG 31, 1025 A).
4. Decalajul dintre bogati si saraci se adanceste in mod dramatic din cauza crizei economice, care, de obicei, este rezultatul unei speculatii necontrolate din partea anumitor reprezentanti ai unor cercuri financiare, a acumularii de bogatie in mainile unui numar mic de persoane si a unei activitati economice pervertite, care, fiind lipsita de dreptate si de sensibilitate umana, nu serveste in final necesitatilor reale ale omenirii. O economie viabila este o economie care combina eficienta cu dreptatea si cu solidaritatea sociala.
5. In aceste conditii tragice, se intelege imensa responsabilitate a Bisericii in lupta impotriva foametei si a tuturor formelor de saracie din lume. Acest fenomen al epocii noastre, cand tarile traiesc intr-un sistem de economie globalizata, scoate in evidenta criza grava de identitate a lumii moderne. Foametea nu pune in pericol numai darul dumnezeiesc al vietii pentru popoare intregi, ci afecteaza, de asemenea, demnitatea inalta a persoanei umane si, in acelasi timp, aduce ofensa lui Dumnezeu Insusi. Din aceasta cauza, daca grija pentru propria noastra hrana este un subiect material, grija pentru hrana aproapelui nostru este un subiect de ordin spiritual (Iacov 2, 14-18). Este, deci, o datorie a tuturor Bisericilor Ortodoxe sa manifeste solidaritate si sa organizeze ajutorarea de o maniera eficienta fata de fratii in nevoi.
6. Sfanta Biserica a lui Hristos, care uneste in trupul sau sobornicesc multe popoare, promoveaza principiul solidaritatii umane si o cooperare mai intensa a popoarelor si a statelor pentru rezolvarea pasnica a conflictelor.
7. Biserica este ingrijorata, in acelasi timp, de impunerea asupra omenirii a unui mod de viata din ce in ce mai consumist, lipsit de orice suport al valorilor morale crestine. In acest sens, acest consumism, combinat cu globalizarea secularizata, tinde sa duca popoarele la pierderea radacinilor lor spirituale, a memoriei lor istorice si la uitarea traditiilor.
8. Mijloacele de comunicare in masa (mass-media) cad adesea sub controlul ideologiei globalismului liberal si devin promotoare ale unei ideologii consumiste si ale imoralitatii. Cazurile de tratare fara respect, chiar blasfematorie, a valorilor religioase provoaca discordii si revolte in sanul societatii, suscitand o anumita neliniste. Biserica previne pe credinciosii ei de pericolul manipularii constiintelor prin mass-media si de folosirea acestora nu pentru apropierea dintre oameni si popoare, ci pentru manipularea lor.
9. In transmiterea invataturii sale si in implinirea misiunii sale mantuitoare pentru omenire, Biserica se confrunta din ce in ce mai frecvent cu manifestari ale secularizarii. Biserica lui Hristos este chemata sa exprime din nou si sa puna in evidenta marturia sa profetica in lume, bazata pe experienta credintei, amintind astfel adevarata sa misiune, prin vestirea Imparatiei lui Dumnezeu si cultivarea constiintei unitatii turmei sale. Astfel se deschid perspective largi, deoarece, ca element esential al invataturii sale eclesiologice, ea promoveaza lumii fragmentate comuniunea si unitatea euharistica.
10. Vointa unei cresteri constante a prosperitatii si a unui consum neinfranat antreneaza in mod inevitabil o utilizare disproportionata a resurselor naturale si o epuizare a lor. Lumea, creata de Dumnezeu si data omului ca sa o lucreze si sa o pazeasca (cf. Facerea 2, 15), este supusa consecintelor pacatului omenesc: Fiindca faptura a fost supusa desertaciunii - nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o - cu nadejde […] se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partasa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu. Caci stim ca toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum (Romani 8, 20-22).

Criza ecologica actuala, care este legata de schimbarile climatice si de incalzirea globala, face imperativa obligatia Bisericii de a contribui, prin mijloacele spirituale de care dispune, la protejarea creatiei lui Dumnezeu impotriva efectelor lacomiei umane. Lacomia de a satisface nevoile materiale duce la saracirea spirituala a omului si la distrugerea mediului inconjurator. Nu trebuie uitat ca bogatia naturala a pamantului nu este proprietatea omului, ci a Creatorului: Al Domnului este pamantul si plinirea lui; lumea si toti cei ce locuiesc in ea (Psalm 23, 1). Astfel, Biserica Ortodoxa subliniaza necesitatea protejarii creatiei lui Dumnezeu prin cultivarea responsabilitatii omului fata de mediul inconjurator, daruit de Dumnezeu, evidentiind valoarea virtutilor chibzuielii si cumpatarii. Trebuie sa ne amintim ca nu doar generatiile actuale ci si cele viitoare au dreptul la bunurile naturale pe care ni le-a daruit Creatorul.

11. Pentru Biserica Ortodoxa, capacitatea de cercetare stiintifica a lumii constituie un dar al lui Dumnezeu facut omului. Insa, pe langa aceasta afirmatie, Biserica Ortodoxa subliniaza, in acelasi timp, si pericolele pe care le implica anumite realizari stiintifice. Biserica Ortodoxa considera ca omul de stiinta este liber sa faca cercetari, dar si trebuie sa intrerupa cercetarea atunci cand sunt incalcate principiile crestine si umane: Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos (1 Corinteni 6, 12); Binele nu mai este bine, daca mijloacele sunt rele (Sfantul Grigorie Teologul, Cuvantarea teologica 1, 4 PG 36, 16C). Acest punct de vedere al Bisericii se dovedeste a fi din mai multe ratiuni indispensabil pentru delimitarea corecta a libertatii si pentru valorificarea roadelor stiintei, in aproape toate domeniile ei, si in special in biologie, in care sunt preconizate atat succese, cat si riscuri. In acelasi timp, subliniem caracterul sacru de necontestat al vietii umane, inca de la conceperea sa.
12. Pe parcursul ultimilor ani se remarca dezvoltarea rapida a stiintelor biologice, precum si a biotehnologiilor legate de acestea. Multe realizari ale acestora sunt considerate benefice pentru om, desi provoaca dileme de natura morala, in timp ce altele sunt considerate neacceptabile. Biserica Ortodoxa considera ca omul nu este un simplu ansamblu de celule, de tesuturi si de organe si ca el nu este determinat numai de factori biologici. Omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu (Facerea 1, 27) si ar trebui tratat cu respectul ce i se cuvine. Recunoasterea acestui principiu fundamental duce la concluzia ca, atat in timpul cercetarilor stiintifice, cat si al aplicarii in practica a noilor descoperiri si inventii, trebuie aparate dreptul absolut al fiecarui om de a fi tratat cu respect si onoare in orice stadiu al vietii sale si vointa lui Dumnezeu, asa cum a fost descoperita prin creatie. Cercetarea trebuie sa tina cont de principiile morale si spirituale si de invataturile crestine. In acelasi timp, trebuie aratat respectul imperios pentru intreaga creatie a lui Dumnezeu, atat in timpul folosirii sale de catre om, cat si in timpul cercetarii, urmand porunca pe care i-a dat-o Dumnezeu ( cf. Facerea 2, 15).
13. In aceste vremuri ale secularizarii, se observa in special necesitatea de a sublinia importanta sfinteniei vietii in perspectiva crizei spirituale, ce caracterizeaza civilizatia moderna. Confuzia intre libertate si viata libertina duce la cresterea criminalitatii, a distrugerii si a profanarii lucrurilor demne de cinste si la disparitia respectului fata de libertatea aproapelui si fata de sacralitatea vietii. Traditia ortodoxa, fiind formata prin experienta practica a adevarurilor crestine, este purtatoare de spiritualitate si de caracter ascetic, ce trebuie evidentiate si promovate in mod special in zilele noastre.
14. Grija pastorala speciala a Bisericii pentru educarea tineretului in Hristos este continua si neschimbata. Este de la sine inteleasa extinderea responsabilitatii pastorale a Bisericii fata de institutia familiei, daruita de Dumnezeu, deoarece ea s-a bazat intotdeauna si in mod necesar pe Sfanta Taina a Cununiei crestine, ca unire dintre un barbat si o femeie, care reprezinta unirea dintre Hristos si Biserica Sa (Efeseni 5, 32). Aceasta devine actuala, in special, in contextul tentativelor de legalizare in anumite tari si de justificare teologica in anumite comunitati crestine a formelor de coabitare opuse traditiei si invataturii crestine. Biserica, asteptand recapitularea tuturor in Trupul lui Hristos, reaminteste tuturor oamenilor care vin in lume ca Hristos se va intoarce la a Doua Sa Venire sa judece viii si mortii (1 Petru 4, 5) si ca imparatia Lui nu va avea sfarsit (Luca 1, 33).
15. In perioada contemporana, ca de altfel in toate timpurile, glasul profetic si pastoral al Bisericii, cuvantul mantuitor al Crucii si al Invierii, se adreseaza inimii omului si il cheama sa adopte si sa traiasca, impreuna cu Apostolul Pavel, toate cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt vrednice de iubit (Filipeni 4, 8). Biserica propune iubirea jertfelnica a Domnului Sau Rastignit, ca singura cale spre o lume a pacii, a dreptatii, a libertatii si a solidaritatii intre oameni si popoare, ale caror ultima masura este intotdeauna Domnul Care S-a jertfit pentru viata lumii (cf. Apocalipsa 5, 12), adica iubirea nemarginita a lui Dumnezeu in Treime, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, a Caruia este slava si puterea in vecii vecilor. Amin.

The post Sfantul si Marele Sinod: Misiunea Bisericii in Lumea Contemporana (Document oficial) appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1060

Id: 60436

Data: Jun 30, 2016

Imagine: