Cuviosul Siluan Athonitul, pe care Biserica noastra il pomeneste astazi, 24 septembrie, cu siguranta cel mai cunoscut sfant al secolului trecut, a lasat posteritatii scrierile sale, testamentul sau duhovnicesc, o marturie a dragostei pentru Dumnezeu si pentru oameni.Simeon Ivanovici Antonov, - numele de mirean al Sfantului Siluan-, s-a nascut in anul 1866 intr-o familie modesta de tarani rusi, in satul Sovsk, apartinand de Mitropolia Tambovului. La 19 ani, Sfantul Siluan a dorit sa intre in viata monahala, insa tatal sau il indeamna sa urmeze serviciul militar si apoi sa intre in monahism. Sfantul isi executa serviciul militar la Sankt Petersburg, in batalionul de geniu al garzii imperiale. La 26 de ani merge la Muntele Athos si intra in manastirea ruseasca a 'Sfantului Mucenic Pantelimon' (Russikon), unde practica rugaciunea inimii si se nevoieste pentru Hristos. Dupa o viata inchinata lui Dumnezeu, Sfantul Siluan a trecut la Domnul, dupa o scurta suferinta de opt zile, in data de 24 septembrie a anului 1938.Mai multe informatii despre viata si opera Sfantului Siluan aflam dintr-un articol publicat in 'Ziarul Lumina' din data de 24 septembrie 2010: Cautarea smerenieiMulte comunitati ortodoxe, fie obsti monahale, fie parohii din tara sau de peste hotare, l-au ales pe Sfantul Siluan ocrotitor si mijlocitor cald inaintea lui Dumnezeu. De unde aceasta cautare a scrierilor Sfantului Siluan Athonitul si marea evlavie fata de el? Raspunsul ni-l da psalmistul: 'Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai' (Psalm 67, 36). Domnul, pe care monahul Siluan L-a iubit cu toata fiinta, i-a dat darul de a calauzi, de a mangaia si a lumina sufletele oamenilor, oricat de incercate ar fi. Acest om, fara multa scoala, dar cu multa dragoste de Dumnezeu si ravna intru cunoasterea Lui, a reusit sa transmita un cuvant plin de nadejde pentru omul de astazi, atat de tulburat si prins in valtoarea veacului.Din scrierile sale, insemnari lasate ucenicului sau, parintele Sofronie Saharov, vedem cum trebuie unite dragostea de Dumnezeu, rugaciunea staruitoare pentru luminarea sufletului, smerenia, ca pecete a lucrarii omului spre mantuire, cu iubirea negraita pentru oameni si pentru toata creatia; pentru oameni, caci 'aproapele este viata noastra'.Sfantul Siluan este cantaretul iubirii dumnezeiesti, iubire pe care sufletul sau a cunoscut-o in viata sa si pe care o socoteste mai de pret decat orice bun din lumea aceasta: 'Trebuie sa ne aducem aminte zi si noapte ca Dumnezeu ne iubeste pe noi pacatosii si ca ne cheama la El. (…) Sufletul nu se mai teme de intristarile pamantesti, ci se teme sa nu piarda iubirea lui Dumnezeu pentru ca, atunci cand este lipsit de ea, il incearca uratul si intristarea.''Unde salasluiesti Tu, Lumina mea?' Sfantul Siluan Athonitul canta pierderea si regasirea harului si a frumusetii chipului dumnezeiesc din om: 'Tanjesc dupa Tine, Doamne, si cu lacrami caut pre Tine. Cum sa nu te caut? Tu mai inainte pre mine ai cautat si mi-ai dat a ma indulci in Duhul Tau Cel Sfant, si sufletul meu Te-a iubit. (...) Unde salasluiesti Tu, Lumina mea? Tu vezi - cu lacrami Te caut. De nu Te-ai fi aratat Tu, eu nu Te-as fi putut cauta precum Te caut acum. Ci Tu insuti m-ai cautat, pre pacatosul, si mi-ai dat a cunoaste iubirea Ta. Tu mi-ai dat a vedea ca dragostea Ta pentru noi Te-a dus la cruce, si in suferinte ai murit pentru noi. Tu mi-ai dat a cunoaste ca dragostea Ta Te-a dus din cer pre pamant, si pana si in iad, pentru ca noi sa vedem slava Ta.'Sfantul Siluan vede fiecare act al lui Dumnezeu ca pe o dovada a dragostei pe care El o poarta fata de noi. Creatia si rascumpararea sunt momente in care iubirea lui Dumnezeu a lucrat in univers; daca la creatie Domnul a aratat in chip vadit slava si puterea Sa, in cea de-a doua, mai adanci au fost smerenia si mila. Dar in ambele a lucrat aceeasi iubire. 'Din tarana au facut Domnul pre om, dar ne iubeste ca pe pruncii Sai firesti si ne asteapta cu dor la Sine. Domnul atata ne-au iubit, ca pentru noi S-au intrupat, si Şi-au varsat sangele pentru noi, si ne-au adapat cu el, si ne-au dat preacinstit Trupul Sau; si astfel ne-am facut fiisorii Lui, din Trupul si din Sangele Lui, si asemenea Domnului in trup. (...) Adam a pierdut pamantescul rai si, plangand, il cauta: 'Raiul meu, raiule, preafrumosul meu rai!' Domnul insa, prin dragostea Sa, i-au dat pe cruce un alt rai, mai bun decat cel dinainte, in ceruri, unde este lumina Sfintei Treimi', ne vorbeste in notitele sale monahul athonit.Cuvantul lui Hristos despre blandete si smerenia inimii se afla in centrul invataturii duhovnicesti a Sfantului Siluan. In scrierile sale, el citeaza de mai multe ori pasajul din Evanghelia dupa Matei 11, 29: 'Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima'. 'Dupa aceasta tanjeste sufletul meu zi si noapte, marturiseste staretul in scrierile sale. Eu rog pe Dumnezeu, pe toti sfintii din cer si pe voi toti care cunoasteti smerenia lui Hristos sa va rugati ca sa se pogoare asupra mea duhul smereniei lui Hristos pe care sufletul meu Il doreste cu lacrimi. Nu pot sa nu-L doresc, pentru ca sufletul meu l-a cunoscut prin Duhul Sfant, dar am pierdut acest dar si, de aceea, sufletul meu tanjeste pana la lacrimi.'A cunoaste pe Hristos inseamna a cunoaste smerenia lui Hristos. 'O, smerenie a lui Hristos! Ea da sufletului o bucurie in Dumnezeu cu neputinta de descris.''Daca Domnul este al nostru, toate sunt ale noastre' Omului de astazi, care se straduieste a se convinge ca viata poate merge bine mai departe chiar si fara Dumnezeu, Sfantul Siluan ii impartaseste acest gand: 'Daca Domnul este al nostru, toate sunt ale noastre. Iata cat suntem de bogati.' Dumnezeu nu lasa fara raspuns asteptarea omului, caci Duhul Sfant ii arata omului cum sa vietuiasca dupa voia Sa, cum sa dobandeasca smerenia si, astfel, sa poata simti ca Dumnezeu este prezent in viata lui. 'Bine este a trai dupa voia lui Dumnezeu. Atunci sufletul neincetat petrece in Dumnezeu si are multa liniste; si dintru aceasta bucurie se roaga omul ca tot sufletul sa cunoasca pe Domnul; sa stie cat de mult ne iubeste El si cat de bogat ne da Sfantul Duh, Care veseleste sufletul in Dumnezeu.'Intelegand necesitatea cautarii unui duhovnic, Sfantul Siluan scrie atat despre harul si binecuvantarea care se revarsa prin parintele duhovnicesc, dar si despre infricosatoarea responsabilitate a episcopilor si preotilor pentru mantuirea oamenilor. 'Domnul au pus in Sfanta Biserica pastori, iar ei slujesc in chipul lui Hristos. (...) Duhul Sfant viaza in Biserica noastra; El viaza in pastorii cei neprihaniti; El viaza in inimile credinciosilor; El invata sufletul nevointa; El da putere a implini poruncile Domnului; El ne povatuieste intru tot adevarul; El intr-atata au infrumusetat omul, ca omul s-a facut asemenea Domnului.'Alaturi de cuvantul pe care Hristos i l-a descoperit: 'Ţine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!', putem primi si acest cuvant cu iz de testament duhovnicesc: 'Cu cat mai mare este iubirea, cu atat mai mari sunt suferintele sufletului; cu cat mai deplina este iubirea, cu atat mai deplina este cunostinta; cu cat mai fierbinte este iubirea, cu atat mai fierbinte este rugaciunea; cu cat mai desavarsita este iubirea, cu atat mai sfanta este viata.'

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 860

Id: 9176

Data: Sep 24, 2010

Imagine: