Biserica Ortodoxa cinsteste la 12 martie pe Sfantul Simeon, Noul Teolog. Sfantul Simeon s-a nascut in anul 949 in Galateea, din Paflagonia (Asia Mica), intr-o familie de aristocrati care apartineau nobilimii provinciale bizantine cu implicari in viata politica a vremii. Inca din copilarie este adus la Constantinopol, unde bunicii sai ocupau posturi importante la palat, pentru a-si face studiile in scolile capitalei. Dupa absolvirea scolii secundare, refuza sa aprofundeze cultura profana. Unchiul sau incearca sa-l convinga in urmarea unei cariere politice si, pentru o vreme, Sfantul Simeon accepta o demnitate la palat. Dupa moartea unchiului si protectorului sau, tanarul Simeon vrea sa fuga in lume si vine la faimoasa manastire Studion, unde monahul Simeon Evlaviosul nu-l primeste. Totusi, acesta ramane povatuitorul duhovnicesc al tanarului Simeon si ii da o regula de vietuire duhovniceasca pe care sa o aplice in lume. Astfel, gazduit in casa unui patrician, incepe o viata de asceza cu rugaciune, meditatie si lectura si are o prima experienta a vederii luminii dumnezeiesti. Acum, doreste sa intre in manastire, dar este din nou refuzat de indrumatorul sau care considera ca nu a sosit momentul potrivit. Dupa inca sase ani de asteptare, Sfantul Simeon merge intr-o ultima vizita la casa parinteasca. Aici, fiind vremea postului mare, isi sporeste nevointele si citeste Scara Sfantului Ioan Scararul. Rugaciunea pe care o practica acum era atat de intensa incat, stand cu mainile ridicate ore intregi, ele intepeneau si cu greu le mai putea cobora. Dupa aceasta perioada, el renunta la averea care i se cuvenea si merge la Studion, unde Petru, egumenul acestei manastiri, il primeste si il da in grija lui Simeon Evlaviosul. In calitate de ucenic, la acea vreme in varsta de 27 de ani, Simeon devine deosebit de ravnitor in ascultarea parintelui duhovnicesc si in indeplinirea indatoririlor vietii ascetice. Totusi, intampina ispite din partea celorlalti frati, care erau invidiosi, dar si din partea rudelor care doreau sa-l readuca acasa. Simeon rezista si se invredniceste de vederea luminii dumnezeiesti care il umple nu numai de smerenie si de strapungere, ci si de intelepciunea de sus prin care devine el insusi invatator duhovnicesc. Din cauza invidiilor pe care le trezise in randul fratilor, Sfantul Simeon este alungat de la Studion. Simeon Evlaviosul il duce pe ucenicul sau la o manastire din apropiere (Sfantul Mamas), unde este tuns in monahism si isi intensifica luptele ascetice. Dupa cativa ani este hirotonit preot, simtind pogorarea Sfantului Duh asupra lui, iar apoi este ales staret pe cand avea 31 de ani. In aceasta calitate, Sfantul Simeon Noul Teolog se dovedeste un bun indrumator pentru monahi prin catehezele pe care le rostea zilnic, dar si un bun gospodar, caci renoveaza cladirile ruinate ale manastirii. Acum are parte de o noua experienta a luminii dumnezeiesti si primeste darul cuvantarii si al invataturii sub insuflarea caruia compune imnuri ale dragostei dumnezeiesti, discursuri teologice, cateheze si scrisori. Cativa monahi se revolta din cauza regimului strict si fug din manastire, insa Sfantul Simeon ii cauta si ii aduce inapoi cu dragoste si cu iertare. Dupa 25 de ani, incredinteaza manastirea lui Arsenie, unul dintre cei mai de seama ucenici ai sai, pentru a duce o viata retrasa, in chilia sa. Datorita cultului adus duhovnicului sau care trecuse la Domnul, Sfantul Simeon intra in disputa cu Ştefan al Nicomidiei care il dispretuia pentru renumele sau de teolog charismatic. Chiar daca aduce argumente in favoarea cauzei sale, totusi este exilat pe tarmul asiatic al Bosforului si abandonat intr-un loc pustiu. Insa aici a descoperit un paraclis ruinat, cu hramul Sfintei Marina, unde se adaposteste. Chiar daca patriarhul si imparatul bizantin i-au anulat decizia de exil si l-au rugat sa se intoarca la Constantinopol, Sfantul Simeon a preferat sa inceapa o noua lucrare la schitul Sfanta Marina. Ajutat de prieteni si de ucenici, a reusit sa construiasca aici o manastire si sa adune o obste care sa-L slujeasca pe Dumnezeu. Dupa terminarea lucrarilor, el se dedica din nou meditatiei si isi intensifica viata contemplativa si mistica. Dupa treisprezece ani de exil, Sfantul Simeon a murit in urma unei boli cumplite in ziua de 12 martie, iar in anul 1052, dupa o descoperire dumnezeiasca, sfintele sale moaste au fost dezgropate si puse spre inchinare. Pana la Sfantul Simeon, traditia crestina cunostea deja doua mari personalitati care au primit supranumele de Teolog: Sfantul Ioan Evanghelistul si Sfantul Grigorie de Nazianz. Sfantul Simeon a primit numirea de Noul Teolog mai intai ca o ironie a adversarilor sai, insa, mai apoi, a ajuns sa descrie vietuirea sa duhovniceasca si scrierile in care dovedeste un grad inalt de patrundere a lucrarilor dumnezeiesti.In cele ce urmeaza va prezentam un articol publicat in 'Ziarul Lumina' din data de 6 mai 2011, intitulat Scrierile Sfantului Simeon Noul Teolog: Caracterul constient al Botezului in Duhul SfantSpre deosebire de Taina Botezului pe care aproape toti crestinii o primesc in perioada de inceput a vietii, Botezul Duhului Sfant este primit la maturitate de persoanele desavarsite din punct de vedere duhovnicesc. Sfantul Simeon Noul Teolog a descris in amanunt aceasta rebotezare a crestinilor induhovniciti atunci cand fac experienta harului dumnezeiesc.Acest moment al iluminarii sufletului uman de Duhul Sfant este unul crucial, care schimba esential perceptia despre lucrurile exterioare in cel care il experiaza.Caracterul constient al Botezului in Duhul Sfant este subliniat de Sfantul Simeon Noul Teolog in al 10-lea discurs etic. Aici, el afirma ca, 'scaldat de apa lacrimilor, tot trupul lui se face umezit si e botezat cate putin intreg de focul si Duhul dumnezeiesc si se face cu totul curat si neintinat, si, incepand de atunci, fiu al luminii si al zilei (I Tes 5, 5), nu al unui simplu om muritor' (Scrieri: Discursuri teologice si etice, vol. I, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 311). Observam in aceasta descriere pretioasa toate momentele importante ale acestui eveniment unic. Asceza unui crestin plin de pocainta il aduce pe acesta la darul lacrimilor. Acest dar constituie intr-un fel corespondentul apei folosite in cristelnita la Botezul initial. Duhul Sfant boteaza apoi trupul crestinului avansat duhovniceste si il curata de orice intinare. Desigur, curatirea include si sufletul omului, dar Sfantul Simeon vorbeste prima data de trup, tocmai pentru a arata cat de profunda este iluminarea. Atunci cand vorbim de iluminarea duhovniceasca suntem tentati sa o consideram doar o schimbare de ordin sentimental petrecuta in inima, dar experierea harului divin reprezinta cu mult mai mult decat o simpla dispozitie interioara. In momentul pogorarii harului, crestinul nu mai stie daca este in trup sau in afara lui, extazul duhovnicesc cuprinzandu-i intreaga fiinta. Asa cum spunea si Sfantul Siluan Athonitul, motivul pentru care avem moaste este acela ca harul dumnezeiesc patrunde efectiv in oasele si carnea noastra. Prin urmare, intreg trupul este luminat de har in momentul acestui Botez duhovnicesc. Din clipa respectiva, crestinul sufera o transformare profunda si devine practic mult mai apropiat de Dumnezeu. Il simte mai mult, gusta din iubirea Sa mult mai profund si observa ratiunile sale divine din creatie. Sfantul Simeon, insa, nu respinge importanta Tainei Botezului administrata majoritatii crestinilor in copilarie. 'Deci, fiind noi botezati ca prunci nesimtitori ca niste nedesavarsiti primim in chip nedesavarsit si harul luand dezlegarea calcarii dintai, si numai pentru aceasta, pe cat mi se pare, ai poruncit, Stapane, sa se savarseasca aceasta baie dumnezeiasca; cei botezati in ea intra inauntrul viei (Mt. 3, 11), fiind izbaviti de intuneric si iad si eliberati in intregime de moarte si stricaciune' (Scrieri: Imne, Epistole si Capitole, vol. III, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 284). Insa, asa cum remarca in alte locuri, Sfantul Simeon Noul Teolog considera ca fiecare crestin este supus ispitei si cade de mai multe ori in pacat dupa primirea acestei Taine. Prin urmare, este necesara si experierea Duhului Sfant pentru a ne sfinti si a ne indeparta de patimile noastre. Asceza este necesara, dar ea este un simplu instrument. Fara iluminarea harului divin, Sfantul Simeon considera ca suntem departe de orice cunoastere a lui Dumnezeu.Imposibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu fara iluminareSfantul Simeon Noul Teolog pune la baza cunoasterii lui Dumnezeu iluminarea produsa de harul dumnezeiesc. In caz contrar, lipsa acestui moment ne poate face sa avem impresia ca stim ceva despre Dumnezeu fara a-L cunoaste insa in realitate. 'Cele pecetluite si incuiate, cele nevazute si necunoscute tuturor oamenilor, care sunt deschise numai de Duhul Sfant si care ni se fac vazute si cunoscute numai fiindu-ne descoperite asa, cum le vor putea sti sau cunoaste sau chiar si numai gandi cumva oarecand cei ce zic ca n-au cunoscut niciodata venirea Duhului Sfant, stralucirea, luminarea si locuirea Lui in ei? Cum vor ajunge la intelegerea (cuprinderea) unor asemenea taine cei care n-au cunoscut nicidecum si niciodata intru ei revarsarea, innoirea, schimbarea, rezidirea si renasterea lucrate de Acesta? Cei care n-au fost botezati inca in Duhul Sfant (Mt 3, 11 par.), cum pot sti schimbarea petrecuta in cei botezati intru El?' (Scrieri: Cateheze, vol. II, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 257). Observam ca aici Sfantul Simeon Noul Teolog vorbeste clar de un botez al Duhului Sfant. Insa mai merita observat un lucru esential, si anume ca acest Botez induce o separare intre cei care il primesc si cei care nu l-au primit. Persoanele care nu au facut experienta harului dumnezeiesc nu pot percepe si intelege tainele creatiei si ale cunoasterii de Dumnezeu. De asemenea, aceste persoane nu ii pot intelege pe cei care au facut experienta harului.Deosebirea sfintilor fata de ceilalti oameniSfantul Simeon considera ca persoanele care nu au gustat harul nu au o cunoastere adecvata a lui Dumnezeu si nici nu pot percepe experientele duhovnicesti ale sfintilor. 'Cei care nu s-au nascut de sus (In. 3, 3), cum vor vedea slava celor ce s-au nascut, precum a zis Domnul, de acolo si s-au facut copii ai lui Dumnezeu (In. 3, 3; 1, 13)? Cei care nu au vrut sa patimeasca aceasta, ci le-au lasat sa scape prin nepurtarea lor de grija - fiindca au primit puterea de a se face astfel (In 1, 12) - cu ce fel de cunostinta vor putea, spune-mi, sa inteleaga sau vor fi in stare sa-si inchipuie catusi de putin cu mintea cum s-au facut aceia?' (Scrieri: Cateheze, vol. II, p. 257). Sfantul Simeon pare la prima vedere un scriitor duhovnicesc destul de aspru. Aminteam in materialul anterior faptul ca Sfantul Nicolae Velimirovici il considera drept foarte pretentios din punctul de vedere al experientei duhovnicesti. Simeon dorea ca fiecare crestin sa fie asemenea lui, plin de har si de lumina duhovniceasca, iar acest lucru face ca operele sale sa para aproape infricosatoare pentru un crestin obisnuit. In fragmentul anterior, Simeon afirma diferentierea capitala intre sfinti si crestinii care nu au facut experienta harului dumnezeiesc. Crestinii din ultima categorie nu ii pot intelege pe sfinti, deoarece nu au primit si ei renasterea prin har. Ei pot cel mult sa ii inteleaga la un nivel exterior, dar in nici un caz la un nivel interior. Simeon este realist atunci cand afirma ca nepurtarea noastra de grija ne face sa nu putem fi renascuti prin iluminarea Duhului Sfant. Atat timp cat inca iubim pacatul, nu putem sa gustam din harul divin. Rezumand conceptia Sfantului Simeon Noul Teolog despre Botezul in Duh, Vasili Krivosein considera ca exista patru elemente care ne pot ajuta sa ajungem la iluminarea duhovniceasca: pocainta, urmarea poruncilor lui Hristos, lacrimile duhovnicesti si impartasirea deasa cu Trupul si Sangele Domnului (Archbishop Basile Krivocheine, In the light of Christ. Saint Symeon the New Theologian: Life, Spirituality, Doctrine, Saint Vladimiras Seminary Press, New York, 1986, p. 146). Aceste patru elemente trebuie sa existe si in viata fiecarui crestin care traieste in lume. Nimic nu ne impiedica sa incercam sa le pastram pe toate patru. Cat despre iluminarea Duhului Sfant, aceasta este un dar pe care doar Dumnezeu poate decide sa ni-l ofere si la care nu putem ajunge prin fortele proprii. Nu putem cunoaste niciodata o persoana, atat timp cat ea nu ni se deschide. Insa daca dorim sa Il cunoastem pe Dumnezeu, trebuie sa invatam sa ne deschidem, iar pentru a face acest lucru, avem nevoie de multa smerenie, pocainta si primirea Sfintelor Taine.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 748

Id: 29096

Data: Mar 12, 2013

Imagine: