Biserica Ortodoxa Romana il pomeneste astazi, 25 aprilie a.c., pe Sfantul Cuvios Valile de la Poiana Marului.Iscusitul dascal al rugaciunii, Sfantul Vasile de la Poiana Marului, a reusit sa imbine, in sihastriile din tinutul Buzaului si Vrancei, asprimea ascetica a vietii calugaresti din Sinai si Athos cu experienta mistica a monahismului slav si cu traditia isihasta de sihastrie din sutele de schituri si manastiri romanesti. A facut din obstea sa o adevarata scoala duhovniceasca de traire isihasta. Ucenicii sai, munteni, moldoveni, ardeleni si rusi, traiau in desavarsita dragoste si buna randuiala. Punand accent pe ascultare, trairea in desavarsita armonie, citirea zilnica a Sfintei Scripturi si a scrierilor Sfintilor Parinti, practicarea Rugaciunii lui Iisus, pazirea curata a mintii, mancarea o data pe zi si impartasirea saptamanala, a reusit sa creeze un adevarat curent de innoire duhovniceasca in monahismul romanesc la mijlocul secolului al XVIII-lea. Cand l-am vazut, L-am proslavit pe Dumnezeu din tot sufletul meu ca m-a invrednicit pe mine nevrednicul sa vad un barbat asa de sfant. Acest barbat placut lui Dumnezeu era in vremea aceea neintrecut si fara egal intre toti in intelegerea dumnezeiestilor Scripturi, a invataturilor de-Dumnezeu-purtatorilor Parinti, in judecata duhovniceasca si in stiinta atotdesavarsita a Sfintelor Canoane ale Sfintei Biserici si in intelegerea dreptelor talcuiri. Vestea despre invatatura lui si despre povatuirile lui placute lui Dumnezeu pe calea mantuirii se dusese pretutindeni, il caracteriza Sfantul Paisie Velicikovski pe mentorul si duhovnicul sau Sfantul Vasile de la Poiana Marului.Fiind unul dintre cei mai vestiti dascali si lucratori din secolul al XVIII-lea ai Rugaciunii lui Iisus - Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul -, de numele Sfantului Vasile de la Poiana Marului se leaga existenta isihasmului romanesc, adica practicarea Rugaciunii mintii, facand din obstea sa o adevarata scoala de traire isihasta. Denumirea de la Poiana Marului se trage de la schitul infiintat, prin 1730-1733, impreuna cu alti 12 ucenici in Poiana Marului, in Muntii Buzaului.Sfantul Vasile este un reprezentant al emigratiei monahale ruso-ucrainene care s-a produs in secolele XVII-XVIII in urma reformelor lui Petru cel Mare in Rusia si a persecutiilor uniate in Ucraina ramasa sub stapanirea polona. Nascut in 1692, in partile Poltavei, Ucraina, a petrecut mai multi ani din tineretea sa in aspre nevointe in sihastriile din Rusia, apoi in Muntii Mosenski, in apropierea Kievului, unde se calugarise. Vine in Ţara Romaneasca, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brancoveanu si a Mitropolitului Antim Ivireanu, cand viata bisericeasca si culturala a Ţarii Romanesti era in apogeu. Impreuna cu ucenicul sau, ieroschimonahul Mihail, si cu alti calugari, intra in obstea Manastirii Dalhauti, in apropierea orasului Focsani, unde ramane 20 de ani. Aici este hirotonit preot si la scurt timp numit staret, chiar daca nu avea inca nici 30 de ani.Sub pastorirea sa, Manastirea Dalhauti a cunoscut o intensa renastere spirituala. Cuviosul Vasile aduna in jurul sau o obste de peste 40 de calugari sihastri, pe care ii invata cu ascultarea, smerenia, tacerea si lucrarea cea de taina a Rugaciunii lui Iisus. Astfel, staretul Vasile face din obstea sa o adevarata scoala duhovniceasca de traire isihasta, dupa invatatura Sfintilor Parinti, renumita in Ţara Romaneasca. Ucenicii sai, munteni, moldoveni, ardeleni si rusi, traiau in desavarsita dragoste si buna randuiala. Crescand numarul lor, o parte dintre ei se stabilesc la schiturile din jur: Trestieni, Ciolanu, Carnu, Ratesti, Rogoz, Bontasti, Valea Neagra (Vrancea) si altele.Ca staret la Poiana Marului, Cuviosul Vasile conduce duhovniceste toate schiturile din Muntii Buzaului pe care le cerceteaza regulat, fie personal, fie prin scrisori. Unul din ucenicii sai a fost si Cuviosul Paisie, pe care il primeste in Schitul Trestieni pentru cativa ani, iar in anul 1750, merge la acesta, in Muntele Athos, unde il calugareste. Preluand miscarea isihasta de la Schitul Pocrov initiata de Cuviosul Episcop Pahomie al Romanului († 1726), fericitul staret Vasile era foarte iscusit in viata de rugaciune, in cunoasterea Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti filocalici.Punand accent pe ascultare, pe trairea in desavarsita armonie, citirea zilnica a Sfintei Scripturi si a scrierilor Sfintilor Parinti, practicarea Rugaciunii lui Iisus, pazirea curata a mintii, mancarea o data pe zi si impartasirea saptamanala, reuseste sa creeze un adevarat curent de innoire duhovniceasca in monahismul romanesc la mijlocul secolului al XVIII-lea. Sfantul Vasile de la Poiana Marului afirma cu insistenta ca Rugaciunea inimii nu e numai pentru sihastri, ci si pentru cei din viata de obste. Acest mare curent, al doilea ca marime dupa cel din secolul al XV-lea, initiat de Sfintii Nicodim de la Tismana († 1406), Leontie de la Radauti si Daniil Sihastrul, este desavarsit si raspandit in toate tarile ortodoxe la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui urmator, prin marii stareti: Sfantul Paisie de la Neamt († 1794), Sfantul Gheorghe de la Cernica († 1806) si Sfantul Calinic de la Cernica († 1868).Iscusitul dascal al rugaciunii, Sfantul Vasile de la Poiana Marului, a reusit sa imbine in sihastriile din tinutul Buzaului si Vrancei asprimea ascetica a vietii calugaresti din Sinai si Athos, cu experienta mistica a monahismului slav si cu traditia isihasta de sihastrie din sutele de schituri si manastiri, in care monahismul romanesc, atat de masurat si asezat, isi ducea viata duhovniceasca fara intrerupere inca din secolul al IV-lea. Astfel, staretul Vasile a reinnoit viata monahala din schituri si sihastrii prin imbinarea acestor trei experiente: greaca, rusa si romana. Cuviosul Vasile si-a dat sufletul in mainile Domnului in anul 1767, lasand in urma numerosi ucenici.Datorita vietii sfinte, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa din 4-5 martie 2003, a hotarat ca staretul de la Poiana Marului sa fie trecut in ceata Cuviosilor Parinti purtatori de Dumnezeu si sa fie cinstit la data de 25 aprilie, zi in care a trecut la Domnul. Pe langa aleasa sa viata duhovniceasca-ascetica, staretul Vasile era si un bun cunoscator al scrierilor patristice si postpatristice, din care a facut anumite traduceri. Ca dascal al rugaciunii, marele staret a scris si cateva Cuvinte despre paza mintii, despre rugaciune si crestere duhovniceasca, scurte introduceri la scrierile filocalice, lucrari teologice-ascetice, in limba slavona, care au ramas in manuscris:• Intrebatoare raspunsuri adunate din Sf. Scriptura pentru departarea de bucatele cele oprite tagaduintei calugaresti cei de buna voie (tiparita la Manastirea Neamt in 1816);• Cuvint Inainte la cartea fericitului Nil de la Sorska si Adaogire sau cuvant pe urma la cartea fericitului Nil de la Sorska, (ascet, teolog si filozof rus, staret la Sorska, 1433-1508);• Inainte cuvantare spre capetele fericitului Filotei Sinaitul;• Cuvint inainte sau inainte calatorie la cartea lui Grigorie Sinaitul;• Adaugire sau cuvant pre urma la cartea Sfantului Nil de la Soesca;• Inchipuire cum se cade noua celor ce suntem patimasi si calcam poruncile sa ne indreptam prin pocainta si sa ne invatam lucrarii cei cu mintea vietuind intru supunere.Se cunosc sapte manuscrise slave copiate la Schitul Poiana Marului, din care patru cuprind unele din lucrarile mentionate. Unul este copiat de staretul Vasile, iar un altul, cuprinzand versiunea slava a scrierii alegorice-religioase spaniole Desiderie, a fost copiat tot de el. Opera sa a fost tradusa in limba romana si copiata in zeci de manuscrise. Cuvintele sale introductive sunt adevarate pagini de filocalie si calauza spre Hristos prin rugaciune.Sursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 926

Id: 934

Data: Apr 25, 2009

Imagine: