In cea de a treia zi a Sfintelor Pasti, marti, 26 aprilie 2011, Biserica Izvorul Tamaduirii din Oradea a imbracat haine de sarbatoare. In mijlocul preotilor si credinciosilor s-a aflat Preasfintitul Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a oficiat Sfanta Liturghia arhiereasca, informeaza parintele Silviu Dobai.Vizita Preasfintiei Sale a constituit un prilej de mare bucurie pentru credinciosii acestei parohii, dar si pentru bolnavii Spitalului nr. 1 din Oradea, fiind o antepraznuire a hramului sfantului lacas, Izvorul Tamaduirii.Biserica Izvorul Tamaduirii a fost intaia biserica ridicata in Oradea dupa construirea Catedralei cu Luna (1784-1790), dar si dupa reinfiintarea Episcopiei Oradiei, in 1920. Piatra de temelie a fost pusa in anul 1934, de arhiereul-vicar Andrei Magieru Crisanul, iar in 1937, la 6 iunie, a fost tarnosita de episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei. A functionat, la inceput, ca biserica de spital, fiind primul sfant lacas din aceasta parte a tarii construit cu aceasta destinatie. In perioada ocupatiei horthyste, 1940-1945, biserica a fost inchisa din ordinul oficialitatilor maghiare, iar apoi redeschisa. In vremea regimului comunist ateu, biserica a fost din nou inchisa, intre 1960 si 1989.In 1990, episcopul Vasile Coman al Oradiei a redeschis si resfintit biserica, ce se afla intr-o avansata stare de deteriorare, fiind aproape o ruina. In anii de dupa 1990, biserica a fost reparata, consolidata, renovata si infrumusetata in intregime, lucrarile de innoire fiind binecuvantate de Preasfintitul Parinte Sofronie, la 21 noiembrie 2010.In cuvantul de invatatura rostit, Preasfintitul Sofronie a talcuit pericopa evanghelica de la Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, care relateaza intalnirea Mantuitorului Iisus Hristos cu doi dintre ucenicii Sai, Luca si Cleopa, eveniment petrecut dupa Invierea Sa din morti. Cei doi mergeau intr-un sat aflat in apropiere de Ierusalim, la Emaus. Acestia, de fapt, nu faceau parte din randul celor doisprezece Apostoli, ci erau din numarul cel larg al ucenicilor. Desi ei erau apropiati de Mantuitorul, erau oameni ca si noi, cu puteri limitate, si nu puteau inteleage cu mintea lor tainele pe care Preasfanta Treime le-a lucrat si, in special, taina venirii in lume a Fiului Lui Dumnezeu, a inomenirii Sale, a mortii si invierii Sale. Iata-i pe ce doi intr-o calatorie initiatica. De aceasta data, Cel care le vorbea, Cel care ii initia, nu mai era Invatatorul de dinainte de Patimi, ci era Invatatorul de dupa Inviere, aceeasi persoana insa cu firea omeneasca pe care Şi-o asumase innoita, schimbata si transformata radical prin trecerea de la moarte la viata. Evenimentele petrecute la Ierusalim s-au desfasurat cu o asa repeziciune incat i-au inspaimantat pe ucenici, care stateau cu usile incuiate de frica iudeilor. Ei nu au inteles ca Mantuitorul i-a pregatit din vreme pentru ceea ce urma sa se intample, insa abia dupa invierea Sa incep sa-si aduca aminte, iar atunci cand este nevoie vine Insusi Mantuitorul Cel Inviat ca sa ii invete inca o data. Asa s-a intamplat si in drumul spre Emaus, cand Cleopa si celalalt ucenic se intalnesc cu El, cu Domnul cel Inviat si nu Il recunosc. Asa cum marturisesc ei insisi, cand au povestit celorlalti ucenici cum a fost pe cale spre Emaus, abia cand El binecuvanteaza painea, cand frange painea si le-o da lor, inteleg ei ca Cel care i-a insotit este Hristos Cel Inviat, Il recunosc, iar Domnul se face nevazut de la fata lor. In fata lui Cleopa si a celuilalt ucenic, Luca, Mantuitorul Iisus Hristos ne demonstreaza tuturor ca El este prezent, real, in Sfanta Euharistie. El ca Persoana, prin lucrarea Duhui Sfant, prin energiile dumnezeiesti necreate, este prezent necontenit in Sfanta Biserica prin Sfantul Sau Trup si Scumpul Sau Sange, ce se pastreaza neincetat in fiecare biserica crestina ortodoxa in Sfantul Chivot de pe Sfanta Masa. Atunci cand Mantuitorul face aceasta demonstratie, El o face nu numai pentru Luca si Cleopa, ci pentru noi toti, aratandu-ne ca acolo, la frangerea painii, adica la Sfanta Liturghie, este prezent. Cel care se impartaseste cu Trupul si Sangele Lui Hristos la Sfanta Liturghie devine purtator de Hristos, iar lumina lui Hristos ii lumineaza chipul, ii aduce nadejde, frumusete duhovniceasca, incat nici un rau din lumea aceasta nu il poate atinge. Facand acestea noi marturisim moartea Lui, vestim invierea Lui, pana la sfarsitul veacului, implinind porunca Sa: Aceasta sa faceti pentru pomenirea Mea. La finalul Sfintei Liturghii, parintele Titus Scurt a rostit un cuvant de bun venit ierarhului, in care a multumit pentru grija arhipastoreasca pe care Preasfintia sa o poarta, atat pentru sufletele celor care se afla in spital, cat si pentru bunii credinciosi ai parohiei, iar parintele Dorel Octavian Rus, protopopul Oradiei, Pestisului si Alesdului si paroh al bisericii, a oferit Chiriarhului, din partea clerului si enoriasilor parohiei, o icoana cu Izvorul Tamaduirii, hramul sfantului lacas.In cuvantul de la final, Preasfintitul Sofronie a felicitat pe cei doi preoti ai bisericii pentru misiunea pastorala si administrativ-bisericeasca exemplara pe care o desfasoara in cadrul acestei parohii si a unitatii spitalicesti, si pe credinciosii acestei comunitati pentru dragostea ce o arata fata de Sfanta Biserica stramoseasca.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 742

Id: 13397

Data: Apr 30, 2011

Imagine: