"Voind Dumnezeu a ne mangaia pentru multe nevoi si necazuri, te-adat noua ocrotitor; dar noi te cunoastem pe tine si parinte si deminuni facator. Pentru aceasta multumind pentru intelepciunea Luicea negraita, Ii cantam: Aliluia!" (Acatistul Sfantului CuviosDimitrie cel Nou, condacul al VII-leaViata ne invata ca sfintii sunt alaturi de noi, mai ales atuncicand le cerem ajutorul. Cuviosul Dimitrie cel Nou, ale carui moastesunt adapostite de Catedrala patriarhala din Bucuresti, este cel lacare, venind cu credinta, oamenii se roaga pentru izbavirea deboli, de patimi si pentru sprijin in necazuri. Implinirilecererilor lor sunt dovada ca sfintii sunt vii si atenti la nevoilenoastre. Pelerinajul savarsit an de an in perioada sarbatoriiSfantului Dimitrie cel Nou este momentul in care bucuria haruluiizvorata din sfintenia cuviosului se revarsa din plin asupratuturor credinciosilor.In fiecare neam, Dumnezeu priveste mai cu seama la aceia care austiut sa-si infrumuseteze viata cu virtutile bineplacute Lui.Pe ei, ca prieteni ai Sai, ii inalta si le da slava inainteaoamenilor, ca acestia, vazand cum Dumnezeu niciodata nu uita sinu nesocoteste pe fiii Sai, sa fie mereu treji si neobositi inlupta pe care fiecare botezat in numele lui Hristos o are de dus infiecare zi cu patimile si ispitele acestei lumi.Iar darurile primite de unii din alesii Lui sunt neputrezireatrupului si savarsirea de minuni pentru cei ce se roaga lor.Moastele sunt marturia vietii nemuritoare pe care sfintii oprimesc nu numai in sufletul, ci si in trupul lor muritor. Fericitpoporul care are in mijlocul sau comori de asa mare pret!Romanii sunt bucurosi sa aiba ca ocrotitor si sprijinitor innevoile lor pe cel care de peste doua veacuri strajuieste curugaciunile sale Muntenia si intreaga tara, Cuviosul Dimitrie celNou de la Bucuresti.Pentru a afla ceva din taina acestui smerit monah trebuie sa neintoarcem in istorie cu sute bune de ani in urma.Un sat din sudul Dunarii, numit Basarabi sau Basarabov, aducandu-neaminte de dinastia intemeietorilor Ţarii Romanesti, a fost loculunde, la inceputul secolului al XIII-lea, s-a nascut si a traitcuviosul. Şi-a petrecut prima parte din viata cu una dinindeletnicirile de care face pomenire Scriptura cu privire la multioameni slaviti de Dumnezeu, si anume pastorirea vitelor.Rugaciunea care-l insotea permanent a aprins cu timpul in sufletulsau un dor nestins pentru Hristos, incat a renuntat la grijafata de necuvantatoare si a ales calea monahismului. Nebagat inseama, sarac in cele pamantesti, dar bogat in cele ceresti,nedeprins in intelepciunea veacului, dar adunand comorileinvataturii sfinte pe care a trait-o, Cuviosul Dimitrie adobandit nu cu putine osteneli, in privegheri si rugaciuni,sfintenia prietenilor lui Dumnezeu.Pestera de pe apa raului Lom adapostea manastirea unde cuviosul,departe de rude si de prieteni, s-a nevoit pana la capatul vietiisale pamantesti. Dumnezeu i-a facut cunoscut momentul treceriisale in vesnicie, iar sfantul a adormit, culcandu-se intre douapietre mari ce se aflau aproape de pestera, pe malul raului Lom.Descoperirea moastelorAcolo, truditul sau trup a ramas multa vreme, pana cand, odatacu revarsarea acelei ape din apropiere, prabusindu-se copacii careau luat cu ei bolovani mari din rau, s-au surpat si lespezile careacopereau trupul sfintit al cuviosului, iar moastele sale au cazutin apa, ramanand vreme indelungata acolo.Dar Dumnezeu, care nu voieste ca faclia sa stea ascunsa sub obroc,a facut ca sfantul Lui sa fie descoperit in mod minunat. CuviosulDimitrie cel Nou s-a aratat in vis unei copile chinuite de duhnecurat, indicandu-i locul unde se afla si zicandu-i: "Dacaparintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi vindeca!"Fata a spus parintilor visul pe care l-a avut. Şi s-au stranspreoti si oameni multi ducandu-se la locul acela, unde adeseori searata o lumina pe care cei ce o vedeau o socoteau a fi semnul uneicomori. Acolo au gasit pe sfantul, intreg si luminat ca soarele,si luandu-l, l-au dus in satul Basarabov.Auzind despre aceasta descoperire, domnul crestin al ŢariiRomanesti a trimis preoti si boieri ca sa aduca moastelesfantului in Valahia si sa le aseze in biserica domneasca. Dartrimisii domnului muntean nu au putut sa duca la indeplinire voiadomnului lor, fiindca, luand moastele sfantului, au mers cu elepana in localitatea Ruse, aproape de o fantana, de unde, prindumnezeiasca minune, convoiul nu a putut merge mai departe. Atuncipreotii si boierii s-au sfatuit sa injuge doua junici la carulcare purta moastele sfinte pentru a vedea care este voia cuviosului.Şi, lucru uimitor, Sfantul Dimitrie cel Nou s-a intors in satulsau, Basarabov. Vazand aceasta, domnul Ţarii Romanesti a trimiso delegatie cu bani multi care a zidit o biserica in Basarabov,unde au fost asezate pretioasele moaste.Certarea monahului LavrentieMulte fapte minunate s-au petrecut de-a lungul timpului in legaturacu trupul sfantului. Anume, este cunoscuta istoria celor douasurori credincioase din Cernavoda, Aspra si Ecaterina, care, zidindo biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului, au hotarat saaduca in ctitoria lor o particica din moastele CuviosuluiDimitrie cel Nou. Au facut asa cum au planuit, dar cand au vrutsa se duca spre casa, caii de la carute nu se clinteau din loc,desi vizitiii ii bateau grozav. Femeile si-au dat seama degreseala lor si, ingenunchind, cu lacrimi s-au rugat pentruiertare, punand la loc ceea ce luasera fara binecuvantare. Doarasa au putut pleca inapoi acasa.Au mai incercat si altii sa ia particele din moastelesfantului, dar au fost certati de Dumnezeu pentru indrazneala lor.Atunci cand a venit la Basarabi mitropolitul Tarnovei, Nichifor,impreuna cu soborul sau pentru a se inchina moastelor CuviosuluiDimitrie, un monah pe nume Lavrentie a fost ispitit sa rupa cu gura,in timp ce saruta trupul sfantului, o particica din acesta.Intentia a fost pedepsita pe loc si monahul a ramas cu guradeschisa, neputand vorbi. Infricosat de ceea ce patise,Lavrentie s-a rugat cu lacrimi sfantului si astfel i s-a redatgraiul, dupa care a mers cu mitropolitul la cel care-i gazduia,povestindu-i cele ce a patimit. Iar mitropolitul i-a zis: "O,pacatosule, cum de n-ai socotit ca de-ar fi fost sa se impartasfintele moaste la toti cei care vin sa se inchine lor, panaacum n-ar mai fi ramas nimic? Deci, de acum pocaieste-te, pentruca ai gresit lui Dumnezeu si sfantului".Dar sfantul s-a facut cunoscut si ca facator de minuni sitamaduitor. Unul dintre episcopii Preslavului, Ioanichie, suferind oboala cumplita, neputand merge singur, a fost adus de patrucredinciosi la biserica Sfantului Dimitrie cel Nou. Acolo, dupaslujirea Sfintei Liturghii, ierarhul s-a sculat sanatos si a pututumbla pe picioarele sale, multumind lui Dumnezeu si laudandu-l pesfant."Indata a simtit tot poporul ocrotirea si sprijinealasfantului…"Dar cum a ajuns Cuviosul Dimitrie in capitala Munteniei?In vremea Razboiului ruso-turc din anii 1769-1774, cuprinzandrusii Ţarile Romane, au trecut Dunarea, ocupand cetatea Rusciucsi cateva sate, printre care si Basarabovul, unde se aflau simoastele sfantului. Generalul rus Petru Salticov le-a luat, cugandul de a le feri de turci si de a le trimite in Rusia. Peatunci, in Ţara Romaneasca stapanea Mihai Şutu. Au fost adusein Bucurestiul aflat sub ocupatie ruseasca. La rugamintileintaistatatorului Bisericii Ţarii Romanesti, mitropolitulGrigorie al II-lea (1760-1787), si ale boierului Hagi Dimitrie de anu instraina sfintele moaste, generalul rus a lasatinchinatorilor romani sicriul cu trupul sfantului, ca mangaierepentru relele patimite de populatie in timpul razboiului. Astfel,el a fost asezat in Catedrala Mitropoliei la 13 iulie 1774. Evlavialocuitorilor orasului fata de acest sfant a sporit tot mai mult,iar cuviosul nu a ramas dator celor care i-au cerut ajutorul innevoi. Caci, asa cum marturiseste cronicarul, "nu numai ca aincetat razboiul dintre muscali (rusi) si turci, ci a contenit siboala ciumei cea infricosata. Şi mult ajutor si mare foloscastiga toti aceia care cu credinta nazuiesc catre moastelesfantului…"Pelerinajul la moastele cuviosului, o veche traditie la romaniCinstit de la sfarsitul secolului al XVIII-lea ca ocrotitorspiritual al Bucurestiului si apoi al Romaniei, Cuviosul Dimitriecel Nou a fost sarbatorit in fiecare an, la 27 octombrie, cu multaevlavie, mai intai de credinciosii Capitalei, dar apoi si depelerinii veniti de pe cuprinsul intregii tari.Astfel, marturisesc documentele vremii ca in ziua de pomenire asfantului se facea mare "alai" la Mitropolie, adica pelerinaj, cuboieri si popor, in frunte cu Voda.Alaiul pornea de la Curtea domneasca, in sunetul clopotelor carebateau de sarbatoare, urca Dealul Mitropoliei si era intampinatde mitropolit cu Evanghelia si Crucea, inconjurat de arhierei,preoti si diaconi.Liturghia era savarsita de intaistatatorul Bisericii,impreuna cu ierarhii si staretii manastirilor din Bucuresti.Dupa slujba, Voda se intorcea la Curtea domneasca si imparteacaftane si slujbe la boieri, ierta pe osanditi si scadeapedepsele cele mari.Ajutorul minunat primit de credinciosi din partea sfantului esteconsemnat in cronicile din secolele trecute.Astfel, in vremea domnitorului Caragea, la 1814, cuprinzand ciumaBucurestiul, calugarii au scos, la cererea lui Voda, moastelesfantului de la Mitropolie si au ocolit orasul, citind rugaciunide tamaduire. Molima a scazut treptat in intensitate si Capitalaa scapat de marea napasta.In 1827, pentru a curma seceta naprasnica ce lovea orasul siimprejurimile, s-a facut din nou procesiune cu moastele. "Voda,boierii si norodul care erau dupa sfant au fost martorii ploii carea tinut trei zile, cu mici intreruperi."Peste doar cativa ani, in 1831, a izbucnit epidemia de holera, iarCuviosul Dimitrie cel Nou a fost scos din nou prin Bucuresti siboala a incetat.Şi in secolul trecut s-au intamplat fapte minunate prin caresfantul a aratat purtarea lui de grija fata de credinciosi. "Invara anului 1941, venind necredinciosii bolsevici sa arunce bombeasupra Catedralei Sfintei Patriarhii, nici una n-a cazut pe aceastasfanta biserica in care se afla Sfintele Moaste, ci toate injurul ei si, ceva mai mult, ele au cazut nu pe case, ci pe locurivirane sau pe strazi…"Minuni continua sa se savarseasca pana astazi la raclasfantului, care revarsa asupra celor ce-i cer binecuvantarea siajutorul sau. (Articol realizat de Augustin Paunoiu si publicat insaptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 28 octombrie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 678

Id: 25406

Data: Oct 27, 2012

Imagine: