Marturisirea de credinta e trasatura definitorie a oricarei spiritualitati. In crestinism, marturisirea de credinta capata o deschidere universala, intrucat Adevarul deplin, Dumnezeu intrupat ca om, Se arata intregii umanitati, implinind toate cautarile si neputintele omenesti si luminand toate sensurile lumii si ale vietii. In Ortodoxie, marturisirea de credinta e insasi viata deplina a persoanei si a oamenilor intreolalta, in stare de comuniune cu Dumnezu si intre ei. Aceasta intrucat, in forma ei deplina, marturisirea credintei ortodoxe nu e altceva decat trairea si implinirea credintei, o cale a vietuirii care ne conduce in Duhul, prin Fiul Intrupat ca om, catre o tot mai deplina participare la comuniunea de iubire a Persoanelor Treimii.Un fir neintrerupt uneste teologia Parintilor crestini si abordarile primilor apologeti cu efortul misionar si marturisitor al Apostolilor: Afirmarea lui Hristos - Fiul lui Dumnezeu, drept Calea si Adevarul, Viata si Lumina lumii, descoperire deplina a lui Dumnezeu aratata tuturor oamenilor. Pentru iudei, Fiul lui Dumnezeu intrupat ca om, Iisus Hristos, este Mesia, Cel ce implineste asteptarile poporului ales, asteptari pastrate in intreaga traditie a Vechiului Testament. Pentru greci, Fiul lui Dumnezeu, Logosul stralumineaza si desavarseste intelesurile intrezarite timp de secole de incordarile reflexiei filosofice. Magii, care I se inchina, aducandu-I jertfa la Nastere, a-rata ca in El se implinesc si cautarile neamurilor. De-a lungul secolelor, teologia Bisericii va afirma intr-un mod ferm si tot mai cuprinzator ca si legea naturala intiparita in Creatie, si Legea Scrisa pastrata de traditia iudaica a Vechiului Testament, si legea intiparita in inima omului, care i-a calauzit pe pagani, conduc toate, si fiecare in parte, catre El si sunt implinite in El. Intruparea ne descopera ca in El vietuim, ne miscam si suntem (Fapte 27, 18), tot asa cum, in lumina Intrupa-rii Lui, intelegem ca intreaga Creatie e opera divina, facuta intru El ... prin El si pentru El (Romani 1, 16).Adevarul deplin al Bisericii lumineaza lumea si viataCuprinderile acestea ale lumii sunt prezente dintru inceput. Sfantul Apostol Pavel afirma in Epistola catre Galateni: Astfel ca Legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta (3, 24). Şi, mai cuprinzator, el afirma in Epistola catre Romani: paganii care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand lege, isi sunt lorusi lege, ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii si apara (Cap. 2, 14-15). Urmand acestei perspective, Sfantul Iustin Martirul si Filosoful cuprinde cu indrazneala toate stradaniile omenesti, punandu-le in legatura cu Adevarul crestin. Lucrurile care s-au spus cu dreapta judecata de catre oameni ne apartin noua crestinilor (2 Apologetica 13.4). Tatian Asirianul, Atenagora, Teofil al Antiohiei vor dezvolta tot mai mult si in detalii tot mai fine aceasta ampla decodificare crestina a gandirii filosofice grecesti. Deopotriva cu exprimarea unei critici articulate a politeismului grec, parintii apologeti preiau, in mod selectiv, multe concepte si afirmatii ale filosofiei, conferindu-le intelesuri noi, cuprinzatoare, in lumina unei tot mai viguroase invataturi despre Logos, dezvoltata organic din Adevarul Revelat, in cuprinsul vietii Bisericii. In aceeasi linie, Clement Alexandrinul exprima convingerea ca Dumnezeu este izvorul tuturor lucrurilor bune. Filosofia, scrie el, le-a fost data grecilor inainte de toate si fara ocolisuri, pana ce Domnul urma sa-i cheme la El. Aceasta a fost ca o calauza care sa aduca gandirea greaca la Hristos, asa cum Legea i-a adus pe evrei. De aceea, filosofia a fost inainte- mergatoare, netezindu-i calea celui care este desavarsit in Hristos (Stromate 1, 5.28).Paralel insa cu aceste dezvoltari ale reflectiei teologice, o abordare apologetica distincta se contureaza in cuprinsul culturii latine. Prin Irineu de Lyon si Tertulian, Biserica formuleaza mai degraba critici la adresa filosofiei, considerand-o, cu temei, drept principala sursa a ereziilor. Insa chiar si apologetii latini recunosc in pagani o anumita intrevedere a Adevarului, fara a o pune insa pe seama logosului din om, asa cum procedau de regula apologetii greci, ci pe suflarea divina, existenta in fiecare faptura urmasa a lui Adam.Regasim in toate aceste abordari o dubla perspectiva. Pe de o parte, este evidenta grija Aposto-lilor si Parintilor apologeti de a pastra invatatura deplina despre Adevarul Revelatiei, respingand explicit si motivat tot ceea ce nu este in conformitate cu invatatura de credinta marturisita de Biserica. Pe de alta parte, este evident interesul pentru cultura, stiinta si filosofia vremii, receptate de fiecare data pe temeiul ca Adevarul deplin al Bisericii le cuprinde si le lumineaza pe toate.Puterea intelegatoare a ratiunii omenesti in lumina vietii duhovnicestiIntreaga Creatie si toate stradaniile omenesti de cunoastere, dar si reflectia filosofica privitoare la viata pot fi relevante in ordine spirituala. Sfantul Vasile cel Mare afirma ca lumea nu a fost conceputa la intamplare, ci cu un scop util si ca sa procure tuturor fiintelor un mare avantaj, de vreme ce ea este in mod real scoala fiintelor rationale si locul in care suntem educati in cunoasterea lui Dumnezeu (Hexaemeron, par. 2). O expresie limpede a acestei convingeri gasim si la Sfantul Grigorie de Nyssa, in legatura cu un episod biblic bine cunoscut. Cand evreii sunt e-liberati din robia egiptenilor, poporul primeste indemnul divin sa plece fara sa restituie lucrurile imprumutate. In mod inspirat, Sfantul Grigorie de Nyssa gaseste aici un inteles privitor la raportul dintre paganism si crestinism, care exprima raportarea la cultura lumii. In pastrarea bunurilor egip-tenilor de catre evrei, Sfantul Grigorie de Nyssa intelege indemnul ca acela care cauta viata libera prin virtute sa obtina si bogatia culturii profane, cu care se lauda cei ce sunt straini de credinta. Filosofia morala si cea fizica, geometria si astronomia si activitatea logicii, ca si cele pentru care se ostenesc cei ce nu apartin Bisericii, cel care este calauza noastra intre virtute porunceste sa fie luate de la cei care sunt bogati intre egipteni si sa fie folosite, pentru ca se vor dovedi utile la momentul oportun, atunci cand va trebui impodobit cu bogatia ratiunii divinul templu al tainei (Cateheze II, 112-115).Dumnezeu a facut lumea, inzestrand pe om cu simturi si cu ratiune capabile sa-i sesizeze ordinea si frumusetile. Sfantul Maxim Marturisitorul va spune si el, in continuarea acestor consideratii, ca efortul cunoasterii lucrurilor lumii prin intermediul ratiunii curatite de patimi il poate calauzi pe om inspre deslusirea unei legi naturale intiparite in sine si in Creatie, si ca prin acestea el poate ajunge sa inteleaga faptul ca exista un Creator a toate.Gandirea si viata teologica au o reala consideratie pentru intreaga Creatie si pentru intreg campul cunoasterii omenesti. Intelegem aceasta intrucat in scrierile Parintilor nu sunt atent observate doar traditia si istoria poporului ales, ca parte a istoriei mantuirii, care consemneaza lucrarea lui Dum-nezeu. In cuprinsul istoriei mantuirii sunt primiti si grecii cu traditia lor filosofica. Gasim exprimata limpede aceasta intelegere intr-un alt loc din Sfantul Grigorie de Nyssa. El asuma critic monoteismul iudaic si politeismul grec, in raport cu care delimiteaza crestinismul: Adevarul, scrie el, se afla undeva la mijloc, intre aceste doua conceptii, pe de o parte distrugerea tuturor ereziilor, iar pe de alta parte, acceptarea a ceea ce este folositor din fiecare. Dogma iudaica este distrusa prin acceptarea Logosului si prin credinta in Duhul Sfant, in timp ce eroarea politeista a scolii elenistice este facuta sa dispara prin unitatea firii divine care anuleaza notiunea de pluralitate. Şi iarasi, din conceptia iudaica, sa pastram unitatea firii; iar din cea greaca, numai distinctia in privinta persoanelor… Este ca si cum numarul Treimii ar fi o indreptare in cazul celor care gresesc fata de Unul, iar afirmarea unitatii pentru cei ale caror credinte sunt raspandite printre nenumarate zeitati (Cateheza 3).Adevarul de credinta este ireductibil la ratiuneIn acelasi timp insa, Dumnezeu este mai presus de intreaga realitate a Creatiei si dincolo de tot ceea ce eforturile omenesti pot deslusi in ea. De aceea, pentru cunoasterea si experierea Lui sunt necesare o dezlipire de lume, de intrebuintarile ei patimase, si un efort de inaltare a omului mai presus de cele sensibile si de puterile de intelegere ale ratiunii. Sfantul Grigorie de Nazianz reco-manda, de exemplu, parasirea lumii si importanta curatirii trupului de nalucirile aduse de patimi, pentru o viata mai presus de lucrurile care se vad, tocmai ca omul sa poata purta mereu pure in ele insele imaginile lui Dumnezeu (Cuvantari 20, 1), care sunt altceva decat ea. Experierea lui Dumnezeu, va spune si Sfantul Maxim, ca prezenta personala desavarsita si iubitoare, ramane in afara tuturor intelesurilor si descoperirilor despre El culese din lume. Legea naturala, scrie Sfantul Maxim Marturisitorul, infatiseaza (prin aspectele ei naturale) tesatura armonioasa a universului ca pe o carte ce are, drept litere si silabe, corpurile deosebite si ingrosate prin intarirea multor calitati, care sunt cele dintai si mai apropiate in raport cu noi; iar drept cuvinte, calitatile generale care sunt mai departe si mai subtiri. Din acestea, prin citirea lor, se desprinde in chip intelept Cuvantul (Ratiunea) Care le contureaza si e conturat in El in chip negrait. Acestea ne dau cunostinta numai ca este, nu si ce este, si prin combinarea bine-credincioasa a diferitelor chipuri ne ridica la o idee unica a adevarului ce ni se ofera spre a fi cugetat, pe potriva lor, prin cele vazute, ca Creator. (Ambigua, §27, pp. 91-92). Contempland ratiunile divine asa cum sunt ele prezente in lucruri, Parintii au distins in mod neimpartit intregimea universului (...) si aplicand cu maiestrie categoriile cugetarii, au cunoscut cauza din cele cauzate in chip diferit si au inteles ca a-ceasta este, si este inteleapta, si este vie. Şi au invatat de aici desavarsita, dumnezeiasca si man-tuitoarea ratiune despre Tatal, Fiul si Duhul Sfant, prin care au inteles tainic nu numai ratiunea existentei cauzei, ci s-au initiat binecredincios si in modul subzistentei ei (Ambigua &28, p. 201).Asadar, Adevarul credintei este ireductibil la ratiune. Credinta si cunoasterea lui Dumnezeu se situeaza mai presus de ratiune, neputand fi intru totul talmacite de ea. Intr-un comentariu al episodului biblic in care Moise primeste poruncile, regasim acest reper al abordarii patristice cu referire la credinta. Cand Moise este indemnat sa descalte picioarele, la intalnirea cu Dumnezeu, Sfantul Grigorie de Nyssa scrie ca aici se intrevedea ca nu este ingaduit picioarelor incaltate sa urce catre inaltimea aceea unde se vede lumina adevarului, ci trebuie sa fie indepartat de la temelia sufletului invelisul de piele moarta cu care a fost infasurata firea omeneasca atunci cand, prin neascultarea voii divine, am ramas goi. (...) Acest lucru mi se pare ca l-a invatat marele Moise sa-l cunoasca, in acea aratare dumnezeiasca, anume ca nimic din cate cad sub simturi si din cate se cunosc prin intelegere nu subzista cu adevarat afara de Fiinta mai presus de toate, care e cauza tuturor si de care atarna toate1. Sfantul Maxim Marturisitorul va afirma si el: Cunostintele lucrurilor isi au ratiunile proprii impreunate in mod natural cu ele, spre demonstrarea lor. Prin acestea ele primesc in chip natural definitia lor. Dumnezeu insa este crezut numai ca exista, pe baza ratiunilor din lucruri. Dar El daruieste celor evlaviosi o credinta in existenta Lui, mai inte-meiata decat orice demonstratie. Caci credinta este o cunostinta adevarata, intemeiata pe principii ce nu pot fi demonstrate, ca una ce este temelia lucrurilor mai presus de minte si de ratiune2.Dumnezeu este deci pretutindeni prezent in lume, avand inlauntrul Sau toate lucrurile, dar este, in acelasi timp, mai presus de ea. Intreaga invatatura crestina face, prin aceasta, un exercitiu de cuprindere a lumii, exprimand o ampla decodificare a prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in ea, deopotriva cu afirmarea ca El este mai presus de ea si de tot ceea ce putem intelege din ea.Intelesurile Scripturilor si ale Creatiei luminate de Duhul SfantInainte de Invierea Sa, Hristos transmitea invatatura prin comunicare exterioara, vorbind ucenicilor sau multimilor, adresandu-li-se lor, direct prin simturile lor. Duhul Sfant lucreaza, dupa Intruparea lui Hristos, in mod interior omului, prin Botez, Mirungere si celelalte Taine3. Prin har, intelesurile celor din Creatie, precum si ale celor din Scriptura devin sesizabile intr-un mod mai pregnant. Daca exprimarea credintei si viata spirituala sunt indispensabil legate de asigurarea unei lecturi si a unei interpretari corecte a Creatiei si Scripturii4, ca logoi (cuvinte ale lui Dumnezeu adresate oamenilor), traditia ortodoxa este fara echivoc: hermeneutica acestor logoi este lucrarea Sfantului Duh. Harul face posibila intelegerea de catre Apostoli a realitatilor dumnezeiesti. Nu poate exista o vedere intelegatoare decat in Duhul Sfant. Lucrarea hermeneutica a Sfantului Duh apare absolut necesara pentru intelegerea deplina si corecta de catre om a adevaratului Dumnezeu sAutorult, a adevarului despre sine screatura dupa chipul Luit si despre lume sopera Luit5. Mai mult, Duhul Sfant nu este doar Cel ce invata intelesurile textului cartilor sfinte ale Scripturii, ci descopera si intelesurile cu privire la noi insine, dar si pe cele cu privire la intreaga Creatie. Cea mai importanta si cea mai reala mangaiere a Apostolilor va veni din cunoasterea realitatilor fundamentale privitoare la existenta si la lume, [...] Mangaietorul este [...] Duhul Adevarului, care are de fiecare data o functie explicativa6.Cuvantul lui Dumnezeu facut om, Rastignit si Inviat, poate aduce pe om in stare de comuniune cu El, trecand peste opacitatea lucrurilor sensibile si de limitele cuvintelor scrise ale Scripturii. Parintele Staniloae scrie ca aceasta libertate a lui Hristos, de a Se misca si de a Se comunica oamenilor, dincolo de conditionarile lumii create si a cuvintelor ei, S-a aratat in trecerea Lui prin usile incuiate, dupa Invierea Lui. Trupul si Sufletul Lui, pline de Duhul Sfant, dau putinta trupurilor si sufletelor oamenilor sa depaseasca marginile sensibile ale lucrurilor si limitarile cuvintelor Scripturii. Nici literele Scripturilor, nici cele vazute ale lumii Create, nici simturile noastre nu mai sunt usi incuiate pentru intrarea acestui Cuvant la mintea noastra si a acestei Persoane in comuniune cu noi7, pentru ca Acelasi Duh Sfant strabate si lucrurile lumii create, si cuvintele Scripturii si salasluieste acum si in om, dezvaluind intelesurile Creatiei si Scripturii.Note: 1 Viata lui Moise, PSB 29, p. 42.2 Sf. Maxim Marturisitorul, Capete gnostice (intaia suta), Filocalia, vol. 2, EIBMBOR, Bucuresti, 2008, pp. 158-159.3 Pr. Constantin Coman, Erminia Duhului, Editura Bizantina, Bucuresti, 2002, p. 58.4 Ibidem, p. 10.5 Ibidem, pp. 76-77.6 Ibidem, p. 49.7 Pr. Dumitru Staniloae, nota 142, in Sf. Maxim Marturisitorul, Ambigua, 28, p. 197. (Articol aparut sub semnatura Diac. Dr. Adrian Sorin Mihalache si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 23 iunie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 801

Id: 31971

Data: Jun 23, 2013

Imagine: