'In anul mantuirii, una mie opt sute opt zeci si cinci, luna Aprilie, indictionul XIII' (ziua 25, n.r.), pe adresa Mitropoliei Ungrovlahiei sosea corespondenta de la Patriarhia de Constantinopol ce continea Tomosul de recunoastere formala a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane, semnat de patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea si de membrii sinodului patriarhal.Staruinta ierarhilor romani pe langa Patriarhia Ecumenica de a fi recunoscuta o stare de fapt existenta deja, pe care istoria o confirmase de atatea ori, referitor la autocefalia Bisericii nationale a fost concretizata cu succes prin eliberarea documentului oficial ce atesta independenta administrativa a forului bisericesc roman: Tomosul de recunoastere a autocefaliei. Acest document este rodul unei indelungi activitati diplomatice intreprinse de ierarhii romani cu sprijinul demnitarilor de stat, care au sustinut cu argumente istorice cauza nobila a Bisericii Ortodoxe Romane in fata Patriarhiei Ecumenice. Urmand cursul istoriei nationale, Biserica din Romania independenta trebuia sa-si revendice autocefalia, echivalent bisericesc al izbandei de la 1877. Prin tomosul din 25 aprilie 1885, Patriarhia Ecumenica renunta a se mai erija in Biserica-mama si adopta pozitia fireasca de Biserica-sora a Bisericii Ortodoxe Romane.'Neatarnata si autocefala'Buna colaborare dintre Biserica si stat in argumentarea independentei ecleziastice de veacuri este recunoscuta chiar in cuprinsul tomosului de autocefalie: 'Fiindca Inalt Prea Sfintitul si Prea Cinstitul Mitropolit al Ungrovlahiei, Domnul Callinic, in urmarea motivelor pe atat de drepte, pe cat si legitime, in numele Sfantului Sinod al Prea Sfintitilor Arhierei ai Romaniei si cu consimtamantul Maiestatii Sale Regelui Romaniei si al Guvernului Sau regal, a cerut de la Biserica noastra prin epistola inaintata si recomandata prin Excelenta Sa Ministrul Cultelor si al Instructiunii Publice a Romaniei, Domnul Dimitrie Sturdza, binecuvantarea si recunoasterea Bisericii Regatului Romaniei ca autocefala - smerenia Noastra a primit aceasta cerere si dorinta ca dreapta si conforma cu asezamintele bisericesti.' Mitropolitul Ungrovlahiei era recunoscut oficial ca primat si Presedinte al Sfantului Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe Romane: 'Asadar, dupa ce am deliberat cu Sfantul Sinod cel de pe langa Noi, al Prea iubitilor nostri frati in Sfantul Duh si coliturghisitori, declaram ca Biserica Ortodoxa din Romania sa fie si sa se zica si sa se recunoasca de catre toti neatarnata si autocefala, administrandu-se de propriul si Sfantul sau Sinod, avand de Presedinte pe Inalt Prea Sfintitul si prea Stimatul Mitropolit al Ungro-Valahiei si Primat al Romaniei, cel dupa vremi, nerecunoscand in propria sa administratie interna nici o alta autoritate bisericeasca, fara numai pe capul Bisericii ortodoxe celei una, sfanta, catolica si apostolica, pe Mantuitorul Dumnezeu-omul, care este singura temelie si piatra cea din capul unghiului, si intaiul si supremul si vesnicul Arhiereu si Arhipastor'.Prin acest 'sfant, patriarhicesc si sinodal Tom', Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane era proclamat 'frate in Hristos prea iubit, bucurandu-se de toate drepturile chiriarhicesti, inerente unei Biserici autocefale', decretandu-se: 'In toata podoaba bisericeasca, ordinea si in toate celelalte inconomii bisericesti sa se administreze si sa se conduca de sine, neimpiedicata si in toata libertatea, conform cu traditia continua si neintrerupta a Bisericii catolice ortodoxe, si tot astfel sa se recunoasca de catre celelalte Biserici ortodoxe ale Universului si sa se numeasca cu numele Sfantului Sinod al Bisericii Romaniei'.Drepturi si obligatiiIn continuare, Tomosul prezinta noua conditie a Sfantului Sinod al Bisericii Romaniei in cadrul Ortodoxiei universale: 'Sfantul Sinod al Bisericii Romaniei datoreste a pomeni in sfintele sale diptice, dupa traditia veche a sfintilor si purtatorilor de Dumnezeu parinti, pe Prea Sfantul Patriarh ecumenic, pre ceilalti Patriarhi, precum si pe toate Bisericile lui Dumnezeu ortodoxe, si sa se inteleaga direct cu Prea Sfantul Patriarh ecumenic, cu ceilalti Patriarhi, si cu toate sfintele lui Dumnezeu Biserici ortodoxe, in toate chestiunile importante canonice si dogmatice, care au trebuinta de o chibzuire mai generala si mai comuna, dupa sfantul obicei al parintilor, pastrat la inceput. De asemenea este in drept a cere si a primi de la sfanta noastra mama, Biserica a lui Hristos, toate cate sunt in drept a cere si a primi de la dansa si celelalte Biserici autocefale. Iar Presedintele Sfantului Sinod al Bisericii Romaniei, la instalarea sa, datoreste a trimite gramatele sinodale necesare catre Prea Sfantul Patriarh ecumenic si catre ceilalti Prea Sfinti patriarhi, precum si catre toate Bisericile ortodoxe autocefale; de asemenea, si el este in drept a primi aceleasi de la aceste'.Binecuvantarea frateasca a Patriarhiei Ecumenice pentru Biserica neamului romanesc incheie Tomosul sinodal: 'Pentru toate acestea, Sfanta si Marea noastra Biserica a lui Hristos binecuvanteaza din adancul sufletului pe iubita sa sora in Hristos, Biserica autocefala a Romaniei, cheama in abundenta asupra piosului popor, celui din pazitul de Dumnezeu Regat al Romaniei, sfintele daruri si harurile din izvoarele cele nesecate ale Parintelui ceresc, invocand atat pentru dansii, cat si pentru fiii lor din neam in neam, tot binele si amandoua mantuirile'.Tomosul era autentificat prin sigiliul patriarhului ecumenic Ioachim al IV-lea si semnaturile ierarhilor membri ai sinodului constantinopolitan: 'al Cizicului Nicodim, al Halchedonului Callinic, al Adrianupolei Neofit, al Amasiei Sofronie, al Melenicului Procopie, al Aritimnei Nichifor, al Moglenei Kesarie, al Debrei si Velizei Antim, al Samosului Gavriil si al Lititiei Ignatie'.Enciclica catre Bisericile suroriIn aceeasi zi de 25 aprilie 1885, patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea, respectand uzantele de drept, a trimis patriarhiilor rasaritene si celorlalte Biserici Ortodoxe autocefale cate o enciclica prin care anunta recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane. 'Enciclica Patriarhiei Ecumenice catre Patriarhiile Ierusalimului, Alexandriei, catre Arhiepiscopul Ciprului, Sinoadele Rusiei, Greciei si al Serbiei si catre Arhiepiscopia Carlovitului' anunta pe intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe surori ca, in urma solicitarii recunoasterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane trimisa de mitropolitul primat Calinic Miclescu, 'primind cu dragoste frateasca aceasta cerere, ca una care este rationala, dreapta si conforma cu legile eclesiastice, am hotarat sa recunoastem pe prea Sfanta Biserica a Romaniei autocefala si de sine administrata in toate si la toate, iar pe Sfantul Ei Sinod sa-l proclamam iubit frate in Hristos'. Fiecare Biserica a primit cate un exemplar al Tomosului de recunoastere a autocefaliei romanesti, inaltii prelati fiind indemnati 'frateste' sa recunoasca 'pe prea Sfanta Biserica a Romaniei ca autocefala si de sine administrata in toate' (Articol realizat de Alexandru Briciu si publicat in Ziarul Lumina din data de 15 aprilie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 961

Id: 5694

Data: Apr 15, 2010

Imagine: